„Zidiți-vă sufletește pe credința voastră…” (Iuda v. 20)

     În epistola lui Iuda citim: „Dar voi, prea iubiților, zidiți-vă sufletește pe credința voastră preasfântă, rugați-vă prin Duhul Sfânt”. Iuda așează responsabilitatea zidirii spirituale și întăririi în credință acolo unde îi este locul – direct asupra ta. Există două feluri de credință: credința mecanică și credința intențională. De fiecare dată când apeși pe întrerupătorul unui bec, exersezi credința mecanică. Dar când te confrunți cu necunoscutul, cu ceea ce nu a mai încercat și nu a mai făcut nimeni, ai nevoie de credință intențională – credința care crede că Dumnezeu va face „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Dacă ești susținător al acțiunii, credința ta va crește. Dacă ești pasiv, nu va crește. La fel cum apa se năpustește asupra malului unui râu, există o eroziune a credinței care vine pur și simplu din faptul că trăim în fiecare zi. Dacă nu faci nimic ca să-ți asiguri și să-ți întărești credința, ea începe să se deterioreze. Hristos le-a spus celor din biserica din Efes să-și aducă aminte de înălțimea de la care au căzut (Apocalipsa 2:5). Ce lucru ciudat! Dacă ai cădea de la o înălțime semnificativă, nu crezi că ai ține minte lucrul acesta? Nu, dacă acea cădere a fost atât de treptată încât nici nu ai băgat-o în seamă. Așa că întreabă-te: „cei ce mă cunosc cel mai bine au început să observe că strălucirea a dispărut din privirea mea, că umblarea mea e lipsită de bucurie, că duhul meu nu mai are pace și că lipsește Cuvântul lui Dumnezeu din conversațiile mele? Credința este ca un mușchi din trupul tău; dacă nu o exersezi constat, se va atrofia și va deveni lipsită de putere. Deci cuvântul pentru tine astăzi este: „întărește ce rămâne, care e pe moarte” (Apocalipsa 3:2).