„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Te-ai întrebat vreodată de ce un copil fericit și cooperant, de 12 ani, se transformă brusc într-un adolescent morocănos și deprimat – la 13 ani? Dacă ești părinte de adolescent, cu siguranță știi despre ce e vorba. Există două forțe puternice care explică o parte din comportamentul adolescenților care te înnebunește ca părinte. Prima este legată de presiunile sociale care sunt obișnuite la această vârstă. Dar există și o a doua sursă de perturbare: cea legată de schimbările hormonale, care nu numai că transformă corpul fizic, ci afectează și revoluționează modul de gândire al copiilor. Pentru unii adolescenți (nu pentru toți), chimia umană se află într-o stare de dezechilibru timp de câțiva ani, provocând nestatornicie, agitație, izbucniri de mânie și chiar depresie. Această revoluție poate motiva un băiat sau o fată să facă lucruri care nu au absolut niciun sens pentru adulții care privesc cu îngrijorare de pe margine. Această furtună hormonală le poate destabiliza conceptul de „sine” și le poate crea un sentiment de neliniște. Părinții se descurajează adesea din cauza iraționalității acestei perioade. Tot ce-au încercat să-i învețe pe copii pare un eșec. Autodisciplina, curățenia, respectul pentru autoritate și politețea vor ceda locul asumării de riscuri și „nebuniei” generale! Dacă acesta este stadiul în care se află și copilul tău astăzi, avem vești bune: vor veni și zile fericite! Adolescentul tău imprevizibil poate deveni de fapt un model de forță și bun simț – dacă nu face ceva distructiv înainte ca hormonii săi să se stabilizeze din nou. Ce ar trebui să faci, ca părinte? În primul rând, nu trage concluzii pe termen lung din cauza unei perioade scurte. În al doilea rând, arată-i că îl/o iubești, fii răbdător și roagă-te pentru pacea și liniștea sufletească – a sa și a ta! De fiecare dată când simți că nu mai poți, ca părinte, rostește acest verset din Scriptură: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să ne păzească inimile și gândurile!” (cf. Filipeni 4:7) Și Domnul să vă dea înțelepciune și răbdare, părinților de adolescenți!