„Duceți-vă și faceți ucenici…” (Matei 28:19)

     Dacă nu îți iei angajamentul să-L urmezi pe Hristos în toate domeniile vieții tale, botezul înseamnă doar să te cufunzi în apă uscat și să ieși din ea ud… și neschimbat! Uită-te cu atenție la cuvintele Domnului Isus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i… Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:19-20). Prin botez, declari în mod public că te încrezi în moartea, îngroparea și învierea lui Hristos pentru mântuirea ta. Botezul înseamnă mai mult decât să fii scufundat în apă. Este nevoie să faci următoarele trei lucruri: 1) Să te cufunzi în principiile lui Hristos. „Învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Să remarcăm cuvântul „tot.” Nu vorbim aici de un meniu a la carte din care alegi ceea ce ți se pare că-i gustos și ignori restul. Ascultarea incompletă înseamnă neascultare! 2) Să te cufunzi în planul lui Hristos. „Duceți-vă și faceți ucenici.” Nașterea din nou constituie 5% și se produce într-o clipită. Ucenicia constituie restul de 95% și necesită ascultarea de Hristos 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cincizeci și două de săptămâni pe an! 3) Să te cufunzi în prezența lui Hristos. „Eu sunt cu voi în toate zilele.” Asta înseamnă să cultivi un simț al prezenței Sale în tot ceea ce faci. Prezența Sa permanentă trebuie să te stăpânească, să te motiveze și să te facă să te concentrezi pe împlinirea voii Sale. Asta înseamnă să fii botezat în Hristos!

„Te voi învăța ce vei avea de spus” (Exodul 4:12)

     Uneori găsim scuze pentru atitudinea critică a cuiva spunând: „Oh, mai mult latră decât mușcă.” E adevărat, mușcătura unui câine poate fi dureroasă, dar la fel este și lătratul lui. Poate traumatiza un copil și îl poate umple de teamă. Să ne gândim numai la această comparație; cine ar vrea să fie asemănat cu un câine? Uneori însă este necesar să confrunți o persoană pentru a stabili limite sănătoase pentru binele tău sau pentru a feri acea persoană de suferințe ulterioare. Dar Domnul Isus a vorbit mult mai des cu compasiune, decât într-un spirit de confruntare sau de condamnare. Iată ce scria Karen Casey Arneson despre experiența sa de om credincios: „Am intrat în împărăție plină de teamă și cu inima rănită, sperând să găsesc vindecare pentru rănile mele. Și chiar am găsit unele persoane care mi-au spălat mușcăturile și mi-au pansat rănile. Dar am descoperit că și în creștinătate există „canibali”. Deși s-ar putea să nu îi recunoști, sunt surorile cu zâmbetul dulce care te mușcă pe la spate când te întorci… Sunt femeile indiscrete care adulmecă mirosul unei bucăți zemoase de bârfă.” Dumnezeu avertizează: „dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.” (Galateni 5:15). Puterea de a ne împotrivi poftelor firești vine prin astâmpărarea foamei noastre dintr-o altă sursă. Psalmistul ne îndeamnă: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Psalmul 34:8). Ceea ce hrănim în noi devine tot mai puternic, și dacă nu veghem, putem cădea cu ușurință în vechile obiceiuri. O împunsătură ici, o mușcătură dincolo, și fără să ne dăm seama, am descătușat canibalul lăuntric. Cu toate că suntem chemați să ne ajutăm frații și surorile prinse în mrejele păcatului, suntem avertizați și „să luăm seama la noi înșine, ca să nu fim ispitiți și noi.” (vezi Galateni 6:1).

„Pedepsește-ți fiul, și el îți va da odihnă” (Proverbele 29:17)

     Dacă fiul pe care l-ai pedepsit îți aduce odihnă, un copil nepedepsit nu te va lăsa să te odihnești. Nu-l poți duce nicăieri și nu-l poți lăsa nicăieri. Solomon spune: „cine-l iubește, îl pedepsește îndată.” (Proverbele 13:24). Abuzarea copiilor este condamnabilă! Dar la fel este și neglijarea lor! Fără disciplină, îi sortești copilului tău o viață dureroasă. Când sunt opriți de poliție pentru depășirea vitezei sau când sunt contactați de bancă pentru neplata unui împrumut, faptul că faci o criză nu-i va ajuta cu nimic. Te rog să te gândești la viitorul lor! Dumnezeu Își pedepsește copiii; ești tu mai înțelept decât este El? Biblia spune: „orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare… dar mai pe urmă aduce… roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Un copil de doi ani care strigă „nu!” poate părea drăguț astăzi… dar așteaptă să împlinească șaptesprezece ani, și te va ocărî ca la ușa cortului! Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15). Răzvrătirea este înscrisă în ADN-ul lor și este datoria ta s-o scoți afară. Când un părinte spune: „Lucrul acesta mă doare mai mult decât te doare pe tine,” ce va crede un copil răzvrătit? „Atunci să facem schimb de locuri!” Da, e dificil să-l pedepsești când timpul petrecut cu el este atât de limitat; dar viitorul lui este în mâinile tale. Un copil fără limite e ca o casă fără ziduri. E ca și cum ai locui într-un șopron; nu există nicio protecție față de influențele din exterior. Nimeni nu se simte în siguranță. Așa că, astăzi – vorbește cu Dumnezeu! El este Tată – El are propriii Săi copii, dar vrea să te ajute să-i crești și pe ai tăi în ascultare!

