„Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15:16)

     Domnul Isus a spus: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit  să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână.” Este important modul în care  începi o relație. Ambele părți trebuie să se simtă în largul lor pentru ca lucrurile să meargă  bine. De exemplu, când ești invitat la cineva acasă, la cină, este normal să te aștepți ca gazda  să îndeplinească anumite obligații sociale. Nu ar trebui să te întrebi dacă ești bine-venit, dacă  va fi mâncare suficientă pentru toată lumea sau dacă ai loc la masă. Aceste lucruri te-ar putea  îngrijora dacă ai apărea neinvitat. Tot astfel, faptul că știi că ai fost „ales de Dumnezeu” îți dă  încredere. Înseamnă că ești acceptat; nu trebuie să ții o pledoarie ca să fii ales. Dacă crezi  că prin faptul că te-ai dus la altarul bisericii pentru a-ți da viața lui Hristos înseamnă că L-ai  ales pe Dumnezeu, mai gândește-te o dată! Dumnezeu te-a ales din două motive: pentru a  te binecuvânta și pentru a te face o binecuvântare pentru alții (vezi Geneza 12:2). La început,  însă, poate nu toate binecuvântările Sale sunt lucruri de care te bucuri. Biblia vorbește despre  „belşug de binecuvântare” (vezi Maleahi 3:10). Uneori binecuvântările lui Dumnezeu sunt atât  de copleșitoare, încât atunci când începe să le toarne peste tine tu te gândești: „nu cred că  le pot face față.” Și ai avea dreptate – dacă tu ai fi fost cel care a inițiat relația! Însă nu tu  L-ai ales pe Dumnezeu, El te-a ales pe tine. Și pe cine cheamă pe acela îl echipează. Tot ce  ai de făcut este să fii deschis și receptiv. „Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, … ca pe nişte  unelte ale neprihănirii.” (Romani 6:13).

„Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)  

     Isaia scrie: „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge  pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te…” (v. 8-9). În  versetele precedente, Isaia își căuta tot felul de scuze și îi spunea lui Dumnezeu de ce nu  este pregătit. Dar în Împărăția lui Dumnezeu, chemarea este întotdeauna mai presus de  recomandări! Iar testul decisiv nu este experiența sau pregătirea, ci disponibilitatea și  deschiderea spre învățătură. Dacă ești dispus să mergi când Dumnezeu îți dă verde, El te va  duce în locuri inaccesibile și vei face lucruri imposibile. Avraam, Iacov, Iosif, Estera, Moise,  Samuel, David și Isaia, toți au un lucru în comun. Toți au zis: „Iată-mă.” Nu e ironic faptul că  irosim atât de mult timp și energie încercând să înțelegem cum să ajungem acolo unde vrea Dumnezeu să mergem, când tot ce trebuie să facem este să rostim: „Iată-mă”? E datoria lui  Dumnezeu să ne ducă acolo unde dorește să mergem; datoria noastră este să ne punem la  dispoziție. La fel ca un medic de gardă, ca un polițist de serviciu sau ca un pompier în tură,  disponibilitatea noastră de a răspunde chemării, iată ce caută Dumnezeu. S-ar putea să fie  chemarea de a te muta în cealaltă jumătate a globului. Însă de fiecare dată totul începe cu  scurta rugăciune formată din două cuvinte: „Iată-mă!” Asta a spus Moise în fața rugului aprins.  Asta a spus Caleb când în sfârșit a pus piciorul în Țara Promisă. Și asta vrea Dumnezeu să  spui și tu astăzi.

   

„Am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai  dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

     Biblia spune că „noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele  bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” Trăim vremuri  devastatoare. Un miliard de oameni sunt flămânzi, milioane de oameni sunt vânduți ca sclavi,  iar bolile pandemice storc națiuni întregi. În fiecare an, aproape două milioane de copii sunt  exploatați pe piața globală a relațiilor ilicite. Peste jumătate din toți africanii nu au acces la  îngrijiri medicale moderne. Drept consecință, zece milioane mor anual de diaree, boli  respiratorii acute, malarie și pojar. O mare parte din aceste decese ar fi putut fi împiedicate  printr-o singură injecție. Poate întrebi: „Ce pot face eu în această privință?” Dumnezeu  răspunde la rugăciuni, așa că te poți ruga pentru cei care suferă. Poți dărui, fie mult, fie puțin.  Și te poți oferi voluntar. Suntem înconjurați de cauze mari care au nevoie de oameni. Iată de  ce trebuie să te implici: viața ta curge și dacă nu ești atent, într-o zi vei privi în sus și singura  ta șansă la viață va fi trecut pe lângă tine. Unii oameni nu sunt preocupați de astfel de  gânduri. Ei își duc zilele fără să-și ridice ochii și să privească. Trăiesc și mor și nu întreabă  niciodată de ce. Dacă dorești ca viața ta să aibă sens, trăiește-o în așa fel încât lumea să se  bucure că ai trăit. Ai fost creat și răscumpărat pentru a face „faptele bune pe care le-a pregătit  Dumnezeu mai dinainte.” Când vei sta înaintea lui Dumnezeu, El te va întreba cât de bine  ți-ai îndeplinit misiunea și te va răsplăti pe măsură.

„Poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea  copiilor tăi” (Deuteronom 6:6-7)

     Nu e ușor să fii părinte creștin într-o lume în care presiunea anturajului apasă asupra ta  cu milioane de kilograme pe centimetru pătrat; o lume în care valorile sunt decăzute, iar  imoralitatea este ridicată la mare rang. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, poți reuși! Ca să-ți  conduci copiii la Hristos, fă următoarele cinci lucruri: 1) Începe când sunt mici și citește-le  povestiri biblice în fiecare seară. Lasă-i să te audă cănd te rogi pentru ei ca să-L cunoască pe  Domnul Isus personal și când Îi mulțumești că a murit și pentru păcatele lor. 2) Când îi  duci la biserică, explică-le ce reprezintă anumite ceremonii și sărbătorile (Botezul, Cina  Domnului, Paștele și Crăciunul) și de ce sunt respectate și celebrate. 3) Fii sensibil la toate  întrebările spirituale pe care le pun și fă-ți timp să răspunzi la ele în așa fel încât să înțeleagă. 4) Cumpără DVD-uri și desene animate creștine care prezintă adevărurile Bibliei pe  înțelesul lor. 5) Crede că Duhul Sfânt îți va da înțelepciune la momentul potrivit ca să le  prezinți Evanghelia și roagă-te pentru mântuirea lor neîncetat. La un moment dat, D.L.  Moody a raportat „două convertiri și jumătate” la un serviciu pe care l-a condus el.  Cineva a zis:„Presupun că vorbiți despre doi adulți și un copil.” „Nu, a răspuns domnul  Moody, mă refer la doi copii și un adult. Copiii au capacitatea de a-și dărui întreaga viață lui  Dumnezeu, dar unui adult îi mai rămâne doar jumătate din viață.” Și nu uita, lucrurile pe care  le învățăm cel mai bine sunt cele pe care le auzim cel mai des. Așadar: „Poruncile acestea  pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi.”

„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10)

     Cu toții avem nevoie de persoane model, demne de urmat. Dar când îți dedici viața ca să  fii ca altcineva, riști să devii ceva ce Dumnezeu nu dorește să fii. Nu uita niciodată, „eroii” tăi  se luptă și ei cu defecte și slăbiciuni de caracter. Pavel a spus: „eu sunt cel mai neînsemnat  dintre apostoli; … fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu” (v. 9). La fel este și cu Petru:  când Corneliu a trimis după el, ni se spune că pe când „era să intre Petru, Corneliu, … s-a  aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt  om!” (Faptele Apostolilor 10:25-26). Dacă ești înțelept, vei adopta aceeași atitudine. Pericolul  venerării unui erou este acela de a-ți pierde individualitatea și de a rata calea pe care  Dumnezeu a trasat-o pentru tine personal. Poate unele lecții pe care ni le va da Dumnezeu  sunt la fel, dar scopul, darurile, călătoria și cadrul temporal care aparțin altcuiva vor fi diferite  de ale tale. De exemplu, un prieten începe o afacere și câștigă bani, dar când tu îți părăsești  locul de muncă și îi calci pe urme, ajungi falimentar. Sau o colegă de serviciu poartă o  îmbrăcăminte cu care îi stă bine, dar ție îți stă de parcă ai avea un sac legat la mijloc.  Dumnezeu este „gelos” în ceea ce te privește. (vezi Deuteronomul 4:24). De ce? Pentru că  dorește să te protejeze de orice lucru care poate să-ți fure unicitatea sau să amenințe relația  ta cu El. Concluzie: dacă vrei să stai pe un pământ sigur, fă-L pe Domnul Isus modelul tău și  vei izbândi de fiecare dată. 

