„Pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una” (Ioan 17:23)

     Ultima rugăciune pe care a rostit-o Domnul Isus, înainte de răstignire, a fost ca noi să fim în chip desăvârșit una. E o poruncă grea! Noi suntem un amestec extrem de divers, diferiți ca denominație, ca doctrină, din punct de vedere politic, emoțional, intelectual, social și material, deseori până în punctul dușmăniei și a dezbinării. Așadar, cum poate primi răspuns rugăciunea lui Hristos și poporul Său să fie una? Putem începe prin a recunoaște că unitatea e voia lui Dumnezeu și luându-ne angajamentul de a o realiza. Pe urmă, putem învăța din ceea ce împărtășește Pavel bisericii dezbinate din Roma despre principiile unității: 1) Unitate înseamnă să nu ne judecăm unii pe alții. „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său” (Romani 14:4). Numai Dumnezeu are autoritatea de a da verdicte. Chiar și când ai dreptate sau când ești în cea mai mare cunoștință de cauză, tot nu ai dreptul să judeci. Datoria ta e să „cauţi să păstrezi unirea Duhului” (Efeseni 4:3). Discută acest aspect cu Dumnezeu, apoi încrede-te în înțelepciunea Lui. 2) Unitatea ne cere să ne respectăm convingerile unii altora. „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui” (Romani 14:5). Convingeri personale, nu păreri impuse de ceilalți, la acestea se referă Pavel. Dorința de a face pe cineva după asemănarea ta e o formă de idolatrie și de mândrie, care distruge orice posibilitate de unitate. Dumnezeu Își rezervă dreptul de a-Și crește proprii copii fără ca tu să te amesteci! El îi va modela și îi va călăuzi unde și când hotărăște El, deoarece El le înțelege nevoile și capacitățile. Așadar, lasă în seama Lui propria Lui datorie și fă-ți-o pe a ta, iubindu-i și respectându-i pe ceilalți.