„Mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele” (1 Corinteni 12:25)

     Când cumperi o casă, ai nevoie de planul proprietăţii stabilit clar ca să știi ce este al tău și ce nu. Limitele bune fac vecini buni. Biblia spune: „Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine și să te urască” (Proverbe 25:17). Așadar, cât de aproape înseamnă prea aproape? Să privim la trei feluri de limite pe care le stabilim între noi și ceilalți.1) Limite rigide. Ele sunt menite să-i țină pe ceilalți la distanța unui braț și să-ți protejeze lumea privată, egocentrică. Fără să spui măcar un cuvânt, atitudinea ta spune: „Nu călcați, contravenienții vor fi urmăriți în justiție!” De ce creăm asemenea limite? De teamă! Ne e teamă să fim cunoscuți, controlați, răniți sau să ne simțim necorespunzători și inferiori. Sau rigiditatea noastră împiedică intimitatea. Faptul că nu suntem dispuși să fim vulnerabili sau să ne compromitem ne face defensivi, izolați și singuri. Apropierea și intimitatea sunt lucruri după care tânjim și de care totuși ne temem și pe care le evităm. Noi gândim: „Nu mă poți răni dacă te țin la o distanță de siguranță”. Dar nu funcționează. Pentru că Dumnezeu ne-a făcut să ne împărtășim reușitele și eșecurile, nu să trăim în izolare. Noi trebuie „să îngrijim deopotrivă unii de alții. Și dacă sufere un mădular, toate mădularele sufăr împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el” (1 Corinteni 12:25-26). Limitele rigide te privează de relații ce îți îmbogățesc viața. „Atunci care e răspunsul?” întrebi tu. Evanghelizarea! Tu ai fost creat să dăruiești altora și să primești ceea ce ei au să-ți dăruiască în schimb. Prin faptul că dăruiești ești împlinit, iar când primești, devii desăvârșit. Mai puțin de atât înseamnă o simplă existență.