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut” (2 Corinteni 4:7)

     Creștinii nu sunt perfecți! Iată de ce: 1) Pentru că suntem oameni. Deși cunoaște pe deplin cel mai înalt potențial al nostru și înclinațiile noastre cele mai de jos, Dumnezeu ne  iubește necondiționat. Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru  ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” Și încă ceva: de  fiecare dată când dai de o comoară, dai și de un vas pământesc. Vasul pământesc e doar un  vas de lut și când se sparge – e un vas spart! Lucrul acesta nu trebuie să te descurajeze; ar  trebui să-ți dea speranță și să te facă să spui: Dacă Dumnezeu poate folosi acel vechi vas  crăpat, El mă poate folosi și pe mine!” 2) Pentru că suntem goi din punct de vedere spiritual.  Există o zicală care spune așa: „Când cheltuielile depășesc venitul, cheltuielile de întreținere  îți aduc falimentul.” Li se întâmplă și acelora dintre noi care se cred puternici. În Vechiul  Testament, citim că David a rămas în cetate când trebuia să fie la război, împreună cu tot  Israelul. În loc să se roage pentru reușita în luptă a lui Ioab el se plimba pe acoperișul casei  și a văzut o femeie foarte frumoasă… Urmarea și consecințele acestui fapt au fost grave.  (Vezi 2 Samuel capitolele 11 și 12). Așadar, fii atent la viața ta spirituală și n-o lăsa să se  golească. 3) Pentru că am adormit din punct de vedere spiritual. În timp ce Samson dormea,  Dalila i-a tăiat părul în care stătea puterea lui și l-a dat în mâinile dușmanilor săi. În timp ce  slujitorii dormeau dușmanul a semănat neghină în lanul de grâu și recolta a fost compromisă.  Două lucruri la care trebuie să fii cu băgare de seamă sunt următoarele – păcatul și  neprihănirea. „Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi!” (1 Corinteni 15:34).

„Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în corabie, nu puteţi fi scăpaţi.”  (Faptele Apostolilor 27:31)

     Fiecare biserică are probleme – și oameni care cauzează probleme. Mereu a fost așa. Să  ne gândim la biserica din Corint. Unii membri s-au îmbătat în timpul împărtășaniei, iar alții nu  voiau să participe decât dacă vorbea predicatorul lor preferat. Unul dintre ei a avut chiar o  aventură cu mama sa vitregă (vezi 1 Corinteni 5:1). Duminica dimineața, lângă tine se așează  niște oameni foarte păcătoși și disfuncționali. Dar Dumnezeu lucrează în continuare cu  fiecare dintre noi, pentru că El vede valoarea potențială pe care o avem pentru Împărăția Sa.  După ce a scris despre clevetitori, despre cârtitori, despre necurați și despre lacomi, Iuda își  încheie scurta lui carte cu aceste cuvinte: „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice  cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (v. 24). Noe nu a sărit afară din corabie din același motiv pentru care tu nu trebuie să pleci  din biserică – nu ai o alternativă mai bună. Pavel și alți 275 de oameni se aflau într-o furtună  și credeau că nu vor supraviețui, dar Pavel le-a zis: „Dacă oamenii aceştia nu vor rămâne în  corabie, nu puteţi fi scăpaţi.” Asta înseamnă că e întotdeauna greșit să pleci dintr-o biserică?  Nu, dar asigură-te că ai motive biblice și nu motive egoiste. Tu spui: „Dar predicile pastorului  sunt prea lungi.” Odată Pavel a predicat atât de mult, încât un tânăr aflat la fereastra de la al  treilea etaj a adormit, a căzut de la etaj și a murit. Ce a făcut atunci Pavel? Și-a pus mâinile  peste el, l-a înviat și l-a dus înapoi dându-i posibilitatea acestui flăcău să asculte până la  sfârșitul predicii! (vezi Faptele Apostolilor 20:9-11). Deci, dacă biserica ta are probleme, nu  pleca; stai acolo și roagă-te. Așa se schimbă lucrurile.

„A iubit … Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25)

