„’Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti’, zice Domnul.” (Romani 12:19)

     S-ar putea să crezi că ai iertat pe cineva, dar deși a trecut multă vreme de-atunci, tu încă să-i porți pică. Iată câteva indicii care să-ți arate dacă mai ai de lucru la acest capitol: Când te gândești la persoana care te-a rănit, te umpli de resentimente? O eviți? Retrăiești incidentul în mintea ta și în conversație? Profiți de orice ocazie pentru a-i reaminti ce a făcut? Dacă da, știi ce faci tu de fapt? Îți justifici o atitudine de neiertare! Există două lucruri pe care Dumnezeu nu le va împărți cu nimeni: 1) Lauda care I se cuvine; „Slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea idolilor” – Isaia 42:8. 2) Dreptul de a se răzbuna. Apostolul Pavel scria: „Nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.” (Romani 12:19-21). Așadar, iartă, încredințează situația în mâna lui Dumnezeu și fii sigur că El o va rezolva! Când Hristos „era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (1 Petru 2:23). Resentimentul te ține legat în lanțuri de persoana care ți-a greșit și ajungi să fii ostatic. Când rămâi blocat pe ceea ce au făcut părinții tăi, soțul sau soția ta, sau pe faptul că un coleg de serviciu a primit aprecierea pentru munca făcută de tine, sau pe ceea ce a spus (sau nu a spus) cineva despre tine, tu – nu ei! – devii nefericit; fierbi de mânie, iar ei nici măcar nu știu că ești supărat! Nu lăsa pe nimeni să-ți controleze viața în acest fel. Iartă, și mergi mai departe!

„Am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” (Isaia 6:5)

     Înainte ca Dumnezeu să-l cheme pe profetul Isaia în slujba de călăuzire a națiunii Israel, El i-a ajustat viziunea. Viziunile necorectate duc la o perspectivă distorsionată, la o judecată eronată și la efort zadarnic. Revolta constantă a lui Israel împotriva lui Dumnezeu punea în pericol poporul, care avea nevoie de un lider cu o viziune clară. Așadar, primul lucru pe care L-a făcut Dumnezeu a fost să-i ofere lui Isaia o viziune a slavei și a puterii divine. Fără ea, Isaia nu și-ar fi putut îndeplini misiunea. Fără întâlnirea cu Dumnezeu care i-a schimbat viața, el nu ar fi ajuns niciodată să fie suficient de puternic pentru a duce la bun sfârșit lucrarea. Același lucru este valabil și pentru tine. Indiferent ce te cheamă Dumnezeu să faci, lucrul acela necesită mai mult decât o fișă a postului și anumite competențe de bază. Tu vei avea nevoie de o viziune a slavei și a puterii nemăsurate ale lui Dumnezeu, care să-ți dea siguranța că în El ai tot ce-ți trebuie pentru această provocare! (vezi Efeseni 3:20). Al doilea lucru pe care L-a făcut Dumnezeu a fost să modifice viziunea pe care o avea Isaia despre sine însuși. După ce concepția ta despre Dumnezeu este ajustată, ești gata pentru o ajustare a concepției tale despre tine însuți – după, și nu înainte! Dacă începi cu pasul al doilea, vei renunța înainte de a începe! Isaia a strigat deznădăjduit: „Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate.” (Isaia 6:5) Isaia și-a dat seama că nu era mai presus decât oamenii pe care a fost chemat să-i slujească. Până nu te vezi în mod realist, onest și smerit în relație cu Dumnezeu și cu ceilalți, misiunea ta nu va avea reușită (vezi Romani 12:3). Cel de-al treilea lucru pe care L-a făcut Dumnezeu a fost să răspundă smereniei lui Isaia. Un înger i-a atins buzele cu focul purificator al lui Dumnezeu și i-a spus: „nelegiuirea ta este îndepărtată” (Isaia 6:7). Dumnezeu nu cheamă lideri perfecți. El cheamă lideri smeriți, sinceri și iertați de păcat – și le încununează eforturile cu biruință, indiferent care-ar fi șansele de reușită!

„Toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru… spre slava lui  Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:15)

     Dacă treci printr-o perioadă dificilă, în momentul de față, primește încurajare din cuvinte lui Pavel: „Prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” (2 Corinteni 4:9-10). Despre cine vorbea apostolul aici? Despre urmașii lui Hristos care se confruntau cu o perioadă dificilă. Iar mai departe adaugă: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:15-17) Când te afli sub presiune, credința ta crește – pentru că Dumnezeu știe exact câtă presiune să aplice! El te va lăsa să ajungi până în punctul în care ai rămas fără răspunsuri, și resursele tale par să fie epuizate… te-ai săturat ca Satan să-ți fure ce știi că ți-a promis Dumnezeu, și nu mai ești dispus să lași ca părerile altora să pună stăpânire pe tine! Nu uita: cu Dumnezeu nu există situații deznădăjduite, există doar oameni care au ajuns să fie deznădăjduiți din cauza acestora. Doar atunci când nu mai poți face nimic, începi să crezi că Dumnezeu poate face imposibilul! Așadar, să nu pierzi din vedere esența cuvintelor Scripturii: „Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.” (2 Corinteni 4:17). Criza prin care treci poate fi o binecuvântare tainică, o oportunitate de a experimenta „harul nemăsurat” al lui Dumnezeu și puterea Sa care lucrează mai intens în viața ta!

„M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea…” (2 Timotei 4:7)

     Seneca (zis și „cel tânăr”) a spus: „Destinul este ceea ce se întâmplă atunci când pregătirea se întâlnește cu oportunitatea.” Când citești în Sfânta Scriptură despre oameni pe care Dumnezeu i-a folosit ca să împlinească lucruri mari, descoperi cât timp le-a trebuit să se pregătească pentru ceea ce pare a fi o misiune de scurtă durată. Eul din noi tânjește după două lucruri: lumina reflectoarelor și longevitatea! Dar cu Dumnezeu, un singur lucru contează: împlinirea voii Sale! Când poți spune la fel ca apostolul Pavel: „Mi-am isprăvit alergarea…”, ai trăit o viață plină de semnificație și care contează cu adevărat. Așadar, pe cine folosește Dumnezeu? Pe cei care sunt pregătiți! Indiferent dacă ești chemat să te implici în afaceri, în artă, în educație, în politică, în medicină sau în lucrarea creștină, acest principiu este neschimbător: oportunitatea le iese în cale celor pregătiți! Asta înseamnă că fiecare experiență din viață are o însemnătate. Benjamin Disraeli a spus: „Secretul succesului în viață este să fii pregătit atunci când a sosit timpul.” Această afirmație din anii 1800 este valabilă și astăzi. Cu alte cuvinte: „Secretul succesului stă în perseverența cu care îți urmărești scopul.” Și nu este suficient doar să te pregătești; trebuie să rămâi pregătit. Înțeleptul Solomon scrie: „Ţine învăţătura… păstreaz-o, căci ea este viaţa ta.” (Proverbele 4:13) Cunoștințele în aproape orice domeniu se dublează tot la 5 ani și dacă nu continui să crești, ajungi să ai niște competențe învechite care nu se vor mai potrivi cu provocările lumii în care trăiești. Și încă un lucru: pregătirea nu începe cu ceea ce faci, ci cu ceea ce crezi! Când crezi că succesul de mâine depinde de pregătirea de astăzi, vezi ziua de astăzi diferit. Se spune că regina Elisabeta I le-ar fi oferit medicilor regali jumătate din proprietățile sale, dacă îi puteau prelungi durata de viață. Dar, bineînțeles că medicii nu au putut! De aceea Biblia ne spune (în Psalmul 90:12) că este important să învățăm „să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” Doamne, ajută-ne!

