„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.” (Proverbele 4:23)

     Cineva a spus o vorbă înțeleaptă: „Tu nu ești ceea ce gândești că ești, ci ceea ce crezi, aceea ești!” Schimbarea care durează începe cu o minte înnoită. Cum poți deveni creștin? Pocăindu-te de păcate și punându-ți încrederea în Hristos. Cuvântul grecesc pentru pocăință este metanoia, care înseamnă schimbarea gândirii. Noi nu suntem schimbați prin puterea voinței, ci prin puterea transformatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, atunci când îl folosim pentru a ne înnoi mintea în fiecare zi. Biblia ne învață că modul nostru de gândire determină ceea ce simțim, iar ceea ce simțim determină modul în care acționăm. Așadar, dacă dorești să-ți schimbi faptele, trebuie să te întorci la sursă – și să-ți schimbi modul de a gândi. Uneori faptele tale pot fi rezultatul nemulțumirii. De ce? Pentru că ne simțim nemulțumiți. Și știi de ce te simți nemulțumit? Pentru că ai gânduri de nemulțumire. Același lucru este adevărat cu privire la mânie, îngrijorare, pofte și alte tipare de gândire distrugătoare. Domnul Isus a zis: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Când ai la temelia vieții tale adevărul – când trăiești având gânduri potrivite, nu concepții greșite sau convingeri false, și-ți fundamentezi viața pe gândirea din Cuvântul lui Dumnezeu – vei fi eliberat! Vei vedea că vechile tale obiceiuri, sentimente și fapte vor începe să se năruie. Iar când înlocuiești gândurile rele cu altele bune – cu gânduri biblice – primești putere de la Dumnezeu ca să trăiești viața de binecuvântare de care El dorește să te bucuri!

„Mijloacele de vindecare pentru cel rău sunt bătăile şi vânătăile până la rană”. (Proverbele 20:30)

     Un alt mod prin care ne schimbă Dumnezeu este prin circumstanțe. Probleme, greutăți, necazuri, încercări și stres, toate acestea ne atrag atenția. C.S. Lewis a spus: „Durerea insistă să fie băgată în seamă. Dumnezeu ne șoptește în plăcerile noastre, dar strigă la noi în durerile noastre.” Traducerea realizată de autorul și clericul anglican John B. Phillips, a versetelor din Romani 8:28-29, sună așa: „Acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu, care sunt chemați după planul Lui, tot ceea ce li se întâmplă se încadrează într-un tipar al binelui. Dumnezeu i-a ales să poarte asemănarea familială cu Fiul Său.” Nimic nu poate surveni în viața ta fără permisiunea Tatălui tău ceresc; totul trebuie „filtrat prin Tatăl”. Partea interesantă este că Dumnezeu se folosește de circumstanțe, dar pe El nu-L interesează sursa lor. Deseori noi singuri ne facem probleme. Alteori, ele sunt cauzate de ceilalți. Sigur, și diavolul pricinuiește anumite lucruri. Însă sursa necazurilor și-a problemelor nu este relevantă. Dumnezeu a zis: „toate lucrurile lucrează… spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său… i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său.” Iar acest lucru înseamnă că nu există nicio împrejurare din care să nu putem învăța, dacă ne păstrăm atitudinea corectă!

„Toată Scriptura este… de folos ca să înveţe…” (2 Timotei 3:16)

     Unul dintre modurile prin care Dumnezeu ne schimbă este prin Cuvântul Său. „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3:16-17) Există o povestire despre un canibal din insulele din mările Sudului care L-a primit pe Hristos și s-a convertit. El stătea lângă o oală mare și citea din Biblie, când un antropolog s-a apropiat de el și l-a întrebat: „Ce faci?” Canibalul a răspuns: „Citesc Biblia.” Antropologul a râs batjocoritor și a spus: „Nu știi că omul modern și civilizat a respins această carte? Nu e decât o grămadă de minciuni. Nu ar trebui să-ți irosești timpul citind-o.” Canibalul l-a măsurat din cap până-n picioare și i-a răspuns încet: „Domnule, dacă nu ar fi fost Cartea aceasta, ați fi în oală acum!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu îi schimbase viața acestui om, și meniul! Dacă îți dorești cu seriozitate să-ți schimbi viața, trebuie să aprofundezi Sfânta Scriptură. Trebuie s-o citești, s-o studiezi, s-o memorezi, să meditezi la ea, să vorbești despre ea și s-o aplici. „Dar credința mea este slabă”, spui tu. Citești Biblia regulat? O studiezi? O memorezi? Nu?! Atunci cum te aștepți ca credința ta să crească? Biblia spune: „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17) Concluzie: Duhul Sfânt al lui Dumnezeu folosește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne face să semănăm mai mult cu Fiul lui Dumnezeu!

„Duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:12-13)

     Scriind creștinilor din Filipi, ap. Pavel le spunea și ne spune: „Astfel dar, preaiubiților… duceţi până la capăt mântuirea voastră… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” Ai impresia că sună a contradicție, nu-i așa? Dar de fapt este un paradox. Filozoful, scriitorul, criticul și teologul britanic Gilbert Keith Chesterton a descris paradoxul ca fiind „adevărul care stă în cap pentru a atrage atenția.” Cheia înțelegerii paradoxului din versetele citite mai devreme stă în expresia „duceți până la capăt.” Să reținem faptul că Biblia nu ne spune să muncim pentru mântuirea noastră. A munci pentru ceva înseamnă a câștiga lucrul acela, a-l merita, a fi vrednic de el. Și Biblia ne învață în mod clar că mântuirea nu este ceva pentru care trebuie să muncim ca s-o câștigăm. Este darul fără plată al harului lui Dumnezeu (vezi Efeseni 2:8-9). Când apostolul Pavel spune „duceți până la capăt mântuirea voastră”, el vorbește despre un exercițiu spiritual. Ce facem noi în timpul unui antrenament fizic? Ne dezvoltăm și ne tonifiem musculatura cu care Dumnezeu ne-a înzestrat deja. A duce la capăt înseamnă a crește și a folosi la maximum ce ți-a fost dat. Ceea ce vrea Pavel să spună aici este că trebuie să ne desăvârșim viața spirituală! Dumnezeu are partea Sa în creșterea noastră spirituală și noi de asemenea avem partea noastră. El ne dă puterea, însă noi trebuie s-o accesăm, să apăsăm întrerupătorul și s-o lăsăm să se reverse în viețile noastre pentru a împlini voia Sa pentru noi. Cum facem asta, în mod practic? Petrecând timp în rugăciune și citind Cuvântul lui Dumnezeu, în fiecare zi. Modelându-ne și întărindu-ne unii pe alții prin părtășie. Punând în negoț darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu. De fapt, El și-a făcut deja partea; acum depinde de noi s-o facem pe-a noastră!

„Moise a zis lui Faraon: „…când să mă rog Domnului pentru tine?” El a răspuns: „Mâine…” (Exodul 8:9-10)

     Fiecare urgie pe care a trimis-o Dumnezeu peste Egipt a ridiculizat pe unul dintre zeii lor. De exemplu, egiptenii se închinau unei zeițe cu cap de broască, așa că Dumnezeu le-a trimis multe broaște. În cele din urmă, Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: „Bine, mă dau bătut.” Dar când Moise l-a întrebat: „Când vrei să te scap de broaște?” răspunsul lui Faraon a fost șocant; el a spus: „Mâine.” Probabil a fost nebun! De ce să mai aștepți până a doua zi ca să scapi de năpastă? Însă și noi facem la fel, nu-i așa? Stăm pe gânduri și amânăm schimbările, deși știm că vor fi bune pentru noi. De ce? Pentru că suntem nepăsători sau avem o atitudine sau o stare de letargie. Poate ne este frică pentru că nu știm ce vor aduce schimbările, sau suntem prea mândri și încăpățânați. Oricare ar fi motivul – amânăm! Inginerii de la NASA ne spun că cea mai mare parte a combustibilului care este folosit la lansarea unei rachete este ars în primele câteva secunde ale ridicării sale de la sol. E nevoie de o energie și de o propulsie enorme pentru a mișca racheta de pe rampa de lansare. Dar odată ce s-a pus în mișcare și se îndreaptă spre orbită, ea are nevoie de mult mai puțin combustibil, și este mai simplu de controlat și de direcționat. A învins inerția. La fel este și în cazul nostru, nu-i așa? Una e să știi că Dumnezeu îți poate rezolva problema și-ți poate schimba viața, și e cu totul altceva să-ți învingi inerția și să-L lași s-o facă acum! Noi tot spunem: „Cândva, într-o zi…” Adevărul este că Isus Hristos are puterea de a face schimbări în viața ta astăzi! El îți va da puterea de a începe și puterea de a continua. Nu este prea târziu. El poate să-ți refacă viața. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: nu amâna!

