„Să moară Abner cum moare un mișel” (2 Samuel 3:33)
La nebunul absolut. Abner a ucis un om pe nume Asael, a cărui frate era Ioab, generalul de armată a regelui David. Așa că Ioab s-a dus să-l omoare pe Abner. Tragedia acestei povestiri este că Abner se afla în apropiere de Hebron, una din cele șase cetăți de scăpare. Dar în loc să fugă în acea cetate și să se bucure de protecție, el l-a lăsat pe vrăjmaș să-l prindă în afara porților orașului și să-l omoare. „Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plâns …și a zis: „Să moară Abner cum moare un mișel?” (v. 32-33). Abner a fost nebunul absolut. De ce? Pentru că spre deosebire de nebunul ateu care nu a crezut în Dumnezeu sau de nebunul ambițios care nu a avut timp pentru Dumnezeu, el a știut ce trebuie să facă – dar nu a făcut așa. Nu a avut de trecut râuri sau munți și nu a trebuit să plătească vreun preț. Porțile Hebronului erau deschise; tot ce trebuia să facă era să intre și să stea acolo. Imaginează-ți că primești un pliant de evanghelizare cu aceste cuvinte pe copertă: „Ce trebuie să fac ca să fiu pierdut?” Iar apoi, deschizându-l, să descoperi că pagina e – goală. Nu trebuie să faci nimic pentru a fi pierdut! Dar trebuie să faci ceva ca să fi salvat: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16:31). Când Maria l-a dus la Templu pe pruncul Isus, un preot bătrân, pe nume Simeon l-a luat în brațe și a spus: „Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpâne … Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor” (Luca 2:25-32). Pentru a fi în regulă când trebuie să mori tu ai nevoie să te întâlnești cu Hristos, să-L iei în brațe și să-L recunoști ca Domn și Mântuitor. De ce nu faci lucrul acesta astăzi?