„Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmul 14:1)

     La nebunul ateu. Se spune că „ateul nu-L poate găsi pe Dumnezeu din același motiv pentru care hoțul nu-l poate găsi pe polițist”. Câteodată, la rădăcina ateismului se află mândria. Fără Dumnezeu, devii propriul tău Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu există o putere mai mare decât tine însuți! Dar Dumnezeul Bibliei Își dovedește existența în trei moduri: 1) Prin creație. Mulți din cei ce se află astăzi în închisoare nu au fost prinși la locul faptei și nimeni nu a fost de fapt martor la acea faptă. Ce a dovedit că ei au fost făptașii? Amprentele! ADN-ul! Creația poartă în ea amprentele și ADN-ul lui Dumnezeu. „Ridicați-vă ochii în sus, și priviți! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume” (Isaia 40:26). 2) La Calvar. În creație se vede puterea lui Dumnezeu, la cruce se vede dragostea lui Dumnezeu pentru noi. În creație vedem mâna Lui, la cruce vedem inima Lui. 3) Prin conștiință. „Neamurile … care n-au o lege … dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gândurile lor, care sau se învinovățesc sau se dezvinovățesc între ele” (Romani 2:14-15). Conștiința e ca și cum ai avea o Biblie în suflet; nimeni nu s-a născut fără ea. Voltaire, ateul francez, a spus: „A fost nevoie de doisprezece pescari pentru a zidi creștinismul. Eu voi arăta lumii că un singur francez îl poate distruge”. După ce a murit Voltaire, casa în care a trăit el a devenit cel mai important centru de distribuire a Bibliei din Europa. Concluzie: Voltaire a murit; Dumnezeul nostru trăiește! Ateismul este cel mai mare joc de noroc. Dar dacă există un Dumnezeu și într-o zi vei sta înaintea Lui?