„Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.” (Numeri 11:14)

     Moise a primit plângeri și a ascultat văicăreli pline de frustrare și indignare până când a ajuns în punctul în care I-a spus lui Dumnezeu: „Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.” Și Dumnezeu a fost de acord – așa că i-a spus lui Moise să aleagă șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, „ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.” (Numeri 11:16-17). Drept rezultat, au ajuns în Țara promisă. La fel ca Moise, este bine să spui: „Mi-am atins limita!” Da, Scriptura spune: „Pot totul în Hristos, care mă întărește” (Filipeni 4:13), dar asta se referă la momentele în care ne confruntăm cu diverse încercări și situații prin care Dumnezeu ne va ajuta să trecem. Nu înseamnă că ar trebui să ne asumăm atât de multe responsabilități încât să ne epuizăm. Uneori, totul este prea mult – și este bine să recunoaștem asta. De asemenea, este bine să refuzi unele lucruri, pentru a te putea bucura de viață așa cum a vrut Dumnezeu. Nu trebuie să fii ca altcineva sau să încerci să ții pasul cu ei. Sarcina pe care ți-o dă Dumnezeu nu este niciodată mai mare decât harul pe care ți-l oferă. Așa cum chipurile noastre diferă, la fel diferă și darurile și capacitatea noastră de a face față lucrurilor. Trebuie să fim cine ne-a creat Dumnezeu să fim, și nu trebuie să ne cerem scuze pentru asta. Trebuie să acceptăm responsabilitatea pentru tot ceea ce Dumnezeu ne-a chemat să fim, și să facem tot ceea ce El ne-a chemat să facem. Nu suntem chemați să ne îmbolnăvim de stres și presiune. Deci, dacă ți-ai atins limita, vorbește cu Dumnezeu. El te va ajuta să găsești un stil de viață mai sănătos, atât mental, cât și fizic.

„Scrie prorocia şi sap-o pe table ca să se poată citi ușor!” (Habacuc 2:2)

     Dumnezeu are un plan pentru viața ta. În Sfânta Scriptură, poartă uneori numele de „viziune”. Ea funcționează ca o busolă care te va îndrepta întotdeauna în direcția cea bună, și ca o ancoră care-ți menține stabilitatea în furtunile vieții. De ce a spus Dumnezeu: „Scrie prorocia şi sap-o pe table”? Pentru că, uneori, ne îngropăm viziunea adânc în inima noastră, pentru a ne proteja de criticile celorlalți… Frica ne face să ne ascundem viziunea pentru a nu fi nevoiți să ne gândim la ea. Uneori renunțăm la viziunea noastră pentru că ne doare prea tare și ne costă prea mult să ne agățăm de ea. Ce-ar trebui să faci în această situație? În primul rând, trebuie să ai o viziune clară și convingătoare. În al doilea rând, trebuie să-ți ții mereu viziunea înaintea ochilor. După ce a experimentat respingerea dureroasă din partea familiei sale și acuzația falsă din partea soției șefului său, care i-a adus treisprezece ani de închisoare pe nedrept, Biblia spune că: „Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase…” (Geneza 42:9). În al treilea rând, trebuie să-ți aduci aminte că Dumnezeu a stabilit un moment în care visul tău să se împlinească: „este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3) Trebuie să găsești un echilibru între mulțumire și ambiție. Apostolul Pavel scrie: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc…” (Filipeni 4:11). Apostolul Pavel nu și-a permis niciodată să fie supărat pe locul în care se afla în acel moment; el știa că Dumnezeu este cu el în orice moment și întotdeauna aștepta cu nerăbdare să vadă unde îl va duce Dumnezeu. Așa că bucură-te de această zi, știind că Dumnezeu ți-a planificat viitorul, și că ești în siguranță în brațele Lui!

„Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi…” (Luca 2:44)

     Evanghelistul Luca scrie: „Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.” (Luca 2:41-47). Să ne uităm cu atenție la următorul paragraf din text: „băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie…” A trecut o zi întreagă de călătorie, până când și-au dat seama că nu era cu ei! Apoi le-a luat trei zile ca să-L găsească! Există o lecție importantă aici. Este mai ușor să pierzi acel sentiment special al prezenței lui Dumnezeu, decât să-l recuperezi odată ce l-ai pierdut. Este ușor să cutreieri și să-ți vezi de planurile proprii, și să nu-ți dai seama că nu L-ai inclus pe Domnul în ziua ta sau că nu ți-ai făcut timp să-L consulți cu privire la planurile tale. Modalitatea de a menține sentimentul prezenței lui Dumnezeu este să-L implici în mod intențional în tot ceea ce faci. Domnul Isus a promis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” (Ioan 14:23). Așa că, azi – include-L pe Domnul Isus în tot ceea ce faci!

„Din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.” (Psalmul 18:6)

     Dacă te-ai confruntat cu o serie de înfrângeri și eșecuri, dacă ești descurajat pentru că atacurile au fost lungi și obositoare, ascultă aceste cuvinte ale lui David (din psalmul 18) și sprijină-te pe ele: „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!… În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui… El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari… năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. El m-a scos la loc larg şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte. Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăţia mâinilor mele… Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul şi cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă…” (Psalmul 18:1, 6, 16, 18-20, 30-32). Ceea ce vreau să-ți spun cu siguranță știi, pentru că ai mai auzit asta: petrece mai mult timp cu Dumnezeu în rugăciune și în citirea Scripturii. În loc să te străduiești prin puterea ta, conectează-te la Dumnezeu și începe să-ți trăiești viața în puterea Lui. Verifică și vezi cine este pe tronul vieții tale. Dacă este altcineva decât Domnul (chiar și tu însuți!), este un idol care trebuie detronat! Cât timp va dura această luptă? Dumnezeu știe, dar El nu va permite niciodată ca atacul cu care te confrunți să fie mai puternic decât marele har pe care ți-l oferă. Iar astăzi, El îți spune: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” (2 Corinteni 12:9). Așadar, crede că Dumnezeu te va izbăvi!

„Mă rog… să pricepeți… care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale…” (Efeseni 1:17-19)

     Să ne gândim cum putem pricepe sau experimenta această „nemărginire a puterii Sale”… Tatălui nostru ceresc Îi place când realizăm lucruri mărețe, sau ne angajăm în „misiuni imposibile”, prin puterea Sa și pentru gloria Sa. Când trăiești în totală dependență de puterea Sa, vei face lucruri pe care altfel nu le-ai putea face. Când te gândești la asta, exemplul cel mai concludent este că noi nu suntem în stare să-L iubim pe Dumnezeu. Noi nu putem fabrica dragostea pentru El. Putem doar să răspundem iubirii Lui pentru noi. Cunoașterea acestui lucru ne face liberi. Religia se concentrează pe a face lucruri pentru Dumnezeu. Dar adevăratul creștinism constă în a primi ceea ce Hristos a făcut pentru noi pe cruce. Ceea ce facem pentru Dumnezeu este o reflectare și un răspuns la ceea ce El a făcut pentru noi. Tuturor ne plac minunile, dar nu ne plac situațiile în care avem nevoie de ele. Ori, aceasta este o precondiție: tu nu vei experimenta niciodată „nemărginita mărime a puterii” lui Dumnezeu până când nu te afli într-o situație care o cere! Dacă vrei să pricepi dimensiunea puterii Sale și lucrarea Duhului, trebuie să fii într-o împrejurare care necesită puterea Lui. Urmărește un vis rânduit de Dumnezeu, pe care nu-l poți realiza prin propriile forțe și prin propria ta înțelepciune. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel s-a rugat: „să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este… faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti…” (Efeseni 1:17-20). Reține: Dumnezeu vrea să experimentezi „nemărginita mărime a puterii Sale” în viața ta, chiar azi!

