„Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri” (Filipeni 4:6)

     Imaginează-ți că intri într-un restaurant și întrebi dacă e gata comanda. „Când ați făcut-o?” întreabă chelnerul. „O, nu am făcut-o,” răspunzi tu. „M-am gândit că poate aveți ceva pe numele meu.” E la fel de ridicol ca și cum ai aștepta ca Dumnezeu să-ți răspundă la rugăciuni pe care nu le-ai spus – sau pe care nu le-ai făcut cu credință. Biblia spune: „nu aveţi, pentru că nu cereţi.” (Iacov 4:2). Dumnezeu îți va da oare tot ceea ce ceri? Nu! „Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre” (v. 3). Cererea ta trebuie să fie în armonie cu voia lui Dumnezeu. „Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 Ioan 5:14). Ieremia a spus: „Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută” (Plângerile lui Ieremia 3:25). Rugăciunea în nădejde arată încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Așadar, în loc să-ți faci griji, să discuți cu oricine, dar nu cu Dumnezeu sau să iei problema în propriile mâini, spune: „Doamne, mă voi încrede în Tine indiferent de rezultat” și El îți va onora credința. Pavel scrie: „Aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” Ai nevoie de un loc de muncă? De ajutor ca să depășești o problemă? De mântuirea cuiva drag? De o umblare spirituală mai profundă? De vindecare fizică sau emoțională? De călăuzire? Domnul Isus a zis: „Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia” (Luca 12:32). Dumnezeu dorește să fie bun cu tine, așa că spune-i „tot ce-ţi doreşte inima” (Psalmul 37:4). Apoi mulțumește-i și crede că răspunsul va veni – la timpul stabilit de El!

„Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa” (2 Corinteni 9:10)

     Unii oameni cred că Dumnezeu nu este de acord să avem bani sau că nu dorește să avem prea mulți. Dar Biblia spune: „vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa … În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie” (v. 10-11). Vrei un sfat bun? Implică-l pe Dumnezeu în finanțele tale și păstrează această implicare! E un domeniu în care poți avea o relație interactivă cu El, dar trebuie să-L inviți. Gândește-te la asta. Ai auzit pe cineva rugându-se: „Doamne, în toți acești ani nu ți-am dăruit Ție și mi-am urmărit propriul plan. Prin urmare, acum am intrat în acest necaz financiar. Eu cred în continuare că planul meu poate funcționa și voi găsi o soluție, iar Tu poți ajuta pe altcineva”? Nu, când ajungem la fundul sacului, dorim ca Dumnezeu să se implice, așa că ne dăm toate silințele să-L convingem să ne vină în ajutor. În acel moment, rugăciunile noastre devin un S.O.S. „Doamne ajută-mă! Te rog fă ceva! Orice!” Ajungem la un punct în care suntem în sfârșit dispuși să recunoaștem că El controlează totul. Nu ne mai este rușine să-L rugăm să facă ceea ce am știut întotdeauna că poate face: să miște niște bani într-o parte sau să ia presiunea financiară din altă parte. Așadar, ce te oprește să-L implici pe Dumnezeu acum – înainte să ajungi în lipsuri? Nu ar fi bine să ceri intervenția Lui directă imediat și cât de des este posibil? Deci, apleacă-te în rugăciune!

„Au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat” ((Faptele Apostolilor 20:37)

     Afectivitatea emoțională este unul din cele mai semnificative daruri pe care îl poți face cuiva. Ea umple sufletul ambelor persoane. Înlătură singurătatea. Și da, chiar și în societatea noastră modernă, Biblia este un reper după care să ne ghidăm în ceea ce privește afectivitatea emoțională dintre oameni. Prezbiterii bisericii din Efes, dându-și seama că nu-l vor mai vedea niciodată pe Pavel, „au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat, căci erau întristaţi mai ales de vorba pe care   le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa” (v. 37-38). Celebrul atlet Bill Russell spune: „Majoritatea oamenilor pot mai greu să iubească decât să găsească o persoană pe care s-o iubească.” Așadar, ce poți face tu? 1) Înțelege care este sursa fricii tale. Ce te-a determinat să eviți dorința de a fi cunoscut? 2) Acceptă-te așa cum ești – fiecare trăsătură, fiecare defect – capodopera lui Dumnezeu; atunci nu te vei mai îngrijora că ești respins pentru că nu ești perfect. 3) Testează apele. Începe treptat, cu câțiva prieteni și începe să-ți împărtășești nevoile și ceea ce simți cu adevărat. Mărturisește-ți luptele și problemele cu; imaginea de sine, obiceiurile rele sau alte greutăți. În loc să pretinzi că ești ceva ce nu ești, cere ajutor. Bucură-te să fii autentic. 4) Fă-ți obiceiul de a spune „te iubesc” persoanelor importante din viața ta chiar dacă ți se pare ciudat. Nu te mai teme. „Te iubesc” nu se traduce prin „vreau să fiu sclavul tău” și nici „voi tolera orice și voi rămâne în relație cu tine.” Ci înseamnă „sunt dedicat relației noastre și cred că putem rezolva problema cu ajutorul lui Dumnezeu.”

„Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine” (Geneza 2:25)

     Adam și Eva nu aveau secrete unul față de altul. „Omul şi nevasta lui erau amândoi goi şi nu le era ruşine.” În calitatea lor de cuplu, Dumnezeu le-a zis că au putere să stăpânească pământul. Aici a intervenit Satan. Ce a atacat el? Intimitatea! „Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.” (Geneza 3:7). Cuvântul intimitate înseamnă „legătură strânsă, prietenie, cadru familial.” Când Adam și Eva au pierdut-o, ei au început să se ascundă de Dumnezeu – și unul de altul. Și de atunci ne tot ascundem unii de alții. Afectivitatea emoțională stă la temelia oricărei relații semnificative. Fără ea, relațiile ajung să fie superficiale și nu ne împlinesc. Ne este teamă să le arătăm celorlalți temerile, nevoile, nesiguranțele, secretele, speranțele, visele, părerile ciudate sau neputințele. Această teamă este înrădăcinată în singurătate, sau în teama de a fi neadecvat. „Poate ești dezamăgit de mine pentru că nu-ți pot împlini toate așteptările” – spui tu. Sau teama de a pierde controlul: „Acum că știi ce simt, poți folosi sentimentele mele pentru a mă controla.” Femeile se joacă de-a „greu de cucerit”, iar bărbații se joacă de-a „tipul dur” care nu are nevoie de nimeni. Care este răspunsul? Învățați să vă rugați împreună. Cele mai sincere clipe sunt înaintea lui Dumnezeu care știe deja totul despre noi. Când împărtășim astfel de clipe, barierele dispar, inimile se înmoaie și ne apropiem mai mult unul de celălalt.

„Ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare” (Proverbe 7:21)

     Psihologul Henry Brandt povestește despre fiul său care s-a supărat că nu i-a permis să meargă singur cu o fată cu mașina, după lăsarea întunericului, pe malul unui lac. „Ce e greșit în asta, tată?” a întrebat fiul. „Nu ai încredere în mine?” Brandt a răspuns: „În mașină, noaptea, pe malul unui lac, cu o femeie frumoasă? În mine nu aș avea încredere!” Solomon s-a implicat puternic și de timpuriu în viețile copiilor săi și i-a educat din perspectiva lui Dumnezeu asupra relațiilor intime. Cele mai ample secțiuni din Proverbe care se ocupă de un singur subiect se găsesc în capitolele 5 până la 7. În capitolele 5 și 6, Solomon s-a ocupat exclusiv de relațiile premaritale – desfrâul. El a alocat aproape întreg capitolul 7 relațiilor extramaritale – adulterul. Între aceste două subiecte, el a ținut un discurs deschis despre relațiile intime după voia lui Dumnezeu. Prea multă vreme pastorii și părinții și-au băgat capul în nisip, sperând că acest subiect va dispărea pur și simplu. Dar acest subiect nu poate fi evitat. George Gallup a afirmat: „Nu e nici o îndoială în această privință, problemele legate de sex vor fi cele mai importante probleme cu care se vor confrunta toate bisericile în viitorul apropiat. Avortul, SIDA, relațiile premaritale, homosexualitatea – toate acestea vor fi la ordinea zilei.” Solomon  și-a avertizat fiul în privința pericolului:  „Ea l-a ademenit, şi l-a atras cu buzele ei ademenitoare.” Așadar, fie că ești tată, mamă, părinte singur, bunic sau bunică, copilul tău nu va face mutarea greșită dacă nu se află în locul nepotrivit, cu persoana nepotrivită, la momentul nepotrivit. Așadar, învață-l: „Dacă nu vrei să te arzi, stai departe de foc!”

„Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău” (Proverbe 1:8)

     În cartea Proverbe, cuvântul fiule este folosit de douăzeci și trei de ori, iar cuvântul tată de nouăsprezece ori. Așadar, cartea este o scrisoare din partea tatălui către fiul său. De asemenea, este o scrisoare de la un tată către alți tați despre cum să fii un tată bun. Ea dă învățătură taților despre cum să-și îndrume copiii, dar și despre cum să trăiască înaintea lor. În mod interesant, scrisoarea conține numeroase avertizări despre relațiile intime greșite și despre necazurile pe care le pot aduce acestea. Cu toții am auzit istoria băiatului de doisprezece ani al cărui tată a spus: „Fiule, nu crezi că e timpul să avem o discuție despre relații intime?” Micuțul a răspuns: „Firește, tată. Ce ai vrea să știi?” Tristul adevăr este că în ziua de astăzi copiii noștri primesc educația sexuală la școală, de la prieteni, de pe Internet și prin experimentare – dar nu de acasă. Solomon scrie: „pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sânul unei necunoscute?” (Proverbe 5:20). Educația sexuală este răspunsul – câtă vreme implică profesorul potrivit, clasa potrivită și lecția potrivită. Profesorul potrivit ești tu, tată; clasa potrivită este familia ta; lecția potrivită este Biblia. Un studiu efectuat pe 10.000 de liceeni a arătat că valorile și supravegherea părintească puternică au cel mai semnificativ efect asupra activității sexuale în rândul adolescenților. Părinții care aveau o relație apropiată cu fiicele lor și care le supravegheau temele și activitățile, au influențat curba probabilității ca ele să rămână însărcinate în afara căsătoriei cu 42 de procente. Așadar, taților (și mamelor), vorbiți! Implicați-vă! Nu permiteți lumii să vă îndrume copiii.

„Vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată” (Luca 6:38)

     Într-o noapte, a venit un om la Maica Tereza și i-a spus că familia lui de opt persoane nu a mâncat nimic de o săptămână. Când a ajuns la acel om acasă, Maica Tereza a văzut chipurilor celor mici suferind de malnutriție, așa că le-a dăruit un sac de orez. Atunci mama copiilor a făcut ceva interesant. A păstrat jumătate din orez și a plecat cu cealaltă jumătate. Când s-a întors, Maica Tereza a întrebat-o: „Unde ai fost?” Ea a răspuns: „La vecinii mei. Și lor le este foame.” Maica Tereza spune: „Nu am fost mirată că a dăruit; săracii sunt de obicei foarte generoși. Dar am fost surprinsă că a știut că le e foame. Ca regulă, când suferi, nu ai timp pentru alții.” Biblia ne învață că atunci când te concentrezi pe nevoile altora, Dumnezeu va avea grijă ca nevoile tale să fie împlinite (vezi Efeseni 6:8). Așadar, dacă îți dorești răsplată de la Domnul, dăruiește! Iată de ce: 1) Dărnicia este cheia binecuvântării. Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.” 2) Sămânța pe care o semeni acum determină recolta pe care o vei culege mai târziu. Când găsești o cauză mai mare decât propriul tău interes și când te dăruiești acelei cauze, descoperi două lucruri. Primul, e bine să-ți recunoști limitările câtă vreme nu-ți trăiești viața în jurul lor. Al doilea, binecuvântarea lui Dumnezeu vine atunci când dăruiești ceea ce ai și nu atunci când vorbești despre ceea ce nu ai. Așadar, dacă îți dorești ceva, dăruiește!

„Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4)

