„Fericirea voastră atârnă de fericirea ei” (Ieremia 29:7)

     Când poporul lui Dumnezeu era rob în Babilon, El le-a spus: „către toţi prinşii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: „Zidiţi case, şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! Luaţi-vă neveste, şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii, şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi. Urmăriţi binele cetăţii, în care v-am dus în robie, şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! … De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde” (v. 4-11). Putem învăța o lecție importantă de aici. În  timp ce așteptăm ca Dumnezeu să rezolve lucrurile pentru noi, mulți credem că nu trebuie să facem nimic, chiar dacă sunt o mulțime de făcut. Concluzia este aceasta: am devenit preocupați de  o singură persoană – de noi înșine. Când dăm de necaz, singura persoană pe care tindem s-o vedem suntem noi. Dar Dumnezeu spune: „În timp ce aștepți ca Eu să fac ceva pentru tine, începe să faci ceva bun pentru alții”. Când îi binecuvântezi pe alții, deschizi canalul prin care să intervină Dumnezeu și să te binecuvânteze. Așa funcționează lucrurile!