„Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32)

     Puterea iertării este un lucru uimitor. Nici o relație nu poate supraviețui fără ea, cu atât mai puțin să se dezvolte. Oricare ar fi problema, iertarea eliberează ambele părți, ia arma din mâinile lui Satan și Îi deschide lui Dumnezeu ușa pentru a interveni în acea situație. Lucrul acesta nu este mai adevărat decât în familie. Este mai ușor să ierți un dușman pe care îl vezi rareori decât pe cineva drag cu care trăiești zi de zi. Dar trebuie s-o faci. George Herbert a spus: „Cel ce nu poate ierta, rupe puntea peste care el însuși trebuie să treacă”. Pavel scrie: „îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare.  Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea” (Coloseni 3:12-14). Învață-l pe copilul tău să ierte. Dacă îl expui la mânia ta, asigură-te că e prin preajmă și când manifești bunătate.  Învață-l cum să se raporteze la problemă, fără să atace persoana. Spune-i că diferența de opinie poate duce la o decizie care îmbunătățește lucrurile pentru toată lumea și că în calitate de membru al familiei poți „greși” și să fii totuși tratat bine. Asta poate însemna să-l înveți lucruri pe care tu nu   le-ai ştiut şi nimeni nu te-a învățat. Dacă e așa, învață din greșelile părinților tăi și nu le transmite mai departe copiilor tăi. „Să n-apună soarele peste mânia voastră, şi să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27). Cu alte cuvinte, iartă când ești rănit și nu te duce la culcare cu resentimente.