_{„Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbe 27:6)}

     _{Cuvântul „mustrare” nu este unul care să ne facă să ne simțim în largul nostru. Uneori, el ne amintește de părinții noștri încruntați, și de consecințele dureroase care urmau. Sau ne duce cu gândul la riscul distrugerii unei relații și nu la posibilitatea de a o întări și de a o dezvolta. Repet atenționarea Scripturii: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase”. Fiecare dintre noi are nevoie de cineva care să-i spună adevărul, pentru că acela are o vedere obiectivă acolo unde noi avem ”orbul găinii”. Da, e posibil ca cineva să reacționeze defensiv, dar e posibil și ca persoana să fie încântată și să-și dea seama că îți pasă mai mult de starea ei de bine pe termen lung, decât de reacția de moment… Mustrarea venită dintr-un suflet iubitor, și nu din atitudinea cuiva care se simte auto-îndreptățit și care știe ce e cel mai bine, este de obicei bine primită. Dacă cealaltă persoană simte că ești preocupat în mod sincer de ea și că-ți dorești o relație mai bună, e posibil să ia în considerare ce-I spui și să fie deschisă la schimbare. Gândește-te la curajul de care a dat dovadă proorocul Natan când l-a confruntat pe David referitor la păcatul său cu Batșeba. Ca rege, David avea putere de viață și de moarte, însă Natan îl iubea pe David prea mult ca să lase păcatul să-i fure destinul. Deseori, Dumnezeu ne folosește pe unii în viețile altora, pentru a ne pune din nou pe calea îngustă și totuși îmbelșugată a destinului pe care El l-a pregătit dinainte pentru noi. Privind în urmă, David a putut spune: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău” (Psalmul 119:67). Sunt clipe în care înțelepciunea spune: „Vezi-ți de treaba ta, nu te amesteca”, dar și altele în care tot ea spune: „Pentru că-l iubești, implică-te!”.}