„Prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:9)

     Cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania ne spun că un factor-cheie al succesului este… nu atât talentul, titlul, bogăția sau aspectul fizic, ci capacitatea de a munci din greu, pentru o perioadă îndelungată de timp, în vederea atingerii unui obiectiv precis; de a continua să mergi înainte în ciuda provocărilor, obstacolelor și eșecurilor. Apostolul Pavel a redat acest devotament astfel: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9) Iată câteva persoane celebre care au fost „trântite”, dar care s-au ridicat și au continuat să meargă mai departe. Într-o notă emisă după prima probă de ecran al lui Fred Astaire scria așa: „Nu știe să joace… este cam chel… să danseze știe puțin”… Dar el a devenit unul dintre cei mai influenți artiști din istoria cinematografiei. Walt Disney a fost concediat de un redactor de ziar pentru lipsă de idei. De asemenea, a dat faliment de mai multe ori înainte de a construi Disneyland. Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta de patru ani și nu a scris până la vârsta de șapte ani. Profesorul său l-a descris ca fiind „lent mental, nesociabil și mai mereu pierdut în vise prostești”. Angajatorii lui F.W. Woolworth au spus că nu avea suficientă judecată pentru a servi clienții – iar el va ajunge să revoluționeze comerțul cu amănuntul! Winston Churchill a eșuat în școala primară. A devenit prim-ministru al Marii Britanii abia la șaizeci și șase de ani, după o viață plină de înfrângeri și eșecuri. Iar el și-a adus cea mai mare contribuție ca cetățean senior! Abraham Lincoln a spus odată: „Nu uita, propria ta determinare de a reuși este mai importantă decât orice altceva!” Așadar, când viața te doboară, ridică-te și continuă să mergi mai departe!

„Cine… vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17)

     Autorul Tim Hansel povestește despre un profesor de la Facultatea de teologie care și-a organizat cursul de homiletică într-un mod neobișnuit. Fiecare student trebuia să pregătească o predică practică din pilda Samariteanului milostiv (Luca 10:30-37). Ei trebuiau să meargă din clasă în clasă predicând dragostea și compasiunea pentru ceilalți. Unii studenți aveau zece minute între ore, în timp ce alții aveau mai puțin timp, ceea ce îi obliga să se grăbească pentru a respecta programul. Fiecare student trebuia, de asemenea, să meargă pe un coridor desemnat și să treacă pe lângă un „cerșetor” care fusese plasat acolo în mod intenționat de către profesor. Ceea ce s-a întâmplat în acea zi a fost o lecție puternică. Numărul celor care s-au oprit să-l ajute pe cerșetor a fost extrem de mic, mai ales printre cei care erau presați de timp. Erau atât de ocupați să se grăbească să predice despre Bunul Samaritean, încât cei mai mulți l-au ignorat pe nevoiașul din centrul parabolei. Iată cum sună o parafrazare a cuvintelor lui Hristos din Matei 25:31-46, care sper să ne pună pe gânduri, să ne provoace la rugăciune și să ne determine să ne pese mai mult de oamenii care suferă: „Eu eram flămând, iar voi ați format un club de științe umaniste pentru a discuta despre asta. Eram închis, iar voi ați rămas acasă să vă rugați pentru eliberarea Mea. Eram gol, iar voi ați dezbătut moralitatea înfățișării Mele. Eram bolnav, iar voi I-ați mulțumit lui Dumnezeu pentru sănătatea voastră. Eram fără adăpost, iar voi Mi-ați predicat despre adăpostul dragostei lui Dumnezeu. Păreți atât de sfinți și atât de apropiați de Dumnezeu… dar Eu sunt în continuare flămând, Mi-e frig și sufăr… Oare chiar vă pasă de toate astea?!” Așadar, haideți nu doar să vorbim despre dragostea lui Dumnezeu, ci să-i ajutăm pe oameni s-o vadă, practic!

