„suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare” (Romani 8:18)

     Uneori vedem chemarea lui Dumnezeu pentru viețile noastre ca pe ceva romantic și fără probleme. Însă nu e același lucru să auzi chemarea Lui și să-ți urmezi visul carierei tale. Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să predice unui popor care tot refuza să asculte, prorocul a plâns atât de mult încât a fost supranumit apoi drept „profetul lacrimilor”. Răspunsul nostru la o sarcină de mărimea lui Dumnezeu este de obicei – teamă. Henry Blackaby a scris: „Unii oameni spun: „Dumnezeu nu-mi va cere niciodată să fac ceva ce nu pot face”. Am ajuns în acel moment al vieții în care dacă sarcina pe care simt că mi-o dă Dumnezeu e ceva ce știu că pot face, știu că probabil nu este de la Dumnezeu. Sarcinile pe care le dă Dumnezeu, în Biblie, sunt totdeauna de mărimea lui Dumnezeu. Ele depășesc capacitatea oamenilor, întrucât El dorește să-și demonstreze natura, tăria și bunătatea unei lumi care privește”. A spune DA chemării lui Dumnezeu înseamnă, deseori, să depui ore întregi de efort când ai prefera să n-o faci. Iar răsplata nu este totdeauna recunoașterea pe care ți-ai fi dorit-o. Poate oamenii nu sunt de acord cu ceea ce faci și încearcă să-ți pună piedici. Da, lucrul acesta implică încercări și erori, iar uneori începuturi neizbutite. Talentul înnăscut nu este suficient pentru a-ți onora chemarea; vei avea nevoie de idei, de putere și de creativitate – care adesea depășesc propriile resurse – pentru a face ceea ce îți cere Dumnezeu. Pavel spunea: „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”  (1 Corinteni 3:9), deoarece pentru a avea izbândă, trebuie ca Dumnezeu și cu tine să lucrați împreună. El nu-ți cere doar să lucrezi pentru El; El îți cere să lucrezi cu El!