„Dragostea nu va pieri niciodată” (1 Corinteni 13:8)

     În al patrulea rând, o trezire a dragostei. Biblia spune: „Dragostea nu va pieri niciodată”. Oprește-te și gândește-te o clipă. Cam toate lucrurile din viață vor pieri, dar dragostea nu piere. Există o povestire drăguță despre o femeie care l-a întrebat pe soțul ei: „O să mă iubești când o să fiu bătrână?” El a răspuns: „Da, dragă”. Ea a întrebat din nou: „Dar o să mă iubești când o să am părul cărunt?” „Da, dragă, te-am iubit deja cu șapte culori diferite de păr, deci de ce m-aș răzgândi când o să ai părul gri?” Poate vei avea punctaj mare la calitatea moralei tale și poate ai toate doctrinele teologice la purtător, dar dacă nu-i iubești pe oameni – în toate circumstanțele vieții – ai eșuat acolo unde contează cel mai mult. Pavel scrie: „chiar dacă aș avea darul proorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. ªi chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr” (v. 2-7). Era nevoie de multă dedicare ca să fii fariseu. Viață trăită după Legea lui Moise cerea o disciplină incredibilă și dedicare. De ce i-a condamnat Domnul Isus pe farisei atât de des? Deoarece aveu lumină în mintea lor, dar nu aveau dragoste în inimă! Când noi, biserica, experimentăm o trezirea a dragostei, nu trebuie să facem reclamă; lumea va dărâma ușile ca să intre.