     Înainte de a aduce critici la adresa bisericii, adu-ți aminte că „Hristos a iubit Biserica și  s-a dat pe Sine pentru ea.” El nu a abandonat Biserica, așa că nu o abandona nici tu! Și nu  mai vorbi atâta despre lucrurile care nu-ți plac. Dacă biserica ta ar fi perfectă, te-ai afla în locul  nepotrivit! Noe nu a plutit pe vaporul Queen Mary; el a navigat pe o corabie plină cu animale.  Poți să-ți imaginezi zgomotul, învălmășeala și zdruncinăturile violente ale unei corăbii pe o  furtună atât de mare că a putut distruge lumea? Dar mirosul? Toate acele animale și o singură  conductă de evacuare! Iată, însă, cel mai important lucru – toți de pe corabie au fost salvați,  în timp ce toți cei din afara ei au pierit. Se spune că un aristocrat se lăuda cu spița lui de  neam și cu strămoșii lui cu sânge pur. Iritat, unul dintre cei ce-l ascultau a remarcat: „Te  pomenești că unul din strămoșii tăi se afla la bordul corabiei lui Noe!” „Nu”, a răspuns el,  „familia mea avea propria corabie!” Poate zâmbești, dar există o singură ambarcațiune care  îți poate garanta ajungerea sigură în portul ceresc și aceasta este corabia mântuirii. Oare  miros urăt, uneori, situațiile și problemele din biserică? Desigur. Domnul Isus a adus una din  cele mai dure dojeni la adresa lui Petru, ucenicul care a fost menit să devină lider al bisericii:  „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt  gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” (Matei 16:23). Lucrul extraordinar este  că atunci când ai greșit, același har care l-a restaurat pe Petru te va restaura și pe tine.  Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: iubește-ți biserica!

„Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite”  (Evrei 6:1)

     Ceea ce a dat roade în trecut nu mai funcționează în prezent? Poate e un loc de muncă  la care nu mai ai ce să faci sau o relație pe care trebuie s-o reexaminezi sau o metodă pe  care trebuie s-o schimbi. Indiferent despre ce este vorba, nu te instala prea bine ca să nu mai  poți renunța și mergi mai departe atunci când e cazul. Crabul pustnic caută o cochilie de melc  goală, care i se potrivește și trăiește acolo până ce aceasta nu-l mai încape. În acel moment,  el trebuie să gonească pe fundul oceanului și să găsească una mai mare – proces care se  repetă întreaga lui viață. Așadar, iată o întrebare pentru tine: Te agăți de ceva care nu ți se  mai potrivește și asta numai pentru că e ușor și familiar? David a spus: „scoate-mă la loc larg,  când sunt la strâmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!” (Psalmul 4:1). Trebuie să  fii dispus să părăsești zona ta de confort și să te confrunți cu puțină „strâmtoare.” Asta te face  să crești. Răbdarea și perseverența sunt calități admirabile, dar ele nu funcționează în situația  care a devenit prea dificilă pentru tine. În loc să rămâi și să te străduiești mai tare, în anumite  momente din viață trebuie să te oprești și să te întrebi: „Situația aceasta este bună pentru  mine?” Dacă nu ești sigur, cere-i lui Dumnezeu „o inimă pricepută, … să deosebească binele  de rău!” (1 Împărați 3:9). Când îți va spune ce să faci – fă – chiar dacă la început n-o să te  simți în largul tău. Când Dumnezeu spune că a sosit vremea să mergi mai departe, înseamnă  că undeva există o altă „scoică” creată ca să ți se potrivească și mai bine.

„Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele” (Matei 9:36)

     Noua Concordanță exhaustivă a lui Strong definește „compasiunea” drept „a fi mișcat  până în stomac” (stomacul era considerat lăcașul dragostei și al milei). Acest cuvânt are o  rădăcină comună cu splanchnologia, studiul părților viscerale ale corpului. Compasiunea,  deci, este reacția din lăuntrul nostru – o lovitură în măruntaie, dacă vreți. Poate de aceea  mutăm canalul televizorului când vedem știri despre copii care mor de foame în tabere de  refugiați și când auzim că 1,7 miliarde de oameni trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi și se  culcă flămânzi în fiecare seară. E prea mult pentru noi – mai ales când percepem nevoia ca  fiind atât de copleșitoare încât nu am putea s-o împlinim. Dar dacă am putea totuși? Dacă am  putea face ca viața să fie mai bună pentru o persoană care suferă? „Atunci Petru i-a zis:  „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi  umblă!” L-a apucat de mâna dreaptă, şi l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile şi  gleznele” (Faptele Apostolilor 3:6-7). Dacă Petru ar fi zis: „Argint și aur n-am, așa că îmi văd  de treabă și merg mai departe?” Dar el nu a făcut așa și prin urmare, un olog care stătea la  cerșit de treizeci și opt de ani s-a ridicat și a pășit într-o viață nouă. Tu spui: „Dar eu nu am o  astfel de putere!” Nu, dar Dumnezeu are! Și când vezi nevoia cuiva și îți întinzi mână ca s-o  împlinești – Dumnezeu Își va elibera puterea! Compasiunea ta e cea care declanșează totul.  Așadar, astăzi dă dovadă de compasiune.