„Acest fiu … era pierdut, și a fost găsit” (Luca 15:24)     

     După ce a spus pilda cu oaia rătăcită și cu banul de argint, Domnul Isus încheie cu pilda fiului risipitor. Interesant este că el știa că e pierdut și cunoştea drumul spre casă. Păstorul a căutat oaia pierdută, femeia  a căutat moneda de argint, dar nimeni nu s-a dus să-l caute pe fiul pierdut. Numai după ce și-a risipit moștenirea și a ajuns la cocina porcilor citim: „Și-a venit în fire și a zis: „Câți argați ai tatălui meu au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.” Și s-a sculat, și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut, și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.” Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget, și încălțăminte în picioare. Aduceți vițelul cel îngrășat, și tăiați-l. Să mâncăm și să ne veselim; căci acest fiu al meu … era pierdut, și a fost găsit” (v. 17-24). Dragul meu, deși te-ai îndepărtat de Dumnezeu, El așteaptă să te primească din nou acasă. Ai un loc rezervat la masă. El are un inel pentru fiii Săi prin care te identifici ca aparținându-I Lui și o haină a neprihănirii cu care să-ți acopere rușinea. Bucuria fiului risipitor nu a revenit decât în clipa în care s-a aflat din nou în casa tatălui său. Așadar, trebuie să iei o hotărâre. Deși ești dezamăgit de tine însuți și îți este rușine față de Dumnezeul pe care l-ai dezamăgit, te poți reîntoarce acasă. Și o poți face astăzi.