„Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” (Faptele Apostolilor 6:4)

     În cartea sa: „Disciplinele unui om evlavios”, pastorul și autorul R. Kent Hughes spune: „Jay Sidlow Baxter a împărtășit odată o pagină din propriul său jurnal unuigrup de pastori care aveau întrebări despre disciplina rugăciunii. El a început să povestească cum a intrat în lucrare hotărât să fie un adevărat om al rugăciunii. Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, responsabilitățile tot mai mari, îndatoririle administrative și subterfugiile subtile ale vieții pastorale au început să elimine rugăciunea. În plus de asta, a început să se obișnuiască cu starea aceasta, căutându-și mereu scuze. Apoi, într-o dimineață, totul s-a agravat când s-a apropiat de biroul său de lucru și s-a uitat la ceas. Glasul Duhului îl chema să se roage. În același timp, o voce suavă îi spunea să fie practic, să răspundă la scrisori și să recunoască faptul că el nu este „genul de om spiritual” – că numai câțiva pot fi așa. „Acea ultimă remarcă, spune Baxter „m-a rănit ca lama unui pumnal. Nu puteam suporta gândul că este adevărat.” El a fost îngrozit de capacitatea sa de-a raționaliza foarte mult chiar fundamentul vitalității și puterii sale ministeriale.” Să înțelegem un lucru: Minutele investite în rugăciune îți vor aduce o răsplată mai mare decât orele petrecute într-o activitate fără oprire. Apostolii Noului Testament au înțeles lucrul acesta. Pe măsură ce biserica a crescut și oamenii au devenit mai ocupați, ei au luat o hotărâre care le-a schimbat viața: „Noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.” Drept urmare, biserica a crescut tot mai mult. Așadar, fă din rugăciune o prioritate!

„Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ din argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic” (2 Samuel 24:24)

     În loc să creadă că Dumnezeu îi va da victoria asupra dușmanilor săi, David a hotărât din proprie inițiativă să-și numere soldații din armată pentru a vedea cât este de puternic. Dumnezeu a considerat lucrul acesta drept o insultă și poporul Israel a fost lovit de o ciumă care a șters de pe fața pământului șapte mii de oameni. Pentru a opri ciuma, David a fost înștiințat să facă următorul lucru: „Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” (v. 18). Când Aravna și-a dat seama ce se întâmplă, i-a oferit lui David aria și boii fără plată. „Dar împăratul i-a zis lui Aravna: „Nu! vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ din argint, şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli din argint. David a zidit acolo un altar Domnului, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel.” (v. 24-25). Cuvântul anglo-saxon pentru închinare este „worthship”,însemnând actul de atribuire al meritului sau a valorii unei persoane sau unui obiect. Care este ideea? Când vine vorba să-L slujim pe Dumnezeu, se poate, dar să nu ne coste! Dumnezeu știe că nu putem da toți aceeași sumă, însă ceea ce ne cere El nu este o dărnicie egală, ci sacrificiu egal! Biblia spune: „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9). Așadar, fie că te închini, fie că slujești sau dăruiești, asigură-te că-I dai lui Dumnezeu ce ai tu mai bun.

„Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul … vostru” (1 Corinteni 6:20)

     Biblia spune:„…trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos…și trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi…” (1 Cor. 6:15 şi 19). Iar în 1Cor. 6:20 spune: „Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Cum poți face asta? 1) Schimbă-ți dieta! Mulți dintre noi mâncăm din motive greșite – cum ar fi stres, plictiseală, oboseală, mânie, depresie și stimă de sine scăzută. Încearcă să ajungi la rădăcina problemelor tale. Consumul insuficient de fructe, legume și fibre și consumul de prea mult fast-food poate duce la haos în ceea ce privește sănătatea ta. Practică autocontrolul! „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24). 2) Apucă-te de sport! Secretul este să începi treptat. Mergi pe scări, nu cu liftul, lasă-ți mașina în parcare și plimbă-te, joacă-te cu mingea cu copiii tăi în loc să te uiți la televizor. Dumnezeu a creat corpul tău ca să se miște și asta nu înseamnă să mergi pe jos de la mașină la birou în fiecare dimineață. Exercițiul fizic de trei ori pe săptămână timp de o jumătate de oră va reduce tensiunea arterială și stresul și îți va accentua sentimentul că te simți bine. Haide, treci la treabă! 3) Culcă-te devreme! Pastorul Tony Jenkins s-a dus la doctor deoarece soția lui sforăia. „Chiar atât de mult vă deranjează?” l-a întrebat doctorul. „Nu doar pe mine mă deranjează, a răspuns Jenkins, ci întreaga adunare!” Serios vorbind, ai nevoie să stai cu ochii închiși opt ore. Poate supraviețuiești și cu mai puțin, dar îți dorești doar să supraviețuiești? Psalmistul a spus: „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, … căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2). Așadar, stinge televizorul și computerul și culcă-te la o oră rezonabilă. Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai grijă de tine!

„Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile” (Proverbe 18:8)

     Furnicile-leu trăiesc în găuri mici în formă de con, pe care le scobesc în nisip. Ele coboară cât de jos pot, și privesc în sus pentru a vedea totul. Când apare prada și ajunge pe marginea conului pregătit cu atâta migală, furnica-leu simte câteva firișoare de nisip alunecând în jos, ceea ce-i transmite faptul că „hrana” se află sus. În acel moment, ea începe să arunce cu noroi în victima sa. Ea încearcă să aducă prada până la nivelul ei. Asta facem și noi atunci când bârfim. Aruncăm cu noroi în alții, sperând să-i coborâm la nivelul nostru. De aceea Solomon ne-a avertizat „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor.” Urechea tânjește după bârfe la fel ca stomacul înfometat după mâncare. Solomon continuă cu o altă avertizare: „Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci.” (Proverbe 20:19). Așadar, dacă ai buze bârfitoare sau urechi ahtiate după noutăți, Dumnezeu spune: „Nu fă asta!” Iată ceva la care poate nu te-ai gândit: chiar dacă nu poți fi cunoscut cu adevărat și judecat prin ceea ce spun alții despre tine, poți fi cunoscut și judecat prin ceea ce spui tu despre ei. În majoritatea cazurilor e ilegal să furi sau să primești bunuri furate. De aceea apostolul Pavel ne-a prevenit: „Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.” (1Timotei 5:19). Și încă un gând: bârfa trebuie să aibă întotdeauna un complice pentru a comite fapta rea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: nu primi și nu transmite bârfa mai departe.

„Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29)

     Oamenii învățați nu au reușit să se pună de acord cu privire la data exactă a nașterii lui Hristos. Nu se știe nici dacă Biserica Nașterii Mântuitorului din Betleem, care este vizitată de pelerini, reprezintă locul exact al nașterii. Nici unul dintre noi nu poate cuprinde cu mintea cum, prin Duhul Sfânt, o tânără fecioară a putut concepe un copil. Dar iată vestea bună: Noi nu trebuie să știm când, unde sau cum s-a născut Isus, ci trebuie să știm de ce s-a născut. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Patru lucruri contează cu adevărat: 1) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, Dumnezeu ar fi rămas necunoscut pentru noi. 2) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, am fi rămas cu păcatele neiertate. Numele lui Isus înseamnă „Iehova mântuiește!” Ioan Botezătorul L-a numit „Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.” 3) Dacă Hristos nu ar fi venit în lume, rugăciunile noastre ar rămâne fără răspuns. În vremurile biblice, era nevoie de un preot care să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru oameni. Domnul Isus este Marele nostru Preot care „a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16). 4) Dacă Hristos nu ar fi venit prima dată, nu am avea siguranța că va veni a doua oară să ne ia în ceruri ca să fim cu El. Deci, Hristos a venit să ne salveze și despre asta vorbește Crăciunul!

„Nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39)

     La primul Crăciun, Dumnezeu a făcut ceva ieșit din comun. Max Lucado spune în felul următor: „Coborând de pe tron, El a dezbrăcat haina de lumină și s-a îmbrăcat în piele: piele de om pigmentată. Lumina universului a pătruns într-un pântec întunecos și umed. El, Cel în fața căruia se închinau îngerii, s-a adăpostit în placenta unei fecioare, a fost adus pe lume într-o noapte rece și a fost așezat să doarmă pe paiele dintr-un grajd de vite. Maria nu a știut dacă să-i dea lapte sau să-i aducă laudă, așa că i le-a dat pe amândouă – întrucât El era, pe cât putea ea să înțeleagă, flămând și sfânt. Iosif nu a știut cum să-L numească fiu sau tată. Dar până la urmă L-a numit Isus, pentru că așa i-a spus îngerul și pentru că nu avea nici cea mai mică idee cum să-L numească pe un Dumnezeu pe care Îl putea legăna în brațele sale.” Lucado continuă: „Nu crezi că stăteau cu capetele plecate, întrebându-se în mintea lor: „Oare ce faci, Dumnezeule?” sau mai bine spus „Dumnezeule, ce cauți în lume?” „Ce m-ar putea opri să te iubesc?” răspunde Dumnezeu. „Te întrebi cât va ține dragostea Mea? Găsești răspunsul pe o cruce veche, de pe un deal stâncos. Pe Mine mă vezi acolo, Făcătorul Tău, Dumnezeul tău… atât de mult te iubesc.” Pavel întreabă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35). După care dă răspuns la propria sa întrebare „nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (v. 38-39). Despre asta vorbește Crăciunul!

„Umblaţi cârmuiţi de Duhul” (Galateni 5:16)

     Ultimul pas și cel mai important spre o bună stăpânire de sine este să fii dependent de puterea lui Dumnezeu care te va ajuta. „Umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.” Ordinea cuvintelor din acest verset este foarte importantă. „Umblați cârmuiți de Duhul” – aceasta este prima parte – „și nu împliniți poftele firii pământești.” Vom observa că versetul nu ne spune că nu vom avea astfel de pofte. Oamenii umpluți de Duhul experimentează și ei pofte ale firii, însă acestea nu le aduc împlinire. De obicei noi inversăm lucrurile. Noi spunem: „Nu sunt destul de bun pentru a avea Duhul lui Dumnezeu în viața mea. Când voi avea o purtare demnă, Îl voi lăsa pe Duhul Sfânt să-mi controleze viața.” Dumnezeu nu spune: „Îmbunătățește-ți comportamentul și apoi te voi ajuta.” El spune: „Lasă Duhul Meu cel Sfânt să te stăpânească în timp ce te lupți cu problema. Eu te voi ajuta să te schimbi.” Ordinea spune totul. Noi nu vom spune „Prima dată mă fac bine și apoi merg la doctor.” E absurd! Ai nevoie de Hristos în viața ta acum! El are puterea de a te ajuta să te schimbi. Tu spui: „Dar îmi place să fac lucrul acesta.” Asta pentru că sunt „plăcerile de o clipă ale păcatului” (Evrei 11:25). Nici unul dintre noi nu ar păcătui dacă păcatul ne-ar face imediat nefericiți. Nu-L căuta pe Dumnezeu pentru a-ți anula apetitul pentru păcat; cere-I puterea de a învinge acest apetit. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13). În acest fel vei primi dorința și puterea de a face ce este bine.

„Să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:27)

     Un alt pas spre o mai bună stăpânire de sine este să eviți lucrurile care te ispitesc. Stai departe de situațiile care îți slăbesc stăpânirea de sine. Dacă nu vrei să fii înțepat, stai departe de albine. Evită situațiile care știi că vor provoca ispite în viața ta. Nu ține ciocolată în dulap dacă încerci să slăbești. Nu-ți face carduri de cumpărături dacă faci cumpărături necontrolate. Scapă de accesul la pornografie dacă te lupți să scapi de ea. Dacă ești adolescent, momentul potrivit de a te gândi la stăpânirea de sine nu este atunci când ești în mașină singur cu cineva care te ispitește. Deci, ce trebuie să eviți? Sau care este lucrul de care trebuie să scapi Reviste? Cărți? DVD-uri? O relație? Biblia spune: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33). Evită oamenii și situațiile care te ispitesc. Poate trebuie să-ți schimbi locul de muncă pentru că ai o relație acolo care este nepotrivită și dăunătoare pentru tine. E o măsură drastică, însă probabil ai nevoie de ceva drastic pentru a evita lucrul care te ispitește în acest moment. Dacă ai trăit ani de zile repetând aceeași greșeală, a sosit timpul să fii sincer. E timpul să te rogi „Doamne, nu sunt destul de puternic pentru a rezista singur în fața acestei ispite. Ajută-mă!” Și El o va face! „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.” (Psalmul 40:1-3)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora” (Galateni 6:2)

