„Trăiți în dragoste…” (Efeseni 5:2)

     Imaginează-ți ce-au gândit frații lui Iosif, când acesta a spus: „Nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu” (Geneza 45:8). Oare vorbește serios? Dumnezeu l-a trimis? Acesta e un nou nivel de iertare! Respectarea demnității și stimei de sine a celorlalți – iată ce lucrează Dumnezeu în noi! În deplină cunoștință de trecutul nostru păcătos, El ne acoperă cu haina harului. El Se așteaptă ca și noi să facem la fel pentru ceilalți. Când citim genealogia Domnului Isus din Matei capitolul unu, am putea crede că păcatul adulterului dintre David și Batșeba a făcut parte din planul divin încă de la început. Nu, păcatul nu face niciodată parte din planul lui Dumnezeu, iar David l-a plătit scump. Cu toate acestea, Biblia amintește aceste evenimente ca și cum exact așa trebuia să se întâmple. Biblia spune (Efes. 5.2): „Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit, şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu”. Când ierți cu adevărat, nu mai este loc pentru îndreptățirea de sine. Iar în stare să ierți, ești pentru că: 1) Îți aduci aminte pentru ce ai fost iertat la rândul tău; 2) Recunoști de ce ești în stare; 3) Vezi mâna lui Dumnezeu la lucru în imaginea de ansamblu. Iosif nu a fost binevoitor sau protector gândindu-se: „Voi fi admirat pentru că am fost atât de bun!” Nu! În anii petrecuți în temniță, Dumnezeu îi mișcase inima și-i schimbase atitudinea. Așadar, când Iosif a spus: „Voi… v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine” (Geneza 50:20), el a fost sincer! Un astfel de răspuns duce iertarea spre un nivel cu totul nou, și superior!