„Domnul a vorbit lui Moise…” (Numeri 1:1)

     Un lider bun este ca un căpitan priceput pe un vapor; el face planul în mintea sa pentru întreaga călătorie, înainte de a părăsi docul. El are o viziune clară a destinației, înțelege de ce este nevoie pentru a ajunge acolo, știe cine trebuie să fie la bord pentru a avea o călătorie plăcută, și identifică obstacolele cu mult înainte să apară la orizont. Și pentru că se pregătește bine, un lider bun își poate duce oamenii cam peste tot. Moise era un astfel de lider. El a petrecut 40 de zile în rugăciune și post pe munte, și nu a plecat până nu a înțeles ce dorește Dumnezeu de la el. Apoi s-a întors și a comunicat toate acestea poporului ca să participe la viziune. În cartea sa „Promisiuni zilnice pentru lideri”, Dr John C. Maxwell scrie: „Fiind un lider bun, Moise a organizat metodic taberele semințiilor lui Israel în pustie (vezi Numeri 2:34). Am face bine să învățăm să organizăm și noi așa cum a făcut-o el. Iată pașii pe care trebuie să-i faci: 1) Acordă timp planificării și organizării. Stabilește-ți scopul primordial. 2) Înțelege unde ești înainte de a încerca să dezvolți o strategie. 3) Prioritizează nevoile și scopurile echipei, punând întrebările potrivite. 4) Scrie scopuri care sunt realiste, care se pot măsura și care sunt convingătoare. 5) Clarifică scopurile și comunică cu echipa. 6) Identifică posibilele obstacole. Stabilește-ți o abordare deschisă a planificării. 7) Stabilește un buget de cheltuieli și de timp, programând cât mai mult posibil și stabilind termene limită. 8) Studiază rezultatele. Evaluarea previne stagnarea și exagerarea.” Dacă îți dorești ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze planul, trebuie să ai un plan pe care El să-l poată binecuvânta. Iar planul acesta trebuie să vină de la Dumnezeu Însuși! Așadar, vorbește cu Dumnezeu astăzi despre planul pe care Îl are El pentru viața ta!

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…” (2 Timotei 3:16)

     Ai încercat vreodată, când era ger afară, să-ți sufli în mâini pentru a le dezmorți și încălzi? Cam asta se întâmplă atunci când meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că „toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu.” Imaginează-ți că ești la o zi de naștere și invitații umflă baloane, pe care le sparg apoi cu acul. Un om de știință și-ar putea da seama care a fost balonul tău pentru că ADN-ul tău (configurația genetică ce te face să fii unic) se găsește în respirația ta. Acum aplică acest principiu la citirea Bibliei și vei înțelege cât este de vital pentru viața ta spirituală. Apostolul Ioan ne spune: „Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1), așa că de fiecare dacă când ingerezi Cuvântul lui Dumnezeu, ingerezi atributele Sale. De aceea, diavolul va încerca să te țină ocupat ca să nu ai timp sau chef pentru citirea Bibliei. Adevărul este că multe dintre problemele cu care ne confruntăm ar putea fi rezolvate sau eliminate complet dacă am avea într-adevăr o foame după Cuvântul lui Dumnezeu. Patriarhul Iov a zis: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui…” (Iov 23:12) Ieremia, care a fost atât de sensibil și trist încât este cunoscut drept „profetul lacrimilor”, a spus: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele…” (Ieremia 15:16). Domnul Isus a experimentat toate încercările și problemele omenești posibile, și S-a confruntat chiar cu ispititorul. Care a fost secretul tăriei Lui? Isus Însuși ne spune (Matei 4:4): „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

„Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri…” (Matei 25:21)

     În Sfânta Scriptură, a fi credincios înseamnă a fi devotat lui Dumnezeu, statornic față de angajamentul luat, demn de încredere și perseverent. Pe tine te caracterizează aceste atribute? Ar trebui, pentru că loialitatea față de Dumnezeu îți aduce mari beneficii. „Un om credincios este năpădit de binecuvântări…” (Proverbele 28:20). Dar Domnul Isus ne-a spus: „mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” (Matei 20:16). Oare din ce cauză este așa? Pentru că dacă talentul și calitățile îți deschid ușa și îți oferă locul de muncă, caracterul și credincioșia te vor ajuta să-l păstrezi. Când vine vorba despre credincioșie, Dumnezeu te va pune la încercare pe două planuri: 1) Credincioșia ta față de viziunea altcuiva. „Dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:12). Dacă ești critic, caustic, te văicărești, ești suspicios sau te compari mereu cu alții, vei fi descalificat în raport cu ce a pregătit Dumnezeu pentru tine. Credincioșia cere slujire cu dragoste și smerenie. 2) Credincioșia ta în lucrurile mărunte. „Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri… Pentru că celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!” (Matei 25:23, 29). Dumnezeu vrea să știe că ești demn de încredere. Iar tu dovedești asta prin slujirea ta față de alții și prin credincioșia ta în lucrurile mărunte. Acestea sunt principii biblice verificate, care nu funcționează numai în probleme spirituale, ci și în viața de zi cu zi. Așadar astăzi, stai înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și întreabă-te: „Sunt eu o persoană credincioasă?” Nu uita: când ești credincios, Dumnezeu te binecuvântează.

