„Îţi iartă toate fărădelegile tale.” (Psalmul 103:3)

     Psalmistul a scris: „El îţi iartă toate fărădelegile tale. El îţi vindecă toate bolile tale.” Să remarcăm următorul lucru: Conștientizarea faptului că toate păcatele îți sunt iertate se află înaintea vindecării tuturor bolilor tale. Să observăm totodată și cuvintele „toate fărădelegile”. Unii dintre noi se mulțumesc cu iertarea parțială și refuză ca iertarea lui Dumnezeu să atingă anumite domenii întunecate la care nu pot renunța și pentru care refuză să se ierte și ei înșiși. Oricare ar fi aceste fărădelegi, lasă-L pe Dumnezeu să-ți ierte toate păcatele și primește vindecarea pentru toate bolile tale. Lasă trecutul și greșelile în urmă. Alege eliberarea și învață să te ierți, primind cu inima deschisă iertare totală și deplină din partea lui Dumnezeu. Nu te mai răni singur, întrucât Domnul Isus a fost rănit pentru toate păcatele tale. Nu te mai lovi singur, pentru că Domnul Isus a luat asupra Lui toată bătaia la cruce. Nu te mai pedepsi singur, întrucât Domnul Isus a luat asupra Lui toată pedeapsa ta. A sosit timpul să nu te mai întrebi dacă ai făcut destul pentru a câștiga iertarea și acceptarea lui Dumnezeu. Acestea sunt nemeritate – ele nu pot fi dobândite prin strădanie și efort; ele se pot primi numai prin credință. Dacă ai dărui un cadou cuiva drag și acea persoană ar insista să-l plătească, cum te-ai simți? Rănit? Supărat? Așa se simte Dumnezeu când încerci să „câștigi” iertarea Lui, vindecarea Lui și neprihănirea. Cu cât lași mai mult ca revărsarea harului și iertării lui Dumnezeu să curgă peste tine în fiecare zi, cu atât mai mult vei primi sănătate pentru trupul tău și sănătate pentru mintea ta.

„M-am făcut tuturor totul…” (1 Corinteni 9:22)

     Pentru ca orice relație să meargă, trebuie să ne acceptăm diferențele unul altuia. În cadrul familiei, trebuie să respectăm perspectivele unice ale fiecăruia. Nu trebuie să fim de acord cu toate ideile, însă trebuie să respectăm mediul din care provine fiecare. Pavel a făcut lucrul acesta: „M-am făcut tuturor totul.” Unii dintre noi care pretind că-L urmează pe Hristos acceptă cu greu păreri și valori care diferă de ale lor. Noi spunem despre „compromis” că este un cuvânt „urât.” Unii dintre noi ne-am întors de la cele mai imorale vieți la credința în Hristos și cu toate acestea, după convertire nu vrem să avem de-a face cu nicio persoană care nu este de acord cu noi și care nu adoptă valorile pe care noi le-am descoperit. Uneori familiile noastre se destramă deoarece încercăm să-i forțăm pe cei dragi ai noștri să aibă aceleași opinii ca noi, și punem granițe pentru a-i ține departe pe nonconformiști. Cât de greșită este această utilizare a creștinismului! Domnul Isus nu i-a condamnat pe cei care l-au răstignit; El S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac.” (Luca 23:34). El nu i-a considerat răi din punct de vedere moral, ci orbi din punct de vedere spiritual. El le-a spus ucenicilor: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44). Datoria noastră este să-i iubim pe oameni, iar datoria lui Dumnezeu este să-i schimbe! Așa că nu mai încerca să faci ceea ce face Dumnezeu! Dacă investești cu răbdare în relațiile tale, dacă respecți părerile oamenilor și semeni sămânța cea bună, pe termen lung vei avea un seceriș bogat. Dragostea ta, și nu puterea argumentelor tale, poate reda speranța, chiar și celor mai afectați din jurul nostru – acea speranță că există vindecare pentru acele părți ale sufletului care suferă.

„Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă.” (Romani 12:8)

     Cum vei descoperi că ai darul „cârmuirii”? Cunoscând ce vrea Dumnezeu de la tine și arătându-le și altora valoarea faptului de a te însoți. Există mulți oameni talentați care nu devin niciodată lideri eficienți. De ce? Pentru că sunt mai interesați de ei înșiși decât de cei pe care îi conduc. Ceea ce-i interesant, totuși, este că odată ce trec prin școala greutăților, devin sensibili față de nevoile altora. Dar liderii buni nu așteaptă să se întâmple asta. Ei își dau seama că ideile sunt infinite, dar oamenii care le pot pune în aplicare sunt de neprețuit. Legendarul antrenor de fotbal american Bear Bryant obișnuia să spună: „Eu sunt doar un fermier din Arkansas, dar am învățat cum să țin o echipă împreună, cum să-i ridici pe unii și cum să-i liniștești pe alții, până când inima lor bate la fel. Există doar trei lucruri pe care le-aș spune: Dacă se întâmplă ceva rău, eu am făcut-o. Dacă merge ceva binișor, noi am făcut-o. Dacă ceva merge foarte bine, atunci tu ai făcut-o!” Când ai darul conducerii, vei fi, de asemenea, accesibil. Nu-ți vei pierde cumpătul, nu vei lăsa problemele minore să-ți otrăvească perspectiva, și fiecare critică o vei acoperi cu două laude. Robert Louis Stevenson a spus: „Ține-ți temerile pentru tine, dar împărtășește-ți curajul cu ceilalți.” Există oameni care fac să-ți sară inima din piept, și oameni care au grijă s-o pună înapoi. Pavel a fost un conducător model: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum” (Filipeni 1:3,5). Acesta este genul de slujitor la care trebuie să aspiri!

„Mustră, ceartă, îndeamnă…” (2 Timotei 4:2)

     Când îți dorești acceptarea și aprobarea, vei ajunge să fii controlat de cei pe care ar trebui să îi conduci. Pavel a recunoscut acest lucru, de aceea l-a învățat pe Tit: „Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască” (Tit 2:15). Temându-se că vor provoca tulburări în rândurile oamenilor, conducătorii nesiguri se zbat când trebuie să ia decizii, și își asumă răspunderea pentru reacțiile emoționale ale altor persoane. Ei nu-și dau seama că atunci când fac ceea ce trebuie, iar ceilalți nu sunt de acord, e problema lor. Un lider matur înfruntă dezamăgirea și păstrează o atitudine bună; este dispus să facă față muzicii chiar și atunci când nu îi place cântecul. Gândește-te la acest lucru: Când îți avertizezi copiii să nu pună mâna pe o sobă fierbinte, nu e responsabilitatea ta să îi faci să se și bucure că aud asta, nu? Speri doar că, pe măsură ce vor deveni maturi, vor înțelege. Dar adevărul este că unii oameni nu vor să audă cuvântul „nu”, indiferent de vârsta pe care o au! Dar noi toți avem nevoie să-l auzim din când în când; în caz contrar, nu vom fi niciodată mulțumiți decât dacă ne vom trăi viața după bunul nostru plac – și așa, nu vom ajunge niciunde sau vom avea probleme! Pavel, care îl pregătea pe Timotei să devină un conducător, i-a spus: „Mustră, ceartă, îndeamnă cu deplină putere.” Mustră-i pe oameni când greșesc, ceartă-i când sunt încăpățânați, încurajează-i când se luptă, ai răbdare când învață și cresc, și asigură-te că instrucțiunile sunt clare și ușor de înțeles. Asta fac conducătorii buni, iar singura modalitate prin care se învață lucrul acesta este practica!

„Am o mare încredere în voi.” (2 Corinteni 7:4)

     Când oamenii se simt folosiți, bat în retragere; însă atunci când se simt apreciați, te vor urma oriunde. Pavel, unul dintre cei mai mari lideri ai tuturor timpurilor, le scria credincioșilor din Corint: „Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie…” (2 Corinteni 7:3-4). El a fost cel mai mare susținător al lor. El nu a folosit numai mustrarea, ci i-a și mângâiat. El nu s-a ocupat numai de modelare, el i-a și întărit, iar toate acestea sunt trăsături ale unui conducător. Toți bunii slujitori chemați să conducă au următoarele calități: 1) Sunt integri. Ei stabilesc un exemplu de umblare, pentru ca toți să știe că ceea ce spun aceea și practică. 2) Dau glas aprecierii, dându-și seama că oamenii au nevoie să știe că sunt o parte importantă din echipă și din viziune. 3) Ascultă mereu sugestii, opinii, îngrijorări și idei. Ei nu au prejudecăți și nu sunt nepăsători. Autoarea Betty Bender a spus: „E o greșeală să te înconjori cu persoane care sunt exact ca tine. Dă la o parte această caldă mângâiere și înlocuiește-o cu ideea oamenilor diferiți și inventivi. Apoi uită-te cum curg ideile!” 4) Nu se gândesc la oameni ca la o statistică. Mary Kay Ash, binecunoscută în lumea afacerilor, a spus: „Liderul bun nu se gândește la profit și pierdere, ci la oameni și dragoste.” 5) Explică de ce lucrurile trebuie făcute într-un fel anume. Se va micșora și numărul greșelilor, și resentimentul care poate apărea când ți se ordonă să faci ceva. Omul de stat Clarence Francis a spus: „La un moment dat e posibil să cumperi timpul și prezența cuiva… dar nu poți cumpăra entuziasmul, inițiativa, loialitatea și devotamentul inimii, minții și sufletului. Acestea trebuie câștigate!”

