„Aveau toate de obşte…” (Faptele Apostolilor 4:32)
Când citim istoria Bisericii, din Noul Testament, suntem fascinați de creșterea ei explozivă și de minunile extraordinare ce-au avut loc. Există însă o componentă pe care n-ar trebui s-o trecem cu vederea: „Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte… nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.” (v. 32-35) Poate spui: „Dacă aș avea mai mulți bani, aș fi fericit!” Să zicem că s-ar putea să te simți într-o mai mare siguranță și ai avea mai puține griji… dar nu ai fi neapărat mai fericit! În Jurnalul de studii despre fericire, cercetătorii s-au uitat să vadă ce îi deosebește pe cei fericiți de cei mai puțin fericiți. A existat un factor care separa în mod evident cele două grupuri. Nu este vorba despre cât de mulți bani ai, de sănătate, de siguranță sau de cât ești de atrăgător, și nici de inteligență sau de succesul în carieră. Ceea ce îi deosebește pe oamenii fericiți de cei mai puțin fericiți este prezența unor relații serioase, profunde, aducătoare de bucurie, care schimbă viața și îi dau sens. Cercetătorul sociolog Robert Putnam scrie: „Singura și cea mai comună descoperire din ultima jumătate de secol privind mulțumirea în viață, nu numai în Statele Unite, ci în întreaga lume, este faptul că fericirea este cel mai adesea prevestită de avântul și profunzimea legăturilor sociale”. Însă există o mulțime de oameni care nu sunt cunoscuți de nimeni și aceștia ajung să fie singuri. Oamenii din Biserica Noului Testament au înțeles foarte bine că numai când ai părtășie cu ceilalți din punct de vedere spiritual, emoțional, financiar și relațional – poți atinge nivelurile cele mai înalte ale bucuriei.