     Al cincilea pas este să-ţi alegi o persoană față de care să dai socoteală. Alcoolicii anonimi au un sistem de prietenie, în care ești încurajat să suni pe cineva de fiecare dată când simți presiunea tot mai mare de a te reîntoarce la vechiul obicei distrugător. Iar acesta este un principiu biblic: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora.” (Gal. 6:2). Poate nu-ți place această etapă, dar dacă duci o bătălie deja pierdută, ai nevoie de ea. Găsește pe cineva care să te verifice, care să se roage pentru tine și care să te încurajeze în domeniile în care ai nevoie de mai multă stăpânire de sine „Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă” (Eclesiastul 4:12). Toate bisericile au nevoie de relații de prietenie, în care oamenii își dau socoteală unii altora; de relații în care oamenii se încurajează unii pe alții în Domnul. E greu să găsești pe cineva căruia să-i dai socoteală și să dea rezultate. Ce ar trebui să cauți la un prieten? Mai întâi, trebuie să fie bărbat sau femeie, la fel ca tine. Nu ai vrea să pui pe drumul tău o altă ispită, împărtășindu-ți problemele personale unei persoane de sex opus. În al doilea rând, trebuie să cauți o persoană de care să depinzi și pe care s-o urmezi în acest angajament pe care ți l-ai luat – o persoană credincioasă. În al treilea rând, caută pe cineva care poate păstra confidențialitatea. Nu alege o persoană care este cunoscută pentru cât de mult vorbește. În al patrulea rând, spune-i acelei persoane că are permisiunea de a te verifica din când în când și de a te întreba: „Cum stai cu problema ta?” Faptul că știi că vei fi întrebat despre problema ta va fi un imbold de a nu ceda în fața ispitei. Ar putea fi ajutorul suplimentar de care ai nevoie pentru a înainta pe calea spre victorie și stăpânire de sine.

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13)

     Al patrulea pas spre o mai bună stăpânire de sine este să crezi că te poți schimba. Convingerile îți controlează comportamentul. Modul tău de a gândi determină ceea ce simți. Când sentimentele tale devin suficient de puternice, ele vor determina modul în care acționezi. Persoana care spune: „nu pot” și cea care spune: „pot” au ambele dreptate. De cele mai multe ori te trezești învins de ceea ce spui. Vorbele tale întăresc sistemul corect de convingeri pe care îl ai sau sistemul greșit. În cartea1 Petru 2:18 Dumnezeu ne reamintește să ne lepădăm de sine și să avem stăpânire de sine. De ce? Pentru că lepădarea de sine este esențială pentru stăpânirea de sine. Dumnezeu ne-a dat puterea de a ne schimba obiceiurile atunci când ne-a dat puterea de a ne alege gândurile. Versetul din Romani 12:2 ne spune să ne transformăm prin strădanie sau prin simpla putere a minții? Nu! Cum ne transformăm de fapt? Prin înnoirea minții. Când stăpânirea de sine îți este pusă la încercare, trebuie să-ți umpli mintea cu promisiunile lui Dumnezeu. Iată una dintre ele: „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea” (1 Corinteni 10:13). Trebuie să-L crezi pe Dumnezeu când îți spune că există „o cale de scăpare.” Pavel scrie: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Asta înseamnă că poți să te schimbi și că poți fi diferit. Nu te mai pregăti singur pentru eșec, criticându-te singur tot timpul: „Nu sunt bun de nimic. Nu am nici un control asupra vieții mele.” Cicăleala nu are nici un efect – nici asupra ta, nici asupra altora! În schimb, spune: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23).