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.” (Galateni 6:2)

     Când suntem tineri, sănătoși, capabili și implicați social, putem merge unde dorim și putem face ce vrem. Cum se spune, „Lumea este la picioarele noastre!” Rareori ne gândim că suntem înconjurați de oameni care, din cauza vârstei, a dizabilităților, a bolii sau a izolării sociale și fizice, nu mai pot beneficia de aceleași avantaje ca noi. Ei depind de compasiunea și grija altora pentru a-și satisface nevoile zilnice de bază. Din păcate, cultura noastră orientată spre tinerețe și centrată pe sine ignoră și marginalizează adesea astfel de persoane: în esență, îi exilează la marginea vieții. Valoarea lor intrinsecă este desconsiderată, iar contribuția lor la societate este în mare parte uitată. Dar nu acesta este modul prin care vrea Dumnezeu să vedem și să facem lucrurile! Apostolul Pavel ne spune să ne „purtăm sarcinile unii altora şi vom împlini astfel legea lui Hristos”. De reținut: nu este o sugestie; este o lege, o poruncă divină pe care toți trebuie s-o împlinim, de partea aceasta a cerului! Dacă nu ascultăm, vom suporta consecințele la judecata de apoi. Legea Sa, a iubirii, este ilustrată în Matei 25:31-46. El le va spune celor din dreapta Lui: „Am fost flămând… însetat… străin… gol… bolnav… în închisoare, și voi mi-ați împlinit nevoile. Fiecare act de compasiune pe care îl faceți pentru cineva este înregistrat, în favoarea voastră, ca și cum Mi l-ați fi făcut Mie!” Iar celor din stânga Lui, Domnul le va spune: „Am fost flămând… însetat… străin… gol… bolnav… în temniță, și n-ați venit la Mine. Ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut!” Mesajul este clar și răspicat: dacă vrei cu adevărat să-L slujești și să-L urmezi pe Isus, trebuie să-ți arăți dragostea pentru ceilalți în moduri practice. Cu alte cuvinte, fii prezent când este nevoie de tine – îți spune astăzi Dumnezeu!

„Nu aveţi, pentru că nu cereţi…” (Iacov 4:2)

     Unii oameni știu ce vor, și au curajul să ceară. Alții știu ce nu vor și au dezvoltat abilitatea de-a o spune într-un mod care nu creează ostilitate. Dacă nu exersezi să ceri ceea ce-ți dorești, vei trăi în frustrare. De asemenea, poți deveni frustrat că oamenii nu îți detectează nevoile sau dorințele fără să le spui. Unii oameni permit altora să le încalce limitele, timp în care suferă în tăcere, în loc să ceară o schimbare de comportament! A cere ceea ce dorești poate fi și mai dificil într-un mediu de lucru. Nu presupune niciodată că bunăstarea ta este cea mai importantă pentru șeful tău! Aceasta nu este o acuzație la adresa lui, ci o recunoaștere a faptului că probabil este ocupat cu propriile lui probleme. De exemplu, dacă ești angajat cu un salariu, și ai lucrat constant multe ore suplimentare, care nu ți-au fost plătite, încearcă să ceri un bonus pentru o parte din suma pe care ar fi trebuit s-o cheltuie compania dacă te-ar fi plătit pentru acele ore. Oferă o analiză bine gândită sau cere o perioadă de concediu egală cu o parte din ceea ce ar reprezenta orele convertite în număr de zile. Desigur, roagă-te și crede în bunăvoința lui Dumnezeu, înainte de a cere! Dacă acest lucru nu funcționează, continuă să fii cel mai bun în munca ta și începe să te gândești la un „plan B” pentru cariera ta. O femeie de afaceri scria: „Una dintre cele mai grozave calități pe care Dumnezeu ni le-a dat este capacitatea de a comunica. Nu trebuie să ne stresăm dorindu-ne sau sperând că cineva ne va citi gândurile, când putem pur și simplu să exprimăm ce gândim, și să cerem ce vrem!” Așadar, roagă-te și cere cu credință ceea ce-ți dorești (după voia lui Dumnezeu, desigur)!

„Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat…” (Proverbele 11:24)

     Cineva a făcut următoarea mărturisire despre relația dintre bani și imagine: „Nu le poți avea pe amândouă! Dacă te concentrezi pe a face bani, ești materialist. Dacă încerci să-i faci, dar nu reușești, ești pierzător. Dacă faci mulți bani și îi păstrezi, ești avar. Dacă îi faci și îi cheltuiești, ești risipitor. Dacă nu-ți pasă să-i faci, ești lipsit de ambiție. Dacă ai și tot câștigi mulți, și îi ai până când mori, ești un prost – pentru că n-ai cum să-i iei cu tine!” Așa că modalitatea prin care poți ieși câștigător în ce privește banii este să-i păstrezi cu modestie, să-i gestionezi cu pricepere, să fii generos cu ei și să realizezi lucruri de valoare. În 1889, industriașul Andrew Carnegie a scris un eseu intitulat „Evanghelia averii”, în care spunea că viața unei persoane bogate ar trebui să aibă două etape: o etapă de dobândire a bogăției și o etapă de distribuire a acesteia. Singura modalitate de a păstra o atitudine generoasă este să-ți faci un obicei din a oferi – timpul, talentul, atenția, resursele și banii tăi. Așadar, cum poți deveni darnic? 1) Află ce fel de influență au asupra ta bunurile tale. Alege ceva ce prețuiești cu adevărat, gândește-te la cineva la care ții și care are nevoie de acel lucru, și dăruiește-i-l. 2) Pune-ți banii la treabă. Dacă știi persoane sau misiuni care au viziunea de a face ceva cu adevărat excelent, contribuie cu resurse pentru a atinge acele scopuri. Dăruiește ceva mai mare decât tine însuți. Ajută-i pe cei care nu te pot ajuta și care nu-ți pot dărui nimic în schimb. Pune deci în practică ceea ce a spus John Bunyan: „Nu ai trăit ziua de azi până nu ai făcut ceva pentru cineva care nu te poate răsplăti niciodată!” Nu uita: te va răsplăti Dumnezeu – și aici, și în veșnicie!

„Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

     Dacă vrei să devii o persoană darnică, fă următoarele lucruri: 1) Fii recunoscător pentru orice/tot ce ai! Generozitatea provine din mulțumire, și nu din a obține sau a avea mai multor lucruri. Industriașul și filantropul american John D. Rockefeller a recunoscut: „Am câștigat multe milioane, dar ele nu mi-au adus fericirea.” Este o chestiune interioară; dacă nu ești mulțumit cu puțin, probabil că nu vei fi mulțumit nici cu mult! Și dacă ești zgârcit când ai puțin, nu te vei schimba brusc când vei deveni bogat! 2) Nu te lăsa controlat de dorința de a avea. Domnul Isus a spus: „Păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15) Autorul și teologul Richard Foster scria: „A deține lucruri este o obsesie în cultura noastră. Dacă le deținem, simțim că le putem controla; și dacă le putem controla, simțim că ne vor oferi mai multă plăcere. Dar nu este decât o iluzie!” Dacă vrei să preiei controlul asupra inimii tale, nu te lăsa controlat de posesiuni. 3) Consideră banii ca pe o resursă. Când cunoscutul autor francez Dominique Lapierre a mers pentru prima dată în India pentru a face cercetări pentru o nouă carte, a călătorit într-un Rolls-Royce pe care tocmai îl cumpărase cu avansul primit pentru cartea sa. În timp ce se afla acolo, a aflat tot ceea ce avea nevoie pentru cartea sa „Orașul bucuriei”… dar a descoperit și altceva: pasiunea de a-i ajuta pe cei săraci. Și această descoperire i-a transformat viața. Până la moartea sa, în decembrie 2022, și-a împărțit timpul între scris, strângerea de fonduri și oferirea timpului și banilor săi pentru a-i ajuta pe oameni! Atitudinea sa se poate rezuma prin aceste cuvinte de pe spatele cărții sale de vizită: „Tot ce nu este dăruit este pierdut!” Așadar, vrei să devii darnic? Continuăm… data viitoare!