„Te istoveşti singur…” (Exodul 18:18)

     Președintele Theodore Roosevelt a spus odată: „Cel mai bun director este acela care are destulă înțelepciune ca să aleagă oameni buni care să facă ceea ce dorește el să facă și să se abțină să se mai amestece în tot acest timp.” Concluzie: Dacă nu înveți să delegi, te vei istovi ca lider și viziunea ta va stagna. În Exod, Moise era epuizat fizic, emoțional și spiritual, fiindcă încerca să țină pasul cu cererile a două milioane de iudei și să fie omul bun pentru toate problemele lor. Atunci socrul său i-a zis: „Lucrul este mai presus de puterile tale şi nu-l vei putea face singur. Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un sfat şi Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu şi du pricinile înaintea lui Dumnezeu.” (Exodul18:18-19). E nevoie de înțelepciune, de maturitate și de smerenie ca să ceri ajutor. Și e un semn de putere, nu de slăbiciune. E greu să te împaci cu așa ceva, mai ales pentru aceia dintre noi care se mândresc cu abilitatea de „a face totul.” În realitate, ce făcea Moise nu era bine nici pentru el, nici pentru poporul care depindea de el. Ca lider, e ușor să-ți supraestimezi importanța și competența. De aceea Pavel ne avertizează pe fiecare: „Să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3) Dumnezeu a pus în jurul nostru oameni care au anumite daruri și talente. Când îi recunoști pe acești oameni și îi implici, ei devin împliniți și lucrul este făcut bine. Dumnezeu ne-a chemat să fim interdependenți, nu independenți. Faptul că a delegat autoritatea persoanelor potrivite l-a întărit pe Moise pentru sarcina pe care o avea de îndeplinit: aceea de a conduce poporul lui Dumnezeu în Țara Promisă. Când încerci să faci totul pentru toți, ajungi să fii frustrat. Nu ești chemat să faci tu totul, ci să faci totul împreună cu alții. Asta înseamnă slujire!

„Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

     Când păcătuiești în mod deliberat, te răzvrătești împotriva domniei lui Dumnezeu din viața ta – și îți va părea rău. Faptul că ai mustrări de conștiință este o dovadă că ești într-adevăr un copil răscumpărat al lui Dumnezeu; altfel, păcatul nu te-ar deranja. Imaginează-ți un adolescent spunându-i tatălui său: „Îmi pare sincer rău, dar ți-am luat cardul de credit și am cumpărat cu el băutură pentru colegii mei.” Poate că tatăl nu ar fi descoperit niciodată lucrul acesta, mai ales dacă nu este un contabil bun. Însă mustrarea de conștiință a fiului său l-a făcut pe acesta să mărturisească adevărul și să spună: „Tată, nu ar fi trebuit să cumpăr băutură; nu ar fi trebuit să mint cu privire la vârsta mea; nu ar fi trebuit să folosesc cardul de credit. Ai avut încredere în mine și eu te-am dezamăgit. Îmi pare rău și nu voi mai face asta niciodată.” Asta înseamnă mărturisire. Asta trebuie să facem când ne rugăm. Cuvântul grecesc tradus prin „mărturisire” înseamnă „a fi de acord cu Dumnezeu.” Când ne mărturisim păcatele, noi suntem de acord cu privire la păcatele din viața noastră, descoperite prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt. Când ne pocăim, ne verbalizăm păcatele și primim curățirea și iertarea. Da, mărturisirea este de multe ori dureroasă, însă face ca părtășia cu Tatăl nostru ceresc să fie clară, deschisă și la îndemână. Nu că Dumnezeu nu ne mai iubește, ci noi nu mai simțim că ne putem apropia de El cu încredere. Ai un păcat de mărturisit? „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9).

