„Corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă” (Matei 14:24)

     Să remarcăm: 1) Necazul nu înseamnă că Dumnezeu te-a abandonat. Ucenicii au învățat că este posibil ca Domnul Isus să fie nevăzut, dar să fie prezent. Să „umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7) înseamnă că uneori vei umbla în întuneric fără să ai indicii vizibile. Cineva a spus-o în felul următor: „Când nu-I poți simți mâna, te poți încrede în inima Lui”. În timp ce ucenicii erau duși de valuri ca un dop de plută, Domnul Isus se afla pe munte și se ruga pentru ei! El cunoștea problema și lucra la soluție. El a fost mijlocitorul lor și „împlinitorul nevoilor” lor și în același fel  El își pune o mână pe nevoia ta, iar cealaltă pe răspunsul tău. El „trăiește pururea ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7:25). Ți-L poți imagina pe Domnul Isus rugându-se Tatălui pentru ucenicii Lui ce erau plini de teamă? Și ți-L poți imagina pe Tatăl refuzând să-I dea un răspuns? Niciodată! „Însuși Duhul mijlocește pentru noi” (Romani 8:26). Avându-L și pe Domnul Isus și pe Duhul Sfânt care vorbesc cu Tatăl pentru tine, victoria îți este garantată. 2) De la porunca „mergi” și până la sosirea ta în condiții de siguranță de partea cealaltă, există şi momente de răscruce. Domnul Isus le-a poruncit să treacă pe malul celălalt, dar înainte de a-și sfârși călătoria, lumea lor a suferit o schimbare. Care este răscrucea care te face să oscilezi astăzi – pierderea, vina, singurătatea, situația financiară, boala, dependența, respingerea? Când avem o credință mică, iar teama noastră este mare, strigăm: „ce bine ar fi fost dacă    aș    fi    făcut (n-aș fi făcut) … ce bine ar fi fost dacă aș fi putut…”. Învață să te încrezi în Dumnezeu. Nu se termină decât când o spune Dumnezeu. Iar El nu a spus-o încă!