„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa” (Geneza 2:24)

     În călătoria de la adolescență la vârsta de adult, copiii tăi vor experimenta nesiguranță, contradicții și schimbări ale stării de spirit. Îți vor trimite semnale contradictorii: nevoia de apropiere și totuși de distanță; de conexiune și totuși de independență, toate în același timp. Cu o mână te vor atrage și cu cealaltă te vor respinge. Trebuie să înțelegi că ei au încă nevoia de a se simți în siguranță, chiar și când se distanțează de tine. Când te resping, trebuie să dai dovadă de maturitate, aducându-ți aminte că nu trebuie să o iei personal; așa își testează ei abilitatea de a deveni adulți independenți. Minute, ore sau zile mai târziu, ei sunt din nou copiii tăi, dorind să fie din nou aproape de tine. Este vorba de „lupta cu odgonul’’ (un sport în care se trage de-o funie) a părinţilor şi a tinerilor dar lucrurile se vor rezolva în mod favorabil dacă dai dovadă de înțelegere. Mai presus de toate, ascunde-ți suferința și mânia. „Părinţilor (mamelor și taților), nu întărâtați (nu angajați  în dispute, dezbateri și certuri)  la mânie (iritare, exasperare, amărăciune) pe copiii voştri” (Efeseni 6:4). Cel mai rău rezultat al altercațiilor cu copiii tăi este că produce descurajarea lor pe termen lung. La multă vreme de la „muștruluială”, copilul tău poate „să-și piardă nădejdea” (Coloseni 3:21) și poate avea un „duh zdrobit”. În unele cazuri, ei renunță complet să mai încerce. În culturile vestice, fetele se țin mai mult timp decât băieții de funia părinte-copil, în general distanțându-se mai târziu și cu mai puțină hotărâre. Băieții tind spre o distanțare mai timpurie și de lungă durată. Când îi negi fiului sau fiicei tale nevoia pusă de Dumnezeu de a se distanța treptat, ei vor pleca mai departe și mai repede. Folosește înțelepciunea, „lasă funia” treptat și vor dobândi capacități de adult și vor păstra o legătură mai strânsă.