„În numele Meu… își vor pune mâinile pe bolnavi și bolnavii se vor însănătoși.” (Marcu 16:17-18)

     Afirm că aceasta este o parte, adesea trecută cu vederea, din Marea Trimitere pe care ne-a dat-o Domnul Isus: „În numele Meu… își vor pune mâinile pe bolnavi și… se vor însănătoși.” O atingere reconfortantă și grijulie poate reduce stresul, poate îmbunătăți somnul și ne poate ajuta să ne recuperăm mai repede după o rană. Un studiu a arătat că un masaj de 30 de minute de trei ori pe săptămână reduce stresul cu 34%. Puterea atingerii, chiar și la nivel uman, este un lucru uimitor. Dar atunci când adăugăm puterea lui Dumnezeu, aceasta deschide calea către ceva supranatural. Iată ce citim în Faptele apostolilor (28:8): „Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el şi l-a vindecat.” Punerea mâinilor peste cei bolnavi sau peste cei chemați la slujire era o practică obișnuită în Biserica Noului Testament. Și nu trebuie să ai o școală specială pentru a o face. Domnul Isus a spus: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16:17) Dacă ești un creștin născut din nou, ți-ai pus încrederea în Hristos și ai ungerea Duhului Sfânt – deci te califici! Ar putea Dumnezeu s-o facă fără noi? Desigur. Dar El ne-a dat privilegiul de a fi canale ale puterii Sale. Când îți pui mâinile peste o persoană, tu faci două lucruri: identifici și împărtășești. Oare câte momente prielnice am sacrificat pentru că nu am acționat într-un mod biblic îndrăzneț, rugându-ne pentru cineva care era bolnav, însărcinând pe cineva care era chemat s-o facă, sau încurajând pe cineva care avea nevoie pur și simplu de o mână pe umăr? Așadar, dacă ai chemarea (vezi Faptele Apostolilor 19:13-16), și știi sigur că Dumnezeu te trimite la cei bolnavi, du-te și roagă-te pentru ei!

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

     Să ne amintim de femeia care a adus un vas de alabastru cu mir valoros și înmiresmat, ca să-L ungă pe Domnul Isus cu el. Biblia spune: „Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:39). Religia creată de om o condamnase pe această femeie din cauza trecutului ei, dar Domnul Isus a curățat-o și i-a iertat păcatele. El i-a spus fariseului: „De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”’ (Luca 7:47). Bineînțeles că Domnul Isus știa ce făcuse această femeie, dar știa și ce va deveni atunci când harul Lui îi va atinge viața. Cu cât mai mult îți vei da seama că ți s-au iertat multe (de fapt, toate păcatele!), cu atât Îl vei iubi mai mult pe Domnul! Iertarea lui Dumnezeu nu conduce la un stil de viață păcătos; conduce la o viață de glorificare a Domnului Isus. Pe tine, ce te îndeamnă la pocăință? Bunătatea lui Dumnezeu? Cuvântul „pocăință” înseamnă să te întorci și să faci unele schimbări – în modul cum gândești, cum vorbești, cum viețuiești. Condamnarea nu produce o viață neprihănită, dar cunoașterea harului și bunătății lui Dumnezeu față de noi o face! Simon fariseul a crezut că acceptarea sa de către Domnul Isus se baza pe performanțele sale; prin urmare, el se considera îndreptățit. Dar Domnul Isus l-a pus la punct, spunându-i: „Cui i se iartă puțin, iubește puțin.” Când îți dai seama cât de mult și des te-a iertat Dumnezeu, te îndrăgostești de El și îți dorești să-I fii pe plac în tot ce faci! Așa să ne ajute Dumnezeu, de-acum încolo!

„El… poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.” (Evrei 2:18)

