„Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13)

     În timpul călătoriei tale spirituale prin viață, iată două sfaturi pe care să nu le uiți: 1) Cu Dumnezeu nicio experiență nu se pierde vreodată. Aceasta le include și pe cele dureroase sau dificile. Îi putem impresiona pe oameni cu calitățile noastre, dar deseori avem relații mai strânse cu ei când trecem prin încercări. Dacă dorești să motivezi pe cineva, nu-i povesti numai de realizările tale; vorbește-i și despre încercările și testele prin care ai trecut pentru a ajunge acolo. Dacă nu o faci, poți părea că nu faci parte dintre ei… De bună seamă că unele experiențe pe care eziți să le împărtășești pot fi exact ceea ce le va da de gândit. „Dacă Dumnezeu poate face lucrul acesta pentru tine, înseamnă că îl poate face și pentru mine!” Cu alte cuvinte, le vei da speranță. 2) Pentru a avea succes în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să-i slujești pe ceilalți. Să ne uităm la Iosif: el și-a folosit talentul, faima și averea pentru a hrăni lumea în timpul foametei; răsplata lui a venit la sfârșit. Când scopul tău este acela de a împlini nevoile celorlalți, întotdeauna vei fi răsplătit și vei avea un viitor. Domnul Isus nu i-a zis lui Petru să meargă să strângă mulțimile laolaltă numai ca să aibă cui predica. Nu. El a spus simplu: „Paște oile mele.” (Ioan 21:16). Pastore, dacă prea multe scaune din biserică sunt goale duminica dimineața, nu te limita la a te învinovăți sau a da vina pe oameni. Întreabă-te: „Cum este hrana? Cum este slujirea?” Câtă vreme există o foame spirituală pe care nimeni nu o poate satisface, tu ai o sarcină și o lucrare. În timp ce te gândești la aceste două sfaturi pentru peregrini, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să le facă parte din viața ta.

„Gura mea va vesti lauda Ta!” (Psalmul 51:15)

     O inimă mulțumitoare vede fiecare zi ca pe un dar. E ca un magnet care umblă toată ziua și adună motive de recunoștință. Ea îi mulțumește lui Dumnezeu pentru minunea mușchilor cu ajutorul cărora ochii pot citi și creierul poate procesa cuvintele. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru plămânii care pot inspira și expira 11.000 de litri de aer în fiecare zi. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru inima care va bate de aproximativ trei miliarde de ori în timpul vieții, și pentru creier – care este un veritabil generator electric și un supercomputer de mare putere. Îi mulțumește lui Dumnezeu pentru dulceața de pe pâinea prăjită și pentru laptele de pe cereale. Pentru pătura care încălzește și pentru vorba plină de haz care înveselește. Pentru miile de avioane care nu s-au prăbușit astăzi. Pentru soții care nu și-au înșelat soțiile și pentru soțiile care nu și-au provocat soții. Și pentru copiii care, în ciuda presiunii tăcute de a-și dezonora părinții, au hotărât să n-o facă. Bucurându-te pentru lucrurile bune, vei reuși să treci peste lucrurile dificile. „O inimă veselă este un bun leac” (Proverbele 17:22). Mulțumirea este o atitudine pe care noi o alegem, nu o reacție la circumstanțele prin care trecem. „Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o…” (1 Corinteni 11:23-24). De remarcat faptul că aceste două cuvinte: „vândut” și „a mulțumit” se află în aceeași propoziție, și au avut de-a face cu aceeași inimă. În noaptea în care El a fost vândut, El a mulțumit. Putem face și noi lucrul acesta – când știm că Dumnezeu este în control, că ne călăuzește pașii și că rezolvă totul spre binele nostru!

„Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.” (Luca 9:61)

     Când îți cheltui banii sau îi pierzi, mai sunt șanse să obții alții sau să-i recuperezi. Dar nu la fel este când îți irosești sau îți pierzi timpul! Una dintre cele mai triste povestiri din Scriptură se poate citi în acest verset: „Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas-bun de la ai mei.” Nu ni se mai spune nicăieri că a ajuns să-L urmeze pe Isus. Amânarea și perfecționismul merg mână în mână. Noi spunem: „Dacă nu pot face un lucru bine, nu-l voi face deloc!” Hm! Înainte de a face ceva corect, cu siguranță vei greși. În toate poveștile de succes există capitole de luptă și eșec, dar acestea sunt capitole de învățătură și de creștere. La Universitatea Yale s-a efectuat un studiu. Studenților din ultimul an li s-a spus despre pericolele tetanosului și li s-a oferit posibilitatea de a primi vaccin gratuit la centrul medical. Chiar dacă majoritatea studenților au fost convinși că au nevoie de vaccin, ghici câți au mers până la capăt și l-au făcut efectiv? 3%! Un alt grup a asistat la aceeași prelegere, dar au primit și o hartă pe care era încercuită locația centrului medical. Apoi li s-a cerut să-și analizeze orarul săptămânal și să vadă când vor avea timp să meargă să primească vaccinul. Și surpriză! Au fost vaccinați de nouă ori mai mulți studenți. Intențiile bune nu sunt suficiente. Trebuie să dai acel telefon sau să faci acea schimbare! Trebuie să stabilești termenul limită sau să-ți faci programarea necesară. „Astăzi” este „mâine”-le despre care vorbeai ieri! Așa că, nu mai amâna și treci la fapte – indiferent de situația în care te găsești!

„Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4:4)

     Carmen era mereu nemulțumită că nu câștiga suficienți bani, că nu-și permitea lucrurile pe care și le dorea, și prin urmare credea că nu se va alege nimic bun de ea. Consilierul ei i-a spus: „Îți irosești energia cu atâta văicăreală, când ai putea s-o folosești ca să mergi înainte!” Carmen a ripostat: „Nu înțelegi! Serviciul e de vină, nu eu.” Consilierul a răspuns: „Serviciul tău prost plătit ar putea fi o problemă, iar șeful tău poate are pretenții prea mari de la tine, dar când ești mereu supărată, îți faci mai mult rău decât îți face șeful sau serviciul.” Carmen a întrebat: „Și ce pot să fac?” Consilierul i-a spus: „Nu-ți poți controla șeful sau locul de muncă, dar îți poți controla sentimentele vizavi de acestea. Schimbă-ți atitudinea!” Carmen a primit sfatul. Când a încetat să se mai plângă de propria sa viață, oamenii au observat. A obținut o promovare și, datorită noului ei statut la locul de muncă, i-a crescut cota. În decurs de câteva luni, a fost transferată pe un post mai bine plătit și cu un șef mai înțelegător. Concluzie: Lucrurile bune li se întâmplă celor care au o atitudine bună. Atitudinea e ceva ce poți alege indiferent de circumstanțe. Apostolul Pavel a scris: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” Unde se afla Pavel? În închisoare! Cui scria el scrisorile? Celor care nu se aflau în închisoare! De ce a folosit această repetiție: „Iarăși zic bucurați-vă!”? Pentru că uităm să ne bucurăm și cădem în negativism atât de ușor. Adevărata bucurie este o muncă lăuntrică care nu are de-a face cu oamenii sau cu situațiile exterioare. Pentru tine azi fie cuvintele Domnului Isus (Ioan 15:11): „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.”

„Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17)

     Consilierii din domeniul recuperării medicale folosesc expresia „unici în fază terminală”, deoarece oamenii cu dependențe au impresia că problema lor este unică și fără leac: „Ceilalți m-ar respinge dacă ar afla de problema mea. M-am luptat cu ea de atâta timp, încât nu cred c-o voi învinge vreodată.” Așa că ei se izolează și trăiesc o viață de disperare și depresie. Un autor a scris: „De atâtea ori suntem tentați să ne camuflăm viețile. Rușinea și vinovăția ne împiedică să-i lăsăm pe ceilalți să știe cu ce ne confruntăm în viață. Noi gândim în felul următor: „Dacă familia și prietenii ar ști poftele întunecate din inima mea, și felul ciudat în care mintea mea o ia razna, m-ar respinge și m-ar exclude din cercul lor.” Însă exact opusul este adevărat. Când avem îndrăzneala de a ridica „paharul” și de a-i lăsa pe prieteni să vadă ce se află în el, vor fi încurajați să-și ridice și ei „paharul” și să împărtășească cu noi secretele lor ascunse cu atâta neliniște. Cea mai profundă vindecare are loc atunci când nu ne mai simțim izolați de propria noastră rușine și vinovăție, și când descoperim că și ceilalți simt de multe ori ceea ce simțim și noi, gândesc ceea ce gândim și noi și au fricile, spaimele și preocupările pe care le avem și noi.” Nu lăsa mândria să te împiedice să-ți învingi problema. Când îți aduni puterile ca să fii cinstit cu tine însuți și cu ceilalți, vei găsi vindecare. Citește aceste două versete: „Prietenul adevărat iubește oricând și în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17) și „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4). Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: caută ajutor!