„Socotesc că este drept… să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13)

     Săritorul cu prăjina descoperă cât de sus poate sări numai după ce trece peste ștachetă. Apoi, el o fixează mai sus. Și Dumnezeu face la fel. El îți pune la încercare credința până în punctul care ți se pare cel mai intens. Pastorul și autorul Jon Walker spunea: „La un moment dat, am simțit cum Dumnezeu îmi testează credința. Și anume, mi-a spus să nu mai depind de un salariu regulat și să încep să trăiesc prin credință. Așa că, plin de convingere că Dumnezeu îmi va purta de grijă, pentru că mi-a spus că o va face, am făcut ce mi-a spus El… și într-adevăr Dumnezeu a început să-mi poarte de grijă. Am ținut un jurnal cu toate modurile prin care a avut Dumnezeu grijă de mine, iar lista a devenit impresionant de lungă, spre bucuria mea. Dumnezeu mă mișca de la o credință de felul „sper că se va întâmpla,” la o credință de tip „știu că se va întâmpla.” Cu toate acestea, în decurs de câteva luni, am ajuns să fiu clătinat de îndoială. Nu mă mai puteam concentra și am început să scornesc metode de a genera venituri, crezând că era de datoria mea să fac ca lucrurile să se întâmple, întrucât Dumnezeu poate urma să-mi dea bani sau poate nu. S-ar putea ca tu să fii mai avansat în credința în Dumnezeu; sau poate că ai experimentat și tu exact ceea ce descriu eu acum.” Să înțelegem un lucru: credința care nu se clatină vine numai dintr-o credință care a fost zguduită atât de tare, încât acum este sigură și fermă. Cea mai mare preocupare a noastră este să ne împlinim nevoile, dar preocuparea cea mai mare a lui Dumnezeu este să ne dezvolte credința. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu.” (Evrei 11:6). De aceea Apostolul Petru a scris: „socotesc că este drept, cât voi mai fi în cortul acesta, să vă țin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:12-13). Deci, amintește-ți neîncetat că Dumnezeu este credincios!

„Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:17)

     Biblia spune că atunci când „cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii… au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” (Marcu 5:16-17). Acei oameni fuseseră martorii unui miracol uluitor, și cu toate acestea nu s-au sfiit „să roage pe Isus să plece din ținutul lor.” Poate le-a fost teamă că Se va amesteca în viața lor, așa cum s-a întâmplat în cazul proprietarului de porci. Sau se gândeau că este atât de puternic și imprevizibil, încât nu doreau să Se amestece în viețile lor! Oricum, e clar că ei nu doreau să beneficieze de ceea ce avea de oferit Domnul Isus. Poate nu ai folosit neapărat cuvintele: „Lasă-mă în pace, Doamne!”, dar nu există oare domenii în viața ta în care ai prefera ca El să nu Se amestece? Pastorul Mark Roberts spune: „Dacă am pune în cuvinte gândurile noastre ascunse, s-ar putea să sune cam așa: ‚Sunt al Tău când vine vorba de viața de familie, dar lasă-mă în pace la serviciu.’ Sau ‚Ești liber să-mi influențezi acțiunile publice, dar nu te amesteca în visele mele.’ Ori ‚Sunt gata să-ți dau zeciuială din venitul meu, dar nu te atinge de restul de bani.’ Sau ‚Sunt fericit că Te am în viața mea, Doamne, dar nu-mi cere să-mi iert părinții.’ Ori ‚Vreau să fii Dumnezeul meu, dar vreau să păstrez anumite comportamente… să pot să mai greșesc în anumite moduri și să nu Te ascult când e vorba de anumite relații…’ Dar nu merge așa! Dumnezeu te vrea în întregime, nu doar o parte din tine! El dorește să fie Domn în fiecare domeniu al vieții tale – inclusiv acelea pe care ai vrea să le gestionezi după bunul tău plac.” Deci, fii în întregime al Domnului!

„Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam” (Psalmul 90:1)

     David a scris: „Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate și nu găseau nicio cetate unde să poată locui. Sufereau de foame și de sete; le tânjea sufletul în ei. Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, și El i-a izbăvit din necazurile lor; i-a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.” (Psalmul 107:4-7). Sufletele noastre au nevoie de un loc în care să se odihnească; un loc unde să ne putem lăsa îngrijorările, oboseala și frustrările. „Sufletul meu suspină și tânjește de dor după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!” (Psalmul 84:2). Cunoscând faptul că sufletul nostru are nevoie de un loc pe care să-l numească acasă, Domnul Isus a zis: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi.” (Ioan 15:4). Putem observa că El nu ne invită ca pe niște vizitatori, ci ca pe niște membri ai familiei care se bucură de toate foloasele care decurg de aici. „Cum pot eu să intru în acest loc pentru a locui acolo?” întrebi tu. Dacă cineva ți-ar da o casă frumoasă, cum ai intra în posesia ei? Te-ai asigura că cel care ți-o dăruiește este serios, ai inspecta actele, după care te-ai muta și te-ai bucura de ea. Vorbește serios Domnul Isus când ne spune: „Rămâneți în Mine…”? Da! Este numele tău pe „actele” biblice necesare? Da. Atunci, printr-un act de credință, fă-ți bagajele și mută-te astăzi. Poetul Samuel Coleridge a scris: „Credința este o afirmație și un act care face ca adevărul etern să fie un fapt actual și real.” Transformă-ți credința într-un fapt real și declară: „Domnul este acum locul meu permanent și sigur în care voi locui!” Repetă lucrul acesta cât de des este nevoie și invocă promisiunea: „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam”, peste tine și casa ta!

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” (1 Ioan 1:17)

     Sângele este singurul element care ajunge la fiecare și-n toate zonele corpului. Cantitatea prețioasă de oxigen și substanțe nutritive aduce viață, energie, hrană și vindecare. Celulele albe funcționează ca niște paramedici, curățând rănile și vindecând boala. Ele au rolul unor gardieni care se luptă cu potențialii atacatori. Noi putem învăța o lecție spirituală de aici! Toți avem nevoie de sângele dătător de viață al lui Isus, să ne curețe, să ne protejeze și să ne susțină. Și avem nevoie de El în fiecare zi! Biblia ne spune: „dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină… sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.” Asta înseamnă că pe măsură ce îți continui umblarea cu Isus, sângele Său continuă să te curețe de toate păcatele tale. Întreabă pe orice doctor: sângele determină cine este adevăratul tată al oricărui copil. Și sângele lui Isus Hristos dovedește că ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu; altfel, ești un pseudo-moștenitor care încearcă să primească posesiuni rezervate membrilor familiei. Fiecare binecuvântare a Tatălui nostru Ceresc curge spre copiii Săi prin sângele Fiului Său. Este ceea ce ne dă dreptul să stăm în fața Lui, fără prihană și demni să primim binecuvântarea Sa. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o face Duhul Sfânt. Dar până nu înțelegem că Dumnezeu ne acceptă datorită faptului că El ne vede prin sângele lui Hristos, vom avea putere, însă vom fi nesiguri… ne vom folosi darurile spirituale, dar vom trăi sub condamnare inutilă. Consilierilor, spuneți-le pacienților voștri (care suferă) că prin puterea Domnului Isus ei pot surpa orice întăritură din familiile lor și pot rupe orice lanț care îi ține legați de trecut. Oprește-te o clipă astăzi și mulțumește-I lui Dumnezeu pentru binecuvântările sângelui Domnului Isus!

„Fac un singur lucru” (Filipeni 3:13)

