„Vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Galateni 6:9)

     Există o legendă despre un soldat care a fost trimis să fie judecat de Alexandru cel Mare. Crezând că verdictul este nedrept, soldatul a cerut apel. Cuceritorul l-a informat că nu există un for mai înalt, înaintea căruia să-și pledeze cazul. „În acest caz, a răspuns soldatul, doresc să-mi prezint cazul nu înaintea lui Alexandru cel Mic, ci înaintea lui Alexandru cel Mare”. În fiecare dintre noi există un sine mai mic și unul mai mare care se luptă pentru supremație. Sinele mai mic spune: „În mine nu cred suficienți oameni. Nu voi reuși niciodată”. Sinele mai mare spune: „Credința în mine însumi și în Dumnezeu îmi sunt de ajuns; pot reuși”. Sinele mai mic spune: „Ia prea mult timp să-mi împlinesc visul”. Sinele mai mare spune: „Visele se împlinesc cu fiecare zi”. Sinele mai mic spune: „Destul e destul. Am încercat de prea multe ori”. Sinele mai mare spune: „Am ajuns prea departe să renunț acum”. Sinele mai mic spune: „Nu am puterea să-mi păstrez visul”. Sinele mai mare spune: „Mai rezistă puțin. Ceasul cel mai întunecat e chiar înainte de zori”. După ce a vorbit despre faptul că a naufragiat, că a fost lovit cu pietre, dus la închisoare, trădat, că i-a fost sete, foame, somn, că i-a fost frig și nu a avut haine, Pavel, care era hotărât în scopul lui și neobosit în urmărirea lui, scrie: „Cine este slab, și să nu fiu și eu slab?” (2 Corinteni 11:29). De unde vine o astfel de tărie și de tenacitate? De la Dumnezeu! Misiunea pe care ți-o dă Dumnezeu nu va fi niciodată mai mare decât harul pe care ți-l pune la dispoziție. Așa că ia din puterea Lui, continuă să mergi înainte, urmează-ți scopul și vei reuși.