„Alerg spre ţintă, pentru premiu…” (Filipeni 3:14)

     Apostolul Pavel scrie: „Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.” (Filipeni 3:14-15). Am putea spune că apostolul Pavel descrie creștinul ca pe un „om al țintelor”. În vremea lui Pavel, ținta era lovită de o săgeată, însă în zilele noastre, ținta poate fi lovită și într-un poligon de trageri. Dacă ai tras vreodată la țintă, știi despre ce vorbim. Din punct de vedere spiritual, noi putem învăța două lucruri: 1) Ținta noastră trebuie să fie fixă! Adică raiul. Când ai în vizor centrul țintei, un lucru aparent minor, precum răsuflarea ta, te poate face s-o ratezi. La fel este și în plan spiritual. Apostolul Pavel ne spune să facem un lucru simplu: „uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiu…” El nu se referă la mântuirea noastră. Domnul Isus a câștigat-o și ne-a oferit-o deja – fără plată, prin har. Nu, aici e vorba despre împlinirea destinului dat de Dumnezeu și despre obținerea răsplătirii care ne așteaptă. 2) „Glonțul” tău trebuie să aibă cantitatea potrivită de pulbere, altfel va cădea înainte de a atinge ținta. Înțelegi ideea? Pulberea este puterea ta! De unde vine ea? De la Duhul Sfânt! Domnul Isus a spus: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (Faptele Apostolilor 1:8). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta – nu pierde din vedere ținta spre care alergi!

„Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”  (Evrei 11:21)

     Biblia spune: „Prin credință Iacov, când a murit… s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.” Imaginează-ți următoarea scenă: de fiecare dată când Iacov avea o experiență cu Dumnezeu, lua un cuțit și cresta un inel de jur împrejurul toiagului său ca un semn de aducere aminte a ceea ce s-a întâmplat. Inelele începeau de jos și ajungeau până în vârf. Unul dintre acestea simboliza cu siguranță noaptea în care s-a luptat cu Dumnezeu, și când numele său a fost schimbat în Israel: „cel ce luptă cu Dumnezeu” (Geneza 32:28). Un altul reprezenta cu siguranță noaptea în care Dumnezeu i-a arătat în vis o scară care urca până la cer, și cu mulți îngeri pe ea. Pe scurt, toiagul lui Iacov reprezenta o viață de experiențe cu Dumnezeu. Așadar, nu e de mirare că el a murit închinându-se lui Dumnezeu – și rezemându-se de toiagul său! Acum să ne gândim la istoria femeii sunamite din 2 Împărați 4. Fiul ei s-a îmbolnăvit subit și a murit, așa că Elisei l-a trimis înainte pe Ghehazi, slujitorul său, cu toiagul lui ca să facă o minune. Ghehazi a pus toiagul profetului Elisei pe capul băiatului decedat, dar nu s-a întâmplat nimic. Numai când Elisei a intrat în casă și s-a rugat Domnului, copilul a înviat (vezi 2 Împărați 4:32-35). Înțelegem de aici că nu te poți rezema pe „toiagul” nimănui, ci numai pe-al tău! Nu te poți baza pe experiența cu Dumnezeu a nimănui, ci numai pe a ta. Când vine vremea să te confrunți cu provocările vieții – inclusiv cu moartea – te poți sprijini numai pe credința pe care ai dezvoltat-o în timpul umblării tale personale cu Dumnezeu. De aceea este esențial să fii credincios și perseverent în călătoria ta spirituală. Prin faptul că s-a sprijinit pe toiagul său și nu pe altceva sau altcineva, Iacov a declarat în esență: „Dumnezeul care m-a păzit, m-a ocrotit și m-a ajutat să propășesc până aici, va fi lângă mine până la sfârșitul drumului.” Ce siguranță binecuvântată! Și tu o poți avea, dacă vrei.