„Vei fi lângă mine… Acolo te voi hrăni…” (Geneza 45:10-11)

     Nu am terminat să medităm la episodul întâlnirii lui Iosif cu familia sa… Iosif nu numai că și-a iertat frații, dar i-a și protejat de cel mai urât coșmar al lor – acela de a fi nevoiți să se reîntoarcă la tatăl lor în vârstă și să-i spună ce făcuseră cu douăzeci și doi de ani în urmă. Iosif este cu un pas înaintea lor; îi sfătuiește ce să spună și ce să nu spună: „Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: „Aşa a vorbit fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine… Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu și fiii tăi… Acolo te voi hrăni…” (v. 9-11). Poate spui: „Cred că ar fi trebuit să fie obligați să mărturisească ce au făcut!” Nu, asta l-ar fi făcut pe tatăl lor, pe Iacov, să poarte o povară și mai grea – lupta cu regretul față de anii pierduți, din viața lui Iosif, ca să nu mai vorbim de fapul că ar fi trebuit să se lupte cu amărăciunea față de ceilalți fii ai săi. Iosif a dat dovadă de înțelepciune. Lucrul acesta i-a făcut pe frații săi să-l respecte și mai mult. E o mare diferență între mărturisire și „descărcare”. Se poate ajunge la daune ireparabile când încerci să te eliberezi descărcându-te de amănuntele vinovăției tale în față cuiva care nu poate suporta. Mărturisirea este, de multe ori, calea potrivită, însă numai după ce ai discutat cu un consilier experimentat. După ce David a păcătuit cu Batșeba, el a scris: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit…” (Psalmul 51:4). Când te gândești că Dumnezeu știe totul despre păcatul tău, și că El promite să păstreze cu sfințenie secretul, lucrul acesta ar trebui: 1) Să-ți sporească sentimentul umilinței și al mulțumirii; 2) Să te facă să-ți ții gura închisă; 3) Să te determine să refuzi să le amintești celorlalți păcatele și nelegiuirile.