„Vei intra în mormânt la bătrânețe” (Iov 5:26)

     Autorul Norman Cousins a spus: „Nicio boală nu este mai letală decât plictiseala care vine odată cu pensionarea.” Există o povestire adevărată despre o femeie ajunsă la optzeci de ani care s-a dus la doctor pentru un consult. Medicul a întrebat-o dacă este o persoană activă. Femeia i-a zâmbit larg și i-a zis: „Alerg 8 sau 9 kilometri în fiecare zi.” Surprins, medicul i-a spus să aibă grijă și să nu se solicite prea tare. „Luați-o mai încet,” i-a sugerat el. Femeia și-a însușit cuvintele și s-a hotărât s-o lase mai moale. Și-a schimbat alergarea cu plimbări lente pe care le-a redus la una sau două zile pe săptămână. În decurs de un an, a murit. După ce a auzit de moartea ei, medicul care i-a dat acel sfat i-a spus unui prieten: „Nu voi mai spune niciodată unui pacient care se simte atât de bine s-o lase mai ușurel!” Scriptura este plină de istorisiri despre oameni care au continuat să trăiască pentru că aveau pentru ce să trăiască! Să ne aducem aminte de Caleb. La optzeci și cinci de ani a atacat uriașii din țară, i-a alungat și a devenit un cuceritor (vezi Iosua 14). Ce să mai spunem de Noe?! El a început să construiască arca la vârsta de cinci sute de ani. Și după o sută de ani el a fost cel care a contribuit la renașterea lumii. Vârsta nu înseamnă nimic, asta doar dacă nu ești cumva vreun sortiment de brânză! Tu nu ai termen de expirare! Nici ridurile, nici firele albe și nici petele de pe mâini nu înseamnă aproape nimic. Câtă vreme Dumnezeu alege să te mai lase să trăiești pe pământul acesta, nu fi doar o ființă care există – fii vioi și plin de viață! Invocă această promisiune: „Vei intra în mormânt la bătrânețe.” Continuă să visezi. Acceptă provocări noi. Și nici măcar să nu te gândești s-o lași „mai ușurel”!

„Așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit” (Habacuc 2:3)

     Ți-a făcut vreodată Cuvântul lui Dumnezeu o promisiune care omenește vorbind nu vezi cum s-ar putea împlini? Citește și acest verset: „dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit.” Dumnezeu duce lucrurile la îndeplinire conform unui plan și orar, iar tu faci parte din planificarea Lui. Fii sigur că nimic din ce ți se întâmplă nu poate împiedica planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Când Dumnezeu îți face o promisiune, e ca o sămânță. Mai întâi, ea trebuie să cadă în solul fertil al credinței, apoi trebuie să i se dea timp să încolțească și să crească. Pe urmă trebuie udată regulat prin rugăciune și prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu se va împlini pentru că tu insiști sau încerci să manipulezi; „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul” (Zaharia 4:6). Dacă Dumnezeu ți-a promis ceva, bazează-te pe Cuvântul Său și rostește aceste cuvinte: „Viața mea nu se poate sfârși până nu se va întâmpla lucrul acesta!” Istoria vieții lui Iosif s-ar putea rezuma prin acest verset: „până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el și până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19). De ce punem ceva la încercare? Pentru a-i verifica tăria; ca să vedem dacă rezistă sau se sfărâmă sub presiune. Ce promisiune ți-a făcut Dumnezeu? Îl crezi? Cât de puternică îți este credința? Dacă este slabă, Dumnezeu te va readuce în școala credinței ca să-ți înveți lecțiile, să treci examenele și să promovezi. „Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: nu-ți pierde credința în Dumnezeu, și promisiunea se va împlini!

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmul 19:1)

     Fie că privești universul printr-un telescop ori printr-un microscop, vei descoperi că Dumnezeu este Marele Creator. Să ne uităm la trei dintre lucrurile pe care le controlează: 1) Temperatura. La suprafața soarelui, temperatura este de 10.000 de grade Fahrenheit, iar noi ne aflăm la 150 de milioane de kilometri depărtare de soare – exact distanța optimă! Dacă temperatura pământului ar crește sau ar scădea cu 50 de grade, orice formă de viață ar înceta. Gândește-te la următorul lucru: De ce Pământul nu se află la o distanță de două ori mai mare sau de două ori mai mică? 2) Rotația. Pământul se rotește de 365 de ori într-un an în jurul axei sale, iar ca să înconjoare soarele îi trebuie 1 an. Să presupunem că ne-am roti de numai 36 de ori. În acest caz, zilele și nopțile ar fi de zece ori mai lungi. O parte a planetei ar fi incredibil de fierbinte, iar cealaltă ar fi insuportabil de rece. Și viața, așa cum o știm noi, ar înceta. 3) Aerul. Oxigenul constituie 21% din atmosfera noastră: echilibrul perfect de aer de care avem nevoie pentru a putea respira. De ce nu 50%? Pentru că prima dată când cineva ar aprinde un chibrit, ne-am prăji cu toții! Așa că pune-ți întrebarea: cele 21 de procente sunt o întâmplare sau un proiect întocmit atent? Și dacă există un proiect, deducem că trebuie să existe și un creator. Și El chiar există! Nu ai vrea să-L cunoști? Îl poți cunoaște. În creație, El Și-a descoperit măreața Sa putere, iar la cruce Și-a descoperit măreața Lui iubire (Ioan 3:16). Prin Fiul Său Isus Hristos Îl poți cunoaște pe Marele Creator în mod personal și poți primi în dar viața veșnică. În caz contrar, vei intra într-o veșnicie pierdută. Ce șanse sunt ca tu să fii o excepție? Niciuna! Oamenii care ajung în cer vor fi aceia care au intrat acolo prin alegere, nu prin șansă. Deci, alege astăzi unde vrei să-ți petreci veșnicia!

„Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine…” (Evrei 12:3)

     Îmi amintesc de o melodie veche a unui renumit cântăreț de la jumătatea sec. 20: „Nu mă călca pe pantofii mei albaștri de velur”. Nu va trebuie să aștepți foarte mult până când cineva va face exact lucrul acesta: te va călca pe picior, la propriu sau la figurat. Dar înainte să te simți descurajat și să abandonezi lupta, mai uită-te o dată la viața Domnului Isus. Deși a fost desăvârșit în toate privințele, El a fost criticat continuu. Dușmanii Săi l-au făcut „un om mâncăcios și băutor de vin” (Matei 11:19). L-au acuzat chiar că ar fi posedat de un demon. (vezi Ioan 8:48). Cu toate acestea, El nu S-a lăsat învins de amărăciune sau de descurajare. Pentru El, fiecare obstacol a reprezentat ocazia de a-Și arăta harul și tăria de caracter. Inima Lui a fost frântă de cei pe care îi iubea, și cu toate acestea El a dat dovadă de înțelegere și de mângâiere. El a văzut boala ca pe o șansă de a-i vindeca pe cei bolnavi; ura ca pe un stimulent de a-Și iubi aproapele; ispita ca pe o nouă ocazie de a învinge pornirile carnale cu care Se confrunta; și jignirile ca pe prilejuri de a ierta. Domnul Isus Și-a trăit viața transformând încercările în triumfuri – și de aceea El este exemplul nostru. Biblia spune: „Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit… o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima.” Ia Biblia și citește învățăturile Sale! În celebra Predică de pe Munte, Domnul Isus a zis: „Ați auzit că s-a zis: ‘Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău.’ Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:43-48). Așa a trăit Domnul Isus – și așa dorește El să trăim și noi!

„Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)

     În anul 1882, un om de afaceri din New York, pe nume Joseph Richardson, avea o fâșie îngustă de teren pe strada Lexington Avenue. Avea 1,5 m. lățime și 30 m. lungime. Un alt om de afaceri, Hyman N. Sarner, avea o parcelă de mărime normală situată lângă cea îngustă a lui Richardson. Dorea să construiască apartamente cu vederea la stradă, așa că i-a oferit lui Richardson o mie de dolari pentru fâșia lui subțire de teren. Richardson s-a simțit profund ofensat de oferta modestă și a cerut cinci mii de dolari. Sarner a refuzat și Richardson l-a făcut avar și i-a trântit ușa în nas. Sarner a presupus că acel teren va rămâne liber și i-a spus arhitectului să proiecteze clădirea cu ferestrele spre terenul lui Richardson. Dar când Richardson a văzut clădirea finalizată, s-a hotărât să blocheze vederea; nimeni nu va putea să se bucure de o vedere liberă spre terenul său! Așa că Richardson al nostru, la șaptezeci și cinci de ani, a construit un bloc de apartamente pe terenul său cu lățimea de 1,5 m., lungimea de 30 m. și înălțimea de 4 etaje. La finalizare, el și cu soția sa s-au mutat acolo. Numai câte o persoană pe rând putea să urce scările sau să treacă prin hol. Masa pe care mâncau avea o lățime de 45 cm. Un reporter de la un ziar, puțin mai dolofan a rămas blocat în casa scărilor și după ce doi locatari au încercat fără succes să-l împingă pentru a-l debloca, reporterul a reușit să iasă numai după ce s-a dezbrăcat în lenjerie. Clădirea a fost poreclită „casa dușmăniei.” Richardson și soția sa și-au petrecut ultimii paisprezece ani din viață acolo. În 1915, clădirea a fost dărâmată. Morala: amărăciunea zidește o casă a singurătății, în care este loc numai pentru o persoană! Viața locatarilor săi se reduce la un singur scop: să facă pe cineva nefericit! Și reușesc: pe ei înșiși! Deci „orice amărăciune să piară din mijlocul vostru!”