„Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam” (Geneza 22:1)

     Biblia spune: „Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam… Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu.” Avraam… a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu” (v. 1-3). Tu spui: „De ce-ar vrea Dumnezeu să mă pună la încercare?” Mai întâi, pentru a-Și dovedi credincioșia față de tine. În al doilea rând, pentru a-ți da ocazia să-ți dovedești credincioșia față de El. Încercările din viața ta reprezintă temeiul prin care Dumnezeu îți cere explicații. Ele sunt modalitatea prin care poți ajunge la nivelul următor în Împărăția Sa. În acea zi, Avraam a dovedit că nu iubește nimic mai mult decât pe Dumnezeu! Aceasta a fost ziua în care Dumnezeu i S-a prezentat lui Avraam drept Jehova Jireh, „Domnul care poartă de grijă”. Numai când îți pui credința în practică vei descoperi credincioșia lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu îți va pune credința la încercare. Încercările vor deveni din ce în ce mai grele pe măsură ce miza crește. Încercările au în centru lucrurile care sunt de maximă importanță pentru tine. Cum îți definești identitatea? Care sunt lucrurile care îți dau siguranță? Acelea sunt „Isaacul” tău. Dumnezeu te va testa pentru a Se asigura că identitatea și siguranța ta se găsesc numai în El. Firește, El Se va ocupa de lucrul în care te încrezi mai mult decât în El, până când îl vei pune pe altar. Nu-ți face griji: nu va trebui să trăiești cu teama că Dumnezeu vrea să-ți ia tot ce e mai important pentru tine. Dar dacă darul ajunge vreodată să fie mai important decât Dătătorul, atunci exact lucrul pe care ți l-a dat Dumnezeu pentru a sluji scopului Său îi subminează planul pe care îl are pentru viața ta. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu Se va ocupa de el. Deci, dovedește-ți credincioșia în încercare!

„La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” (Luca 23:18)

     Biblia spune: „Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!” Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.” (v. 18-19). La fel ca Baraba, și noi merităm să murim pentru păcatele noastre. Suntem înconjurați de zidurile propriei noastre închisori, îmbâcsite de teamă, ură și durere. Suntem încarcerați în trecutul nostru, în alegerile noastre vinovate, în mândria și egoismul nostru. Am fost găsiți vinovați. Stăm pe podeaua unei celule prăfuite așteptând momentul final. Se aude ecoul pașilor temnicerului nostru între zidurile de piatră. Cu capul între genunchi, nu ridicăm privirea când deschide ușa; nu ridicăm privirea când începe să vorbească. Știm ce va spune: „E timpul să plătești pentru păcatele tale.” Dar… auzi altceva: „Ești liber să pleci. L-au luat pe Isus în locul tău!” Se deschide ușa și gardianul răcnește: „Ieși afară!” Și ne trezim în lumina soarelui de dimineață, fără cătușe, cu greșelile iertate, întrebându-ne: „Ce s-a întâmplat?” A fost… Harul! Hristos ți-a luat păcatele. Pe toate! Și unde le-a dus? În vârful unui deal numit Golgota! „Sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire” (Romani 3:24-25). Dumnezeu te iubește, te iartă și are un plan minunat pentru viața ta. Așa că, vino la El – astăzi!

„Andrei… a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia.” Şi l-a adus la Isus” (Ioan 1:40-42)

     Când și-a început lucrarea de propovăduire a Evangheliei, Billy Graham a făcut un plan și a mobilizat toți creștinii din zonă. Fiecare trebuia să-și aducă prietenii și rudele nemântuite la întâlnirile de evanghelizare. Așa că echipa lui Graham a pus la cale „Operațiunea Andrei”, un plan simplu prin care membrii bisericii și-au făcut liste cu prietenii lor nemântuiți, au început să se roage pentru ei și i-au invitat la cruciadele lui Billy Graham pentru a auzi Evanghelia. De ce au denumit-o „Operațiunea Andrei”? Pentru că de fiecare dată când îl vedem pe Andrei în Evanghelia lui Ioan, el aduce pe cineva la Hristos. Mai întâi, și-a adus fratele, pe Petru. Apoi, în Ioan capitolul șase, a dus la Isus un băiat care avea cinci pâini și doi pești. Iar în Ioan capitolul 12, împreună cu Filip a condus un grup de greci la Hristos. Și tu poți face la fel. Cu ani în urmă, un creștin novice, pe nume Albert McMakin, în vârstă de douăzeci și patru de ani, și-a încărcat camioneta cu prieteni și i-a dus în fiecare seară la o campanie de evanghelizare din oraș. Probabil nu ai auzit niciodată numele McMakin. Dar poate că ai auzit despre unul din pasagerii din camioneta lui, un tânăr care s-a convertit la Hristos în acea săptămână: Billy Graham. Andrei l-a adus pe fratele său Petru la Hristos, iar Petru a ajuns să aducă la Hristos mulțimi de oameni. S-ar putea ca persoana căreia îi împărtășești despre Domnul Isus, sau pe care o aduci la biserică, să fie folosită de Dumnezeu pentru a face lucruri pe care nu le-ai fi crezut cu putință. Și dacă îți vei face partea, Dumnezeu va face restul!

„Uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

     Indiferent care a fost trecutul tău, Dumnezeu ți-a pregătit un viitor mai bun. Dar, ca să te poți bucura de el, trebuie să-i ierți pe cei ce te-au rănit, să te ierți pe tine însuți și să dai uitării totul. Când vei face toate acestea, probabil vei experimenta o gamă largă de emoții. Poate vei simți mânie, crezând că viața este nedreaptă și că nu este ceea ce ți-ai dorit. Întotdeauna ți-ai închipuit un soț sau o soție gata să aibă grijă de tine. Nu te-ai gândit niciodată că va trebui să-ți asumi singur responsabilitatea pentru viața ta. Poate îți este teamă că nu vei reuși – și că, dacă dai greș, doar tu poți fi de vină… Poate te deranjează că acum trebuie să te gândești la viața ta într-o altă lumină, dintr-o altă perspectivă. Poate te simți chiar trist pentru modul în care ai dat vina pe alții în trecut, știind în sinea ta că viața nu a luat cursul dorit de tine din cauza propriilor tale alegeri și decizii. Poate îți este rușine datorită greșelilor tale din trecut și nu ești sigur că îți poți asuma responsabilitatea personală și să mergi înainte. Indiferent care sunt emoțiile care apar, bune sau rele, trebuie să știi că e ceva normal atunci când faci o schimbare semnificativă în viața ta. Și indiferent ce simți, nu te judeca singur! Recunoaște că ai anumite sentimente; întreabă-te dacă gândurile tale sunt raționale sau dacă sunt doar niște frici mai vechi care îți transmit un mesaj. Apoi, respectă-ți angajamentul de a nu-i mai învinovăți pe alții și asumă-ți responsabilitatea pentru propria ta viață. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: „Uită ce este în urma ta, şi aruncă-te spre ce este înainte!” 

„Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit” (Geneza 3:13)

     Vă aduceți aminte cum s-au justificat primii oameni înaintea lui Dumnezeu? Adam: „Eva m-a împins să mănânc.” Eva: „Diavolul m-a împins să mănânc.” Găsirea scuzelor și învinovățirea altcuiva fac parte din ADN-ul nostru; până nu ne ridicăm deasupra acestor metehne nu vom face progrese niciodată și nu vom găsi adevărata fericire. Iată o afirmație la care merită să te gândești: Noi suntem oamenii pe care îi așteptăm, nimeni altcineva nu mai vine! Dacă ești dispus să accepți responsabilitatea pentru viața ta, vei descoperi că indiferent ce vor face (sau nu vor face) alții, referitor la tine sau pentru tine, tu ești răspunzător față de tine însuți. Tu decizi cum reacționezi. Tu decizi să continui să înaintezi în direcția visului tău – sau nu. Adevărul este că Făt Frumos nu te așteaptă după următorul colț. Corabia ta nu acostează singură. Fluxul și refluxul nu se vor schimba. Șansele îți sunt potrivnice în privința câștigării la loto în această viață. Așadar, ce vei face? Când ai fost rănit de faptele altcuiva, poți face unul din următoarele două lucruri: 1) Să stai asemeni unui lepros și să mori la poarta vinovăției și a văicărelii (vezi 2 Împărați 7:3). 2) Să vii cu o strategie care să te ajute să spui: „Sunt prea valoros ca să mor, prea tenace ca să aștept mila cuiva și prea creativ ca să accept ca neglijența cuiva să-mi afecteze destinul.” Numai când ești dispus să nu mai arunci vina asupra ta sau asupra altora și să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta și pentru situația în care te afli, Dumnezeu îți va da puterea să schimbi ceva. Această abordare așază termostatul la îndemâna ta și sub controlul tău. În loc să îngheți de frig sau să transpiri până la disconfort, poți regla termostatul vieții tale și poți schimba condițiile viitorului tău. 

