„Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească” (Geneza 2:15)

     Generații de-a rândul, biserica a tăcut cu privire la păcatul sclaviei. Asta pentru că era un lucru popular și avantajos din perspectivă economică; ca să nu mai vorbim că unii lideri ai bisericii aveau și ei sclavi. Dar când biserica a recunoscut în cele din urmă că e greșit, lucrul acesta a ajutat la drumul spre reformă. Astăzi nici nu ne putem măcar imagina viața altfel! Ei bine, unii dintre noi s-au trezit la gândul că grija pentru creația lui Dumnezeu nu e un lucru rezervat numai „partidului ecologist”. O hotărâre a Convenției Baptiste de Sud care condamnă deversarea de petrol în Golf ilustrează lucrul acesta. Teologul baptist de sud Russell Moore, într-un discurs elocvent despre cum petrolul deversat va devasta orașul lui natal preaiubit Biloxi, Mississippi, a recunoscut: „Prea multă vreme noi, creștinii evanghelici, ne-am păstrat o conștiință ecologistă nestatornică. Mă includ și pe mine în această acuzație. Apoi el a întrebat: „Vor crede oamenii când vom vorbi de Cel ce dă viață din belșug când văd că nu ne pasă de ceea ce o ucide și o distruge?” Același Dumnezeu care a pus cartoful în pământ ca să-l mâncăm a pus și petrolul în pământ ca să-l utilizăm. Dar fără îndoială că El nu se bucură când îi poluăm oceanele și creaturile Lui în încercarea noastră de a-l obține. „I-ai dat stăpânire [gestiune și administrare] peste lucrurile mânilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: … fiarele câmpului, păsările cerului și peștii mării” (Psalmul 8:6-8). Numai pentru că mergem în cer nu înseamnă că putem „arunca la gunoi” frumosul pământ al lui Dumnezeu!