_{„Vărsaţi-vă inimile înaintea Lui!” (Psalmul 62:8)}

     _{Ana își dorea un fiu mai mult decât orice altceva în viață. Cu trecerea anilor, s-a luptat cu deznădejdea și cu disperarea. „Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea!” (1 Samuel 1:10). Cu toate acestea, ea a făcut două lucruri care au dat roade – ele vor da roade și în cazul tău! 1) În loc să se îndepărteze de Dumnezeu, Ana s-a întors spre El. În loc să se roage mai puțin, ea s-a rugat mai mult. Știa că dacă soțul ei nu-i poate dărui un copil, Dumnezeu poate. Nu era mulțumită, probabil, de calendarul lui Dumnezeu; dar nu a pus niciodată la îndoială bunătatea Lui. Din nefericire, unul din lucrurile pe care suntem tentați să le facem când trecem prin necaz este să evităm prezența lui Dumnezeu. E un lucru greșit, căci El este Cel de care avem nevoie cel mai mult! Da, e greu să te rogi când inima îți este îndurerată. Dar dacă nu te rogi cu o inimă frântă și cu un simț profund al lipsei, înseamnă că nu ți-ai vărsat cu adevărat inima înaintea lui Dumnezeu sau că nu ai învățat ce spune efectiv Biblia când se referă la rugăciune. 2) Ana nu s-a gândit numai la dorința ei, ea s-a gândit și la ceea ce dorea Dumnezeu. „Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne, dacă nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui!” (v. 11). La scurt timp după aceea, i-a fost dăruit Samuel. Când ești dispus să-i faci o promisiune lui Dumnezeu (o juruință de fapt), înseamnă că ești serios cu rugăciunea. Atunci Dumnezeu va lua în serios rugăciunea ta! Așadar, „varsă-ți inima înaintea Lui” chiar acum!}