„Isus, când l-a văzut zăcând… i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)

     Evanghelistul Ioan scrie despre un om paralizat care timp de treizeci și opt de ani a așteptat la scăldătoarea Betesda un moment supranatural care să-i schimbe existența mizerabilă. Dar de fiecare dată altcineva intra în scăldătoare înaintea lui, și pleca vindecat… De fiecare dată, când se ivea ocazia, nu era nimeni acolo pentru el. Povestea era mereu aceeași: el nu se putea salva singur din scăldătoarea disperării și din rezerva lui tot mai mică de speranță și credință. Poate cunoști și tu pe cineva într-o situație asemănătoare, sau din proprie experiență. Poate fi vorba despre o boală fizică, dar și despre tot felul de lucruri grele/grave, precum eșecul moral, dependența, divorțul, avortul, remușcările, eșecul de a fi părinte etc. La fel ca omul de pe pridvoarele Betesdei, n-ai prieteni care să te ajute, iar tu nu ai ceea ce este necesar pentru a te ridica singur. Astăzi, Domnul Isus îți pune ție această întrebare: „Vrei să te faci sănătos?” El poate să-ți ofere vindecare – și, mai mult decât atât, El știe că tu nu poți face asta singur! Așadar, când te întreabă: „Vrei să te faci sănătos?”, este mai mult decât „Vrei să te vindeci?”… Este o întrebare care face apel la voința ta. Pentru ca lucrurile să fie diferite, trebuie să investești voința ta în acest proces. Credința care te va vindeca nu este o emoție sau un sentiment. Este un act al voinței tale, care alege să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu, crezând că El va face pentru tine ceea ce spune, și te va vindeca! Biblia ne spune (Ioan 5:9) că: „Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla.” Aceasta poate deveni și mărturia ta, dacă vrei… și crezi!

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine… Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10)

     Când înveți să ierți și să te accepți așa cum ești, înseamnă că ai ajuns la un acord cu umanitatea ta și ai învățat să fii împăcat cu imperfecțiunile tale. Îți dai seama că ceea ce ai trăit, împreună cu harul lui Dumnezeu, te-a făcut să fii persoana care ești astăzi. Iată un comentariu al Veronicăi Shoffstall, funcționară în cadrul Națiunilor Unite: „După un timp, înveți diferența subtilă dintre a ține de mână sau a lega un suflet. Afli că iubirea nu înseamnă a te sprijini pe cineva, iar tovărășia nu înseamnă întotdeauna siguranță… că săruturile nu sunt contracte, și cadourile nu sunt promisiuni… și începi să-ți accepți înfrângerile cu capul sus și privirea înainte, cu bunăvoința unui adult, nu cu durerea unui copil, și înveți să-ți construiești toate drumurile pe ziua de azi, pentru că viitorul este prea incert pentru a-ți face planuri, iar viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului. După un timp, înveți că și soarele arde dacă te expui prea mult, așa că îți plantezi propria grădină și îți decorezi propriul suflet, în loc să aștepți ca cineva să-ți aducă flori. Și înveți că poți într-adevăr să înduri, că ești într-adevăr puternic, că ai într-adevăr valoare!” Aceste cuvinte pot fi rezumate într-o singură expresie: „A trăi viața în condițiile ei!” Este ușor de făcut? Nu. Și care ar fi soluția? În zilele în care poverile din viața ta par prea greu de suportat, bazează-te pe această promisiune a lui Dumnezeu pentru tine: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” Este o promisiune pe care chiar te poți baza – nu doar azi!

