_{„Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!” (Psalmul 19:12)}

     _{Există aspecte ale vieții tale pe care nu le observi fără ajutorul lui Dumnezeu. Într-un fel, tu te cunoști mai bine decât oricine altcineva. Numai tu ai acces la gândurile, sentimentele și judecățile tale lăuntrice. Într-un alt sens, te cunoști mai puțin decât oricine altcineva. De ce? Deoarece noi judecăm, justificăm, minimalizăm, uităm și înfrumusețăm – fără ca măcar să ne dăm seama de asta. Cu toții ne lăsăm duși de val spre auto-slujire. Ne acordăm prea mult credit și ne acceptăm prea puțin vina. Acordăm atenție experților care sunt de acord cu părerile noastre, în timp ce ignorăm și discredităm toate dovezile care indică opusul. Amintirile noastre nu numai că sunt eronate, ci şi eronate în favoarea propriului nostru eu! Într-o carte de economie am găsit un studiu în care se spune că 73% dintre oameni s-au încrezut în abilitatea lor de a lua decizii bune, dar numai 27% s-au încrezut în abilitatea celor cu care lucrează de a lua decizii bune. Suntem uimiți când cineva vede dincolo de aparențe, direct în sufletul nostru. Nu că ei ar fi genii, ci noi suntem într-un punct sensibil, și fără lucrarea Duhului Sfânt din noi de cele mai multe ori nici nu ne vedem păcatul. Psalmistul a scris: „Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” (Ps. 19.12-14). Aceasta este o rugăciune pe care ar trebui s-o rostești – în fiecare zi!}