„(El) tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită” (Psalmul 147:3)

     Una dintre cele mai mișcătoare scene din Scriptură este când Domnul Isus plânge lângă mormântul lui Lazăr. Nu că El era lipsit de putere ca să schimbe situația, ceea ce a şi făcut, ci El a simpatizat cu noi în vremurile noastre de pierdere. „(El) tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile”. Dumnezeu nu ne-a promis să ne protejeze de durere și de pierdere, ci să ne scoată cu bine din ele. Poate aceste sugestii te vor ajuta: 1) Nu te izola. Lărgește-ți „familia”. „Mai bine un vecin aproape decât un frate departe” (Proverbe 27:10). Dacă familia ta nu este aproape, apelează la oameni grijulii care îți sunt aproape. Ca parte a grupului, descoperi că nu ești singur, că jalea nu este o boală sau o slăbiciune și că împărtășirea aduce vindecare. 2) Nu nega pierderea suferită. „Pomenirea celui neprihănit este binecuvântată” (Proverbe 10:7). Când ești înconjurat de prieteni, nu ezita să discuți despre pierderea ta. Când faci asta, le spui că e bine ca și ei să împărtășească despre amintirile lor. O povară împărtășită este o povară ușurată. 3) Nu încerca să faci totul. „Plânsul îşi are vremea lui” (Eclesiastul 3:4). Deoarece durerea te secătuiește, vei avea nevoie de mai multă odihnă decât de obicei. Deci în timp ce abilitatea ta de funcționare este redusă, lasă-i pe alții să te ajute la lucrurile zilnice, cum ar fi la gătit, la curățenie și la cumpărături, până ce te vei simți mai bine. 4) Nu-ți neglija nevoile legitime. Respectă-ți trupul și nevoile lui (băutură, hrană, exercițiu, odihnă) pentru a putea rămâne concentrat și pentru a stabili limite sănătoase. Nimeni nu știe cum te simți mai bine decât tine, așa că acordă-ți permisiunea de a spune „nu, mulțumesc” sau „altădată” fără să te simți vinovat.