_{„Cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.” (Proverbe 15:32)}

     _{Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea”, neținându-i în seamă greșelile, slăbiciunile și eșecurile… (Faptele Apostolilor 13:22) Una dintre calitățile care l-au făcut pe David atât de mare a fost disponibilitatea lui de a-și recunoaște greșelile. Iată două exemple: 1) În timp ce fugea de mânia regelui Saul, el a cerut ajutor preotului Ahimelec – decizie care l-a făcut pe Saul să poruncească omorârea a optzeci și cinci de preoți și a familiilor acestora. Devastat, însă nu și defensiv, David i-a spus lui Abiatar, fiul preotului ucis, rămas în viață: „Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău” (1 Samuel 22:22). Îți poți imagina cum e să-ți asumi responsabilitatea pentru o consecință atât de tragică? 2) Când proorocul Natan l-a confruntat referitor la relația lui cu Batșeba și la încercarea lui de a tăinui sarcina, care a dus la uciderea soțului acesteia, David a recunoscut: „Am păcătuit împotriva Domnului” (2 Samuel 12:13). Oare tu ai avea maturitatea emoțională și spirituală ca să recunoști un asemenea fapt? Sau mai degrabă ai tendința de a-ți ascunde faptele, de teamă să nu fii judecat, criticat sau respins? Te simți uneori atacat când ai parte de reacție de la cineva, fie el feedback pozitiv sau negativ? Te retragi în tăcere? Îl acuzi sau îl învinovățești pe respectivul? Faci comentarii ostile? Devii sarcastic? Nu faptul că faci greșeli te face o persoană mai rea, ci faptul că le aperi. Nu lăsa ca mândria să-ți fure înțelepciunea care vine în urma recunoașterii greșelilor, pentru că astfel îți compromiți și creșterea. „Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere”. (Proverbe 15:32)}