„Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia” (1 Corinteni 10:24)

     Liderii importanți au probleme serioase cu ”eu-rile” lor și implicit, acest lucru, le pune în pericol munca, slujirea și misiunea, dacă nu sunt atenți. În cartea sa „Bunul Comunicator” (The Empowered Communicator), Calvin Miller folosește forma unei scrisori, prin care descrie această problemă și impactul ei negativ. „Dragă vorbitorule, eul tău a devenit un zid între tine și mine. Nu prea îți pasă de mine, nu? Ești preocupat în special să știi dacă discursul tău chiar funcționează… dacă faci sau nu o treabă bună. Îți este realmente teamă că nu te voi aplauda, nu-i așa? Îți este teamă că nu voi râde la glumele tale sau că nu voi plânge la ilustrațiile tale sentimentale. Ești atât de prins de cum îți voi recepta eu discursul, încât nu te-ai gândit deloc la mine. Te-aș fi îndrăgit, dar ești atât de acaparat de iubirea de sine, că a mea nici nu îți este necesară. Dacă nu-ți dau atenție e pentru că mă simt atât de inutil aici. Când te văd la microfon, îl văd pe Narcis în oglinda sa. Îți stă drept cravata? Îți stă bine părul? Este ținuta ta impecabilă? Frazeologia ta este convingătoare? Pari a controla totul, în afară de audiență. Vezi totul atât de bine… dar pe noi ne vezi? Mă tem că această orbire a ta, în ceea ce ne privește, ne-a făcut să fim surzi în ceea ce te privește. Acum trebuie să plecăm. Ne pare rău. Cheamă-ne mai târziu. Ne vom întoarce la tine când vei fi suficient de preocupat ca să ne vezi… după ce ți s-au năruit visele, după ce ți s-a frânt inima, după ce aroganța ta va fi naufragiat în disperare. Atunci va fi loc pentru noi toți în lumea ta. Atunci nu-ți va mai păsa dacă îți aplaudăm excelența. Vei fi unul dintre noi!”