„Ți-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)

     Dragostea este ca un foc; când nu este alimentată, se stinge. Asta li s-a întâmplat creștinilor din biserica din Efes. În primii ani, Pavel le-a scris aceste cuvinte: „Harul să fie cu toţi cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăţie.” (Efeseni 6:24). Dragostea lor pentru Domnul a fost atât de puternică și atât de vizibilă pentru toți, încât Pavel i-a lăudat. Dar când Hristos vorbește aceleiași biserici în cartea Apocalipsa, dragostea lor pentru El se răcise: „Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta, şi că nu poţi suferi pe cei răi; că ai pus la încercare pe cei ce zic că sunt apostoli şi nu sunt, şi i-ai găsit mincinoşi. Ştiu că ai răbdare, că ai suferit din pricina Numelui meu, şi că n-ai obosit. Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. ” (Apocalipsa 2:2-5). Teologul evanghelic John Stott a scris: „Au pierdut din profunzimea devotamentului pentru Hristos la care ajunseseră. Au coborât pe câmpiile mediocrității. Într-un cuvânt, inimile creștinilor din Efes se răciseră. Extazul lor de început trecuse. Devotamentul lor de început față de Hristos se domolise. Da, Îl iubiseră, dar acea dragoste se stinsese.” Este posibil să mergi la biserică, să citești Biblia și să te rogi în fiecare zi și cu toate acestea să nu-L iubești așa cum ar trebui pe Dumnezeu. A-L iubi pe Dumnezeu e un angajament și o atitudine a inimii care duc la ascultare. Este o decizie zilnică de a-L onora prin tot ceea ce spui și faci. Așadar, vezi: nu cumva dragostea ta s-a răcit?

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

     Se spune că trei oameni erau izolați pe o insulă pustie, cu mici speranțe de a fi salvați. Într-o zi, se plimbau pe insulă, și unul dintre ei a găsit o lampă veche, ruginită. Când a curățat-o, din ea a apărut un duh care le-a spus că le poate împlini fiecăruia o dorință. Primul a spus: „Aș vrea să fiu din nou în biroul meu din Boston.” Și acest lucru s-a întâmplat. Al doilea a spus: „Aș vrea să fiu cu familia mea în Londra.” Și așa a fost. Cel de-al treilea s-a uitat în jur și a spus: „Sunt așa de singur aici, aș vrea ca prietenii mei să se întoarcă la mine.” Această relatare este o poveste și nu există lămpi fermecate. Însă Dumnezeu există! Și pentru că El este în controlul vieții tale și este mai puternic decât orice duh, când dorințele tale devin rugăciuni după voia Lui, ele pot deveni realitate. „Ne învață Biblia lucrul acesta?” întrebi tu. Da! Biblia spune: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Însă chiar și atunci când voința ta se aliniază la voința lui Dumnezeu, mai ai nevoie de un lucru – de credință. Credința face două lucruri: 1) Îți deschide ochii ca să vezi că promisiunile lui Dumnezeu sunt pentru tine personal. 2) Acționează ca un magnet, atrăgând împlinirea promisiunii Lui pentru viața ta. Așadar, ce-ți mai dorești? Dacă este după voia lui Dumnezeu, cere – și vei primi, poate chiar azi!

„Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic.” (Isaia 12:2)

     Vrei să știi câtă pondere are frica în viața ta? Nu ezita, fă următorul test al fricii. Meditează care din următoarele afirmații descrie cel mai bine ceea ce simți. 1) Nu-mi amintesc când mi-a fost ultima dată frică cu adevărat. 2) Rareori îmi este frică și numai când eu sau cineva apropiat se află în pericol fizic. 3) Sunt puțin mai fricos decât mi-ar plăcea să fiu. 4) Frica este un factor important din viața mea zilnică. Evit orice este riscant sau periculos. 5) Îmi este frică de multe lucruri în fiecare zi, iar faptul acesta îmi schimbă modul de viață. Dacă te reprezintă prima afirmație, ești o persoană excepțională care nu experimentează frica obișnuită. Poate trebuie să-ți temperezi faptele printr-un discernământ mai mare și prin mai multă înțelepciune. Dacă te-ai regăsit la numărul doi, ai o atitudine sănătoasă față de frică și o ții sub control. Ar trebui să încerci să-i încurajezi pe cei care au probleme cu frica. Dacă te-a pus pe gânduri numărul trei sau patru, te afli în cea mai bună ipostază: aceea de a-ți îmbunătăți viața, schimbându-ți atitudinea. Începe prin a identifica sursa fricii, și ia hotărârea de a-ți transforma frica în credință în Dumnezeu (vezi Romani 10:17). Pentru fiecare domeniu în care îți este frică, găsește un lucru pozitiv opus fricii și creează un plan de bătaie pentru a-ți cultiva acea calitate. Apoi concentrează-te asupra lucrurilor pe care le poți controla astăzi. În fine, dacă ai bifat a cincea afirmație, se pare că teama e parte integrantă din viața ta și îți va fi foarte greu s-o învingi de unul singur. Roagă-te și reprogramează-ți mintea prin Cuvântul lui Dumnezeu (vezi 1 Timotei 1:7), și nu-ți fie teamă să cauți ajutor la un prieten de încredere sau la un consilier.