„Nu era niciun om ca să lucreze pământul…” (Geneza 2:5)

     Biblia spune: „Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul”. La începutul creației, Dumnezeu a făcut ca o ceață să se ridice de pe pământ și să ude pământul. Până în acel moment, nu căzuse niciun strop de ploaie din cer. Asta pentru că nu era nimeni care să facă munca pregătitoare și să „lucreze pământul”. Putem primi o învățătură spirituală de aici: există lucruri pe care Dumnezeu le-a plănuit – pe care însă nu le va face până când tu „nu vei ajunge în locul” în care poți primi ceea ce El abia așteaptă să-ți dea. Binecuvântarea se află acolo, păstrată în siguranță de Dumnezeu. Nevoia se află acolo, persistând în suferința ei. Dar binecuvântarea nu poate veni până când inima ta nu se află la locul potrivit pentru ca Dumnezeu să lucreze. Poate deocamdată ai parte de „ceață”, dar știi că Dumnezeu ți-a pregătit mai mult. Ai o frustrare care te face să spui: „De ce nu am ajuns mai departe?” În loc să dai vina pe oameni și pe împrejurări, trebuie să te oprești, să privești în sus și să întrebi: „Doamne, aștepți ca eu să ajung în acel loc?” Când pui această întrebare, fii pregătit să auzi răspunsul și să te supui, chiar dacă asta înseamnă să-ți rearanjezi prioritățile și să plătești prețul pentru a primi ceea ce dorește Dumnezeu să ai. Ce dorește El să ai? Nu ceață, ci o ploaie bogată! El dorește și „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi… prin puterea care lucrează în noi” (Efeseni 3:20). Dar mai întâi, trebuie „să ajungi la locul potrivit.”