SLUJIREA NECESITĂ SMERENIE

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

     Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume” (v. 5-9). Când ești o persoană celebră, te aștepți ca ceilalți să te slujească, dar când ești un urmaș al lui Hristos, ești chemat să-i slujești tu pe ceilalți. E o mare diferență, nu-i așa? Hristos a fost un model de slujire printre ucenicii Săi. Din punct de vedere al ierarhiei sociale, slujitorul cel mai de jos din casă spăla picioarele. Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeu spălând picioarele unor pescari obișnuiți, apoi spunând: „Cum v-am slujit Eu, așa să vă slujiți și voi unii pe alții”. Readu-ți aminte de această imagine data viitoare când consideri pe cineva drept o povară, o persoană inferioară sau un obstacol în calea ta. Nu vei putea sluji niciodată cum a făcut-o Hristos dacă te concentrezi asupra îmbunătățirii propriei tale imagini. „Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâni, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce … a început să spele picioarele ucenicilor” (Ioan 13:3-5). Domnul Isus a clarificat trei lucruri: 1) El a știut Cine L-a trimis. 2) El a știut Cine Îl susține. 3) El a știut Cine Îl va răsplăti. De aceea, El a fost eliberat de teama de oameni, de teama de eșec și de teama de respingere. J L Massed a spus-o atât de bine: „Slujirea nu poate deveni niciodată sclavie pentru cel care iubește”.