     Pentru a merge înainte cu încredere, în călătoria vieții, ai nevoie de o hartă a drumului pe care să te poți baza. În Biblie, lucrul acesta se numește vis sau viziune. Pentru Moise, a fost scoaterea poporului lui Dumnezeu din robie și călăuzirea lui spre Țara Promisă. Pentru Florence Nightingale a însemnat să aducă vindecare și speranță soldaților răniți și aflați pe moarte din Crimeea. Pentru Thomas Edison, a însemnat iluminarea lumii cu lumina incandescentă. De fapt, orice om care a adus o schimbare în viață a început cu un vis, care în cele din urmă a devenit pasiunea vieții sale. Pentru cei care vă oferă acest devoțional, viziunea este aceea de a pune Cuvântul lui Dumnezeu în inimile cât mai multor oameni de pe pământ! Când știi că viziunea ta vine de la Dumnezeu? Atunci când, prin ea, tu primești binecuvântare, iar ceilalți au de câștigat. Acum, dacă visul tău e să trăiești într-o vilă și să strângi avere doar pentru tine, nu conta pe faptul că Dumnezeu va subscrie. În plus, visul tău are valoare numai când ești dispus să plătești pentru el. Inspirație fără transpirație e doar un vis cu ochii deschiși. 40% dintre cei cu care te întâlnești au idei mărețe, dar tot ceea ce fac ei este să vorbească despre ele. Ceilalți 40% muncesc și ar fi dispuși să dea tot ce au pentru un vis măreț… dar nu-l au! Numai restul de 20% au un vis și credința că îl pot împlini. Și chiar dacă faci parte din acest ultim grup, nu există o garanție că vei reuși. Dar ai șanse mari – mai mari decât cele 80% dintre persoanele din jurul tău. Așadar, mergi înainte și îndrăznește să visezi!

„Credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți…” (1 Tesaloniceni 1:8-9)

     Jack Eckerd, fondatorul lanțului de farmacii Eckerd (la un moment dat, cel de-al doilea mare lanț de farmacii din SUA), s-a împrietenit cu Chuck Colson, fondatorul misiunii Prison Fellowship. Eckerd l-a prezentat pe Colson mai multor grupuri influente din Florida, în încercarea de-a aduce o schimbare în sistemul penitenciar al statului. În timpul călătoriilor lor împreună, Chuck a avut posibilitatea de a împărtăși cu Jack credința lui în Isus Hristos. I-a dat câteva cărți creștine, inclusiv cea scrisă de el, și în cele din urmă s-a rugat pentru ca el să devină creștin. La scurt timp după aceea, Jack se plimba pe culoarul unuia dintre magazinele sale când a observat două reviste pornografice pe raft. Prezența unor astfel de reviste nu-l deranjase până atunci, dar în acel moment l-a tulburat foarte tare! Jack l-a sunat pe președintele companiei sale și i-a zis: „Ia toate aceste reviste din magazinele mele.” Președintele a ripostat: „Dar facem un profit de trei milioane de dolari pe an cu aceste reviste.” Jack a insistat: „Scoate-le afară!” Și așa s-a întâmplat. Acele reviste au fost scoase din toate cele o mie șapte sute de magazine pe care le avea, într-o singură zi. Când Chuck Colson i-a pus întrebări lui Jack despre decizia lui, el i-a răspuns: „Ce alt motiv aș fi avut să renunț la trei milioane de dolari? Domnul nu m-ar fi lăsat să scap.” Când ești hotărât să-L urmezi pe Hristos, și să trăiești după principiile Sfintei Scripturi, nici pe tine nu te va lăsa Dumnezeu să te fofilezi. Așadar, fă să se spună despre tine ceea ce a spus apostolul Pavel despre credincioșii din Tesalonic: „vestea despre credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni… cum de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului viu și adevărat…”

„Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” (2 Timotei 2:3)

     Există două feluri de critici: critica constructivă și critica distructivă. Prima te zidește, iar a doua te zdrobește. Fii chibzuit atunci când reacționezi la critica și bârfa nefondată. Când cel care te critică dorește să rămână anonim, acea persoană nu este demnă de răspunsul tău. Se spune că un pastor a primit o scrisoare care conținea un singur cuvânt: PROSTULE! În următoarea duminică, a luat-o cu el la biserică și a spus adunării: „Săptămâna aceasta am primit cea mai ciudată scrisoare.” A citit apoi acel singur cuvânt și a adăugat: „Cineva a scris-o, dar a uitat să se semneze!” Poate că tu spui: „Dar încearcă să-mi strice reputația!” Dwight L. Moody a zis: „Dacă am grijă de caracterul meu, Dumnezeu va avea grijă de reputația mea!” (vezi Isaia 54:17). Ori de câte ori ești implicat într-o cauză nobilă, oamenii vor încerca nu numai să te doboare, ci să te și mențină la pământ! În pregătirea lui Timotei pentru lucrare, apostolul Pavel i-a spus: „Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaș al lui Hristos.” Oamenii dificili ne sunt scoși în cale nu ca să ne înfrângă, ci ca să ne desăvârșească. Liderii știu lucrul acesta, așa că stau și își termină munca indiferent de cost. La fel cum căpitanul se scufundă împreună cu corabia, adevăratul lider rămâne până când munca este terminată. Tu întrebi: „Și atunci, cum ar trebui să reacționez?” Roagă-te pentru acea persoană! Domnul Isus a zis: „binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi… și veți fi fiii Celui Preaînalt” (Luca 6:28, 35).