     Dacă vrei cu adevărat să învingi ispita, iată cinci lucruri pe care trebuie să le faci: 1) Gândește-te la alegerile pe care le faci și la consecințe, înainte de a le face. Înțelepciunea privește întotdeauna înainte. 2) Crede că poți rezista ispitelor – pentru că poți! Biblia spune că: „Voi… sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4) 3) Adu-ți aminte ce-ai resimțit atunci când ai cedat ispitei: vinovăție, condamnare, rușine. Acestea sunt câteva dintre armele preferate ale Satanei. Când cedezi în fața lor, este greu să te pui din nou pe picioare. 4) Nu te expune situațiilor în care poți cădea pradă ispitei. Dacă te lupți cu gestionarea banilor, nu merge la centrul comercial sau nu cumpăra online atunci când nu-ți permiți să cumperi nimic. Iar dacă te lupți cu pornografia, elimină orice sursă din viața ta. 5) Sărbătorește fiecare victorie, dar asigură-te că Îi acorzi lui Dumnezeu meritul pentru ea! Cu toate acestea, nu vei absolvi niciodată școala rezistenței la ispită. Este ușor să crezi că ești departe de a cădea… dar odată ce crezi asta, devii o țintă ușoară pentru Satan! Dumnezeu vrea să te încrezi în El pentru victorie în fiecare domeniu al vieții tale. Oile sunt animale lipsite de apărare, și n-au abilități de luptă… iar când se îndepărtează de turmă, sunt pradă ușoară pentru lupi. Așa că ele au învățat că siguranța și protecția lor constă în a rămâne aproape de păstor, și în turmă… Același lucru este valabil și pentru tine! Și iată o promisiune pe care te poți baza (2 Petru 2:9): „Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici.” Asigură-te că ești așa!

„Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre…” (1 Corinteni 10:13)

     Ediția clasică a versiunii amplificate a Bibliei redă 1 Corinteni 10:12-13 astfel: „De aceea, oricine crede că stă în picioare (este convins că are o gândire sănătoasă și stă neclintit), să ia seama să nu cadă (în păcat). Căci nicio ispită (nicio încercare care te poate ispiti să păcătuiești), (indiferent cum vine sau încotro duce) nu v-a ajuns din urmă și nu a pus stăpânire pe voi astfel încât să fie de nesuportat pentru om (adică nicio ispită sau încercare nu a venit la voi care să fie dincolo de rezistența umană și care să nu fie ajustată și adaptată și să nu aparțină experienței umane, și pe care omul să n-o poată suporta). Dar Dumnezeu este credincios (față de Cuvântul Său și față de natura Sa plină de compasiune) și El (poate fi demn de încredere) că nu vă va lăsa să fiți ispitiți și încercați peste capacitatea, puterea de rezistență și puterea voastră de a îndura, ci, odată cu ispita, El vă va oferi (întotdeauna) și calea de ieșire (mijlocul de scăpare către un loc de adăpost), pentru ca voi să fiți capabili, tari și puternici să rezistați cu răbdare.” Expresia „mijlocul de scăpare” nu vă promite scutirea de ispită. Satan, care este numit „ispititorul”, nu se lasă, și nu-și ia niciodată zi liberă. Dar scopul lui Dumnezeu este să te facă puternic acolo unde ai fost slab, așa că promisiunea Sa pentru tine este „să fii capabil, tare și puternic pentru a rezista cu răbdare”. Deci, perseverează! Pe măsură ce devii mai puternic în Domnul, ispitele cu care te lupți vor deveni tot mai slabe, până când își vor pierde puterea asupra ta… și vei începe să umbli în victorie!

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13)

     În Sfânta Scriptură, Satan este numit „ispititorul” și „acuzatorul/pârâșul”. În primul rând, el te va ispiti, iar dacă greșești, te va acuza. El vrea ca tu să te simți nevrednic și descalificat în ochii lui Dumnezeu. Dar nu ești! De unde știm? Din Sfânta Scriptură, care ne asigură că „nu avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:15-16). Când păcătuiești, te poți adresa lui Dumnezeu cu încredere, știind că El nu numai că te va ierta, ci îți va și oferi harul care să te ajute să învingi ispita data viitoare! Cu toții ne confruntăm cu ispita, este o parte inevitabilă a vieții. Chiar și credincioșii care au umblat cu Domnul și au stat lângă El, s-au confruntat cu ea. Poate că zonele lor de ispită au fost diferite de ale tale, dar Satan nu ne scutește pe niciunul. Cu toate acestea, poți învinge ispita. Cum? Primul pas pe care trebuie să-l faci este să începi să spui ceea ce trebuie. Biblia spune: „Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele.” (Proverbele 18:21). Cuvintele tale dau viață la ceea ce spui. Așadar, începe să rostești Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „v-am dat putere… peste toată puterea vrăjmaşului… şi nimic nu vă va putea vătăma.” (Luca 10:19). Revendică această promisiune astăzi – pentru că atunci când Dumnezeu promite, El Se ține de cuvânt!