„Să nu pofteşti” (Exod 20:17)

     De ce ne tot lăsăm pradă dorințelor păcătoase? Din două motive: 1) Deoarece nașterea din nou nu ne scapă automat de vechea fire. La fel ca două mașini care se apropie de o intersecție în același timp, firea ta cea veche și omul cel nou se găsesc mereu în opoziție. 2) Deoarece dacă stărui asupra unei dorințe suficient de mult timp, consecințele sunt doar o chestiune de timp.  Te-ai dus vreodată la frigider când nu-ți era într-adevăr foame, dar nu ai fost chiar satisfăcut, căci căutai ceva din lăcomie. Oricât de nepotrivit ar fi, e mai rău când  faci acest lucru în viața de zi cu zi. E ca și cum ai naviga pe rețeaua opțiunilor de comportament, căutând ceva care să te facă mai fericit decât ești în acel moment. Când poftești un lucru, îl înfrumusețezi și îi dai putere, făcându-l mai atrăgător și mai accesibil. O aventură de o noapte? Poate spui: „nimeni nu va știi vreodată”. Biblia spune: „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6:7).  Pe cât este de sigur că o sămânță produce recoltă, pe atât de sigur este că deciziile tale vor avea consecințe. Pofta numai mărește dorința micșorând pericolul.  E imposibil să rămâi cu o dorință pe o perioadă oarecare de timp, fără a căuta o cale de a o materializa. La fel cum se pornește cronometrul pentru o navă spațială, e doar o chestiune de timp până când decolezi. Așa că dacă ai o dorință, pornește cronometrul; consecințele sunt inevitabile. Care este răspunsul? Schimbă-ți centrul de interes!  „Cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, umblă după lucrurile firii pământeşti; pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului” (Romani 8:5)