„Ca vulturul care îşi scutură cuibul… așa a călăuzit Domnul… pe poporul Său…” (Deuteronomul 32:11-12)

     În cartea Even Eagles Need a Push („Și vulturii au nevoie de-un imbold”), David McNally povestește despre o mamă vultur care își învață puii să zboare. El scrie: „Vulturoaica și-a îndemnat cu blândețe puii să se apropie de marginea cuibului. Inima îi bătea cu putere, cuprinsă de sentimente contradictorii, când a văzut rezistența lor la îndemnurile ei insistente. „De ce emoția zborului trebuie să înceapă cu frica de a cădea?” Vechea întrebare rămânea fără răspuns pentru ea. Cuibul ei era situat sus, pe o stâncă abruptă. Sub ei nu era nimic altceva decât aerul care susținea aripile fiecărui pui. „Oare este posibil ca de data aceasta să nu funcționeze?”, se gândea. Dar, în ciuda temerilor, ea știa că era momentul. Misiunea sa parentală era aproape îndeplinită. Mai rămânea o singură responsabilitate – împingerea. Vulturoaica și-a extras curajul din înțelepciunea sa înnăscută. Până când puii ei nu își descopereau aripile, nu aveau niciun scop în viață. Până când nu învățau să zboare, nu puteau înțelege privilegiul de a se fi născut vulturi. Împingerea era cel mai mare dar pe care ar putea să li-l ofere… actul suprem al iubirii. Și astfel, ea i-a împins unul câte unul… iar ei – au zburat!” Biblia spune: „Ca vulturul care îşi scutură cuibul, zboară deasupra puilor, îşi întinde aripile, îi ia și-i poartă pe penele lui, aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său…” (Deuteronomul 32:11-12) Nu cumva chiar acum Dumnezeu te împinge în afara zonei tale de confort? Ți-ai pierdut slujba și siguranța financiară? Sau o relație despre care credeai că va dura toată viața? Te simți ca și cum ai fi împins din cuibul tău… în prăpastie? Nu te teme: Dumnezeu este cu tine câtă vreme ești copilul Său! Și mai mult de-atât, El te va învăța să zbori!

„Lăudați-L și binecuvântați-I Numele! Căci Domnul este bun, bunătatea Lui ține în veci…” (Psalmul 100:4-5)

     Autorul Jon Gordon scria: „Dați-mi voie să vă împărtășesc beneficiile unui cuvânt simplu: MULȚUMESC. El are puterea de a ne schimba sănătatea, fericirea și succesul. Cercetările arată că oamenii recunoscători sunt mai fericiți și mai predispuși să mențină prietenii bune. Recunoștința îmbunătățește, de asemenea, funcționarea ritmică a inimii, ceea ce ne ajută să reducem stresul, să gândim mai clar sub presiune și să ne vindecăm fizic. Este fiziologic imposibil să fii stresat și recunoscător în același timp. Când ești recunoscător, corpul și creierul sunt inundate cu endorfine care te înveselesc și te energizează. Recunoștința este esențială și pentru un mediu de lucru sănătos. Motivul principal pentru care oamenii își părăsesc locul de muncă este că nu se simt apreciați. Recunoștința este ca un mușchi: cu cât o folosim mai mult, cu atât devine mai puternică. Iată câteva modalități de a practica recunoștința în fiecare zi: 1) Fă regulat o plimbare de zece minute și spune cu voce tare pentru ce ești mulțumitor. Acest lucru te va pregăti pentru o zi pozitivă. 2) Când iei cina cu familia sau cu prietenii, du-te pe la fiecare persoană de la masă și roag-o să spună pentru ce este mulțumitoare. 3) Psihologul Martin Seligman sugerează să scriem o scrisoare în care să ne exprimăm mulțumirea față de cineva. Apoi, să vizităm acea persoană și să-i citim scrisoarea. Oamenii care fac acest lucru sunt semnificativ mai fericiți și mai puțin deprimați, după o lună. 4) Spune „mulțumesc” la locul de muncă. Când Doug Conant era directorul general al celebrei companii de conserve Campbell Soup, el a scris aproximativ 30.000 de bilete de mulțumire angajaților săi, și a energizat compania prin acest demers! Organizațiile și companiile cheltuie miliarde de dolari pe programe de recunoaștere, când cel mai eficient și ieftin ar fi un sincer MULȚUMESC!” Dumnezeu te îndeamnă azi: fii recunoscător, și spune MULȚUMESC!