     Până la un moment dat Evanghelia a fost predicată exclusiv iudeilor. Toate acestea aveau să se schimbe: „Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru” (v. 3-5). Ca urmare a rugăciunilor și a generozității lui Corneliu, el a devenit primul păgân care a auzit Evanghelia și care a fost mântuit. Ce răsplată! Dumnezeu aude cuvintele pe care le spui altora atunci când suferă. El vede dăruirea și jertfa ta atunci când ți le permiți cel mai puțin. Când faci lucrurile acestea, pregătești calea ca Dumnezeu să te ajute. El strânge acolo sus tot ce ai făcut, ca atunci când tu te găsești la vreme de nevoie să ai de unde să primești ajutor. O doamnă se ruga să poată deschide un cabinet de îngrijire pentru animale, dar nu-și putea permite să-și facă reclamă. Așa că s-a dus la adăpostul de animale și s-a oferit voluntar să le perieze pentru ca acestea să aibă șanse mai mari să fie adoptate. În mod interesant, cu cât muncea mai mult voluntar, cu atât mai bine mergea afacerea ei, căci vestea s-a răspândit din gură în gură, până a ajuns să aibă mai mulți clienți decât putea duce. Tu spui: „Asta înseamnă că dacă nu-i ajut pe alții Dumnezeu nu mă va ajuta?” Dar dragostea lui Dumnezeu este necondiționată și când spui nu unei oportunități de a dărui, ratezi oportunitatea de a primi. Principiul reciprocității e simplu: Când ești generos cu alții, Dumnezeu promite că va fi generos cu tine (vezi 2 Corinteni 9:6-8).

„Mâna celor harnici îmbogăţeşte” (Proverbe 10:4)

     Nu presupune niciodată că instrucțiunile tale sunt înțelese clar și că vor fi duse la îndeplinire. Biblia spune: „Mâna celor harnici îmbogăţeşte”, iar cuvântul harnic înseamnă să acorzi atenție sporită detaliilor. Când dai cuiva instrucțiuni, verifică pentru a fi sigur că acea persoană a luat aminte. Dacă nu, ar trebui să-ți faci griji. Cei cu puțină carte și cei superficiali au tendința de a se baza pe memoria lor în orice lucru, dar cel mai scurt creion este totuși mai bun decât cea mai bună memorie. Când cineva crede că ceea ce spui nu e atât de important încât să-și ia notițe, acea persoană îți transmite un semnal. Chiar dacă intențiile sale sunt bune, în graba lui și în încrederea exagerată în sine însuși, instrucțiunile tale pot fi uitate cu ușurință. Cei ce duc lucrurile la capăt pun întotdeauna întrebări suplimentare despre ceea ce au de făcut și despre instrucțiunile primite. De exemplu, când spui cuiva să dea telefon pentru a rezolva o anumită problemă, acea persoană ar trebui să te întrebe automat: a) Există un termen limită pentru asta? b) Când ai nevoie de un raport privind rezultatele acestui telefon? c) Mai există și alte informații pe care trebuie să le știu? Dacă aceste întrebări nu sunt puse, probabil acea persoană nu-și prea ia în serios sarcina primită. Când cineva îți spune: „voi încerca s-o fac”, este un semnal de alarmă, pentru că în majoritatea cazurilor n-o va face. Cuvântul „a încerca” dezvăluie deseori o hotărâre pe jumătate. Dă instrucțiuni unei persoane anume – nu la două odată. Consemnează data în care ai dat instrucțiunile și data în care ai nevoie de un raport. Cu alte cuvinte, dă instrucțiuni numai persoanei calificate să le primească și să le pună în practică. Acest lucru este benefic chiar și în lucrarea de slujire din biserică.

„Nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei” (Daniel 3:27)

     Când împăratul Nebucadnețar i-a aruncat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul cu foc, Dumnezeu i-a scos de acolo și „nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.” Noi am întâlnit oameni care au fost în cuptor și încă „miros a fum”. Atitudinea lor spune: „Am trecut printr-o perioadă grea și încă sunt supărat.” Dar tu? Experiențele prin care ai trecut ți-au împietrit sau ți-au înmuiat inima? Când vorbești, ai un aer pozitiv sau negativ? Ești legat cumva de amintirile trecutului? Vorbești de durerea ta cu oricine vrea să asculte? Nu-ți dai seama ce faci – că te legi cu lanțuri de trecutul tău? Când elefanții de la circ sunt mici și nu-și dau seama de forța lor, ei sunt legați cu un lanț de un stâlp, pentru a le limita mobilitatea. Mai târziu, după ce au crescut și au forță să rupă acel lanț, ei rămân în continuare legați. De ce? Pentru că ei acceptă această limitare ca fiind permanentă! Însă nu lanțul îi ține legați, ci amintirea! Dacă ești legat de amintiri dureroase care-ți produc atacuri de panică, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: „Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni în afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm. Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea” (Isaia 26:13-14). Oricare ar fi amintirea care nu-ți dă pace, trebuie să declari eliberarea în Numele lui Isus din strânsoarea ei. Când te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu, activezi puterea Lui de a te face liber.