„Omul a răspuns: „Femeia… mi-a dat din pom şi am mâncat.”(Geneza 3:12)

     Istoria căderii lui Adam și a Evei în păcat ne învață două lecții importante despre Dumnezeu: 1) El nu ne va accepta scuzele. 2) El nu ne va permite să dăm vina pe alții. Dumnezeu pretinde să ne asumăm noi înșine responsabilitatea. Până atunci, El nu ne poate binecuvânta așa cum dorește. Asta înseamnă că trebuie să alegem să nu mai trăim în mizeria greșelilor din trecut – ale noastre și ale altora. Mai degrabă să ne concentrăm asupra destinației și asupra lucrurilor care dorim să se întâmple, decât să ne blocăm privirea în oglinda retrovizoare, uitându-ne în urmă la ce s-a întâmplat și la persoana care a făcut anumite lucruri. E vremea să ne recuperăm puterea! Cum? a) „Luăm o pauză” atunci când se pune problema să învinovățim pe cineva. b) Definim ce înseamnă succesul pentru noi și clarificăm lucrurile pe care am vrea să le vedem întâmplându-se. c) Delegăm responsabilitatea pentru a face ca lucrurile să se întâmple, și manifestăm recunoștință față de cei care ne orientează către un viitor senin. d) Ne convingem că scopurile dorite sunt scopuri care pot fi îndeplinite. Relațiile tulburi au nevoie disperată de vești bune, așa că stabilește obiective care se pot îndeplini pentru ca toți să aibă ceva de sărbătorit. Nu trebuie să fie vorba de cele mai extraordinare obiective pentru a câștiga lupta, ci micile succese vor indica faptul că ești câștigătorul unor lupte. Acest plan de acțiune îi redă puterea celui care are nevoie să vadă progresul. Îți distrage atenția de la învinovățirea altora și te îndrumă spre ceea ce este productiv. Nu-ți mai rămâne putere pentru a trăi în trecut, loc în care nici unul dintre noi nu mai poate schimba ceva, indiferent cui îi aparține vina. Și acesta este un efort constructiv, asupra căruia merită să-ți îndrepți atenția!

 „Limba este şi ea un foc” (Iacov 3:6)

     Într-o zi de martie cu vânt a anului 1997, un tată și un fiu au vizitat Parcul Național Istoric Valley Forge, unde George Washington a cantonat Armata revoluționară în timpul iernii grele din 1777-1778. Însă tatăl și fiul aveau planuri mai puțin istorice în minte, ei doreau să lanseze o rachetă. La început, au încercat să folosească cabluri cu aprindere electrică pentru a aprinde fitilul, dar fără nici un efect. Așa că au încercat să aprindă fitilul cu o petardă obișnuită, ca cea care se poate vedea deseori la sărbătorile anuale. Atunci a început necazul. Scânteile au aprins iarba, iar vântul a răspândit rapid flacăra, incendiind câmpia unde s-au antrenat soldații în timpul Războiul revoluționar și ajungând la jumătate de kilometru de sediul lui George Washington. Valoarea celor expuse riscului a fost inestimabilă. A fost nevoie de treizeci de unități de la douăsprezece departamente de pompieri și de aproximativ o oră pentru a aduce incendiul sub control. În final, aproximativ 12 hectare de teren au fost pârjolite iar omul cu petarda a fost acuzat de distrugere a proprietății guvernului și utilizare necorespunzătoare a artificiilor. Biblia spune: „Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri” și poate produce daune majore. „Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul” (v. 5-6). „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3). „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău” (1 Petru 3:10). „Buzele celui neprihănit ştiu să vorbească lucruri plăcute” (Proverbe 10:32). Așadar, asigură-te că vorbele tale sunt de ajutor, nu rănesc; că zidesc, nu doboară. Cu alte cuvinte, ai grijă ce spui!

„Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” (Romani 8:33)

     Pavel scrie: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v.33-34). Acuzațiile lui Satan se risipesc și cad ca un balon spart. Atunci de ce, te rog să-mi spui, de ce le mai auzim încă? De ce noi, creștinii, ne simțim în continuare vinovați? Nu orice învinovățire e rea. Dumnezeu folosește doze potrivite de învinovățire pentru a ne trezi din păcat. Știm că întristarea vine de la Dumnezeu atunci când provoacă „frământare … dezvinovățire … mânie … frică … râvnă … pedeapsă” (2 Corinteni 7:11). Vinovăția arătată de Dumnezeu aduce destulă părere de rău ca să ne facă să ne schimbăm. Vinovăția arătată de Satan, pe de altă parte, aduce destulă părere de rău ca să ne înrobească. Nu-l lăsa să te încătușeze! Nu uita: „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:3). Când Dumnezeu se uită la tine, El îl vede mai întâi pe Hristos. În limba chineză, cuvântul pentru neprihănire este o combinație dintre două caractere: imaginea unui miel și o persoană. Mielul este deasupra, acoperind persoana. De fiecare dată când Dumnezeu se uită la tine din ceruri, asta vede: Mielul fără cusur al lui Dumnezeu care te acoperă. Numai o dată este menționat în Scriptură faptul că Isus a scris ceva. Și a scris pe nisip, spunându-i unei păcătoase acuzate că a iertat-o: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (vezi Ioan 8:10-11). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai încredere în susținătorul tău, nu în pârâșul tău!  

„Pârâșul … a fost aruncat jos.” (Apocalipsa 12:10)

     Apostolul Ioan a scris: „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâșul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.” (v. 10) Satan are o singură țintă: „să fure, să junghie şi să prăpădească” (Ioan 10:10). El îți va fura pacea, îți va ucide visele și îți va distruge viitorul. Și el a delegat o legiune de demoni foarte convingători ca să-l ajute. El înrolează oameni care să-i împrăștie otrava. Prietenii îți dezgroapă trecutul. Preoții scot în evidență vinovăția și nu harul. Și unii părinți o distribuie douăzeci și patru de ore pe zi. Chiar și acum la maturitate încă le auzi vocea: „De ce nu te maturizezi?” „Când o să mă faci mândru de tine?” Deci care este răspunsul? Isus! El „stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (Romani 8:34). Gândește-te puțin la această scenă. În prezența lui Dumnezeu, sfidându-l pe Satan, Isus Hristos se ridică în apărarea ta îmbrăcat cu haina de preot. „Fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată.” (Evrei 10:21-22). O conștiință curată, un trecut curat, o inimă curată, liber, fără pată și nu doar pentru greșelile noastre din trecut, dar și pentru cele viitoare. „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.” (Evrei 7:25). Așadar, nu asculta pârâșul – încrede-te în Cel ce te susține și trăiește-ți viața în acord cu voia Lui! 

„Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuiește sărbătoarea…” (Isaia 30:29)

     De ce spune Biblia: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru” (Psalmul 147:1)? Pentru că atunci când exprimi promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu prin cântarea de laudă, credința ta este întărită. Marea recesiune din anii 1930 a lovit extrem de puternic un om de afaceri pe nume J. C. Penney, punându-i în pericol chiar sănătatea. Speriat și disperat din cauza marilor pierderi financiare, Penney s-a afundat atât de tare, încât a simțit că nu i-a mai rămas nimic pentru care să trăiască. Chiar și familia și prietenii l-au respins. Ajuns în spital, într-o noapte, a devenit atât de demoralizat încât se aștepta ca până dimineața să moară! Atunci a auzit un cântec venind din capela spitalului. Cuvintele sunau așa: „Orice-ar veni să nu te temi, Domnul te va păzi. Pavăza Lui te va scuti, Domnul te va păzi.” Intrând în capelă, a ascultat cântecul, citirea Scripturii și rugăciunea. El a scris: „Dintr-odată – ceva s-a întâmplat. Nu pot explica. Nu pot decât s-o numesc minune. Am simțit ca și cum am fost ridicat din întunericul unei închisori și adus la lumina caldă, strălucitoare a soarelui.” Din acea zi, J.C. Penney nu a mai fost bolnav de îngrijorare. El a descris acele clipe petrecute în capelă ca fiind „cele mai dramatice și mai glorioase douăzeci de minute din viața mea.” Când a murit, la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, el a lăsat în urma sa 1660 de magazine care îi purtau numele. Când nimic altceva nu mai funcționează, laudele Domnului puse pe muzică te pot ridica dintr-o spaimă de natură spirituală. De aceea Biblia spune: „este frumos să lăudăm pe Dumnezeul nostru.” Încearcă și vei vedea singur. Funcționează!