„În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă” (Filipeni 4:12)

     3)Limitele flexibile: limitele rigide te fac să-i respingi pe alții și să trăiești nepregătit și slab echipat pentru schimbul dăruiește-primește pe care îl necesită relațiile sănătoase. Limitele permeabile te fac să fii lipsit de apărare în fața „utilizatorilor” care se simt îndreptățiți să te manipuleze și care se așteaptă să fie „îngrijiți” pe spesele tale. Dar oamenii cu limite flexibile au competența de a-și trăi propriile lor vieți, totuși având un interes echilibrat și sănătos față de alții. Ei pot fi generoși cu împărtășirea timpului, compasiunii și resurselor, fără a deveni exagerat de responsabili sau fără a trăda datoria lor faţă de Dumnezeu de a fi persoana unică doar pentru a le face altora pe plac. Ei spun: „Pot avea o relație cu tine, fără să renunț la a fi eu!” Ei nu te lasă să le violezi limitele și știu cum să se abțină să le violeze pe ale tale. Spre deosebire de oamenii rigizi, ei se pliază și se adaptează după cum o cer circumstanțele, fără a deveni copleșiți, defensivi, plini de resentimente, reactivi sau fără a da vina pe alții. În situații grele, ei se adaptează, își păstrează concentrarea și își iau din izvorul tăriei lăuntrice pe care le-o dă Dumnezeu. Pavel a fost o astfel de persoană: „m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întărește” (v. 12-13). Oamenii și împrejurările nu-i controlează; ei se pliază și Îl lasă pe Dumnezeu să preia controlul. Își oferă ajutorul, dar nu se simt vinovați pentru că nu-i pot „repara” pe toți. Limitele lor îi ajută să se adapteze la împrejurări. Ei practică principiul: „Purtați-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2), fără a acționa exagerat  sau a fi responsabili peste puterile lor față de alții.