„Căci… primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” (Evrei 11:5)

     Dacă ai avut parte de respingere, în copilăria ta, acest lucru se manifestă printr-o dorință de izolare, de retragere sau prin impulsul constant de a „dovedi cine ești.” Cineva a spus: „Încă îl mai aud pe tata strigând și spunându-mi că nu se va alege nimic bun de mine și nu voi realiza nimic în viață. Cu cât striga mai mult, cu atât mai hotărât eram să-i dovedesc că greșește!” Ți s-a vorbit sau ți se vorbește într-un mod nepotrivit și ție? Dacă da, ascultă mai departe! Biblia ne spune că Enoh „primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.” Cum? „Prin credință” (Evrei 11:5). Dumnezeu te vede altfel decât te văd părinții și prietenii tăi! Acceptarea lor se bazează deseori pe faptele tale, în timp ce acceptarea lui Dumnezeu se bazează pe identitatea ta. Apostolul Pavel a scris: „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) Dumnezeu ne vede înfășurați în neprihănirea lui Hristos; de aceea, suntem întotdeauna acceptați. Asta nu înseamnă că nu trebuie să muncești, înseamnă să muncești având motivația corectă. În loc să faci eforturi pentru a obține aprobarea lui Dumnezeu, tu Îi slujești din dorința de a-I mulțumi. Odată ce ești conștient că identitatea și valoarea ta nu sunt legate de mașina pe care o conduci, de casa în care trăiești, de cât câștigi sau de oamenii cu care interacționezi, motivația ta se schimbă! În loc să fii preocupat de cartierul în care locuiești, devii preocupat de vecinii tăi. În loc să fii focalizat pe câștig și pe profit, vei fi preocupat de susținerea financiară a Împărăției lui Dumnezeu. În loc să-ți faci griji cu privire la funcția pe care o ocupi, scopul tău va fi să fii cel mai bun și să muncești cu integritate. Cu alte cuvinte, în loc să te limitezi la munca asiduă, muncește având motivația corectă!

„Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:6)

     Cuvântul „rob” poate avea o conotație negativă, dar nu și în acest verset. Știind că presiunile și oamenii ne distrag atenția de la planul lui Dumnezeu, apostolul Pavel folosește cel mai puternic cuvânt posibil: doulos (care înseamnă „sclav” sau „slujitor”). El vrea să ne aducă aminte că noi trebuie să fim slujitori la dispoziția Domnului. Domnul Isus i-a iubit atât de mult pe oameni, încât El a murit pentru a-i răscumpăra! Dar lucrul acesta nu L-a împiedicat să spună „nu” atunci când a fost nevoie. Nu este niciodată o idee bună să le faci oamenilor pe plac ca să le aduci liniște și să le câștigi aprobarea, pentru că atunci altcineva (nu Dumnezeu!) este așezat pe „locul șoferului” în viața ta. Domnul Isus nu a acceptat să fie pus pe banca de rezerve, ci: 1) El a refuzat ca ideile altora despre ce este important să-L împiedice să Își împlinească misiunea; 2) Isus a recunoscut faptul că împlinirea voii lui Dumnezeu este mai importantă decât împlinirea așteptărilor tuturor; și 3) Isus și-a stabilit ca prioritate rugăciunea și timpul petrecut cu Tatăl, fără a fi deranjat de alții. A fost un lucru ușor? Nu, și nici pentru tine nu va fi ușor! La începutul lucrării Sale, când s-a răspândit vestea despre minunile Sale, „toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi…” (Marcu 1:33-34) Iar a doua zi dimineața, altă mulțime aștepta la ușa Sa! Și felul în care Isus le-a răspuns de data aceasta te-ar putea surprinde (Marcu 1:35-38): „Pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” Domnul Isus a fost un slujitor al lui Dumnezeu, iar tu – ca ucenic al Lui – trebuie să-I urmezi exemplul!

„…Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.” (Ieremia 29:12)

     Pentru că nu L-au ascultat pe Dumnezeu, iudeii au petrecut aproape 70 de ani ca robi, în Babilon. Ei și-au pierdut bucuria, libertatea și identitatea – adică, tot ce face ca viața să merite a fi trăită. Dumnezeu, însă, nu terminase cu ei! El le-a spus următorul lucru: „De îndată ce vor trece şaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi, şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul…” (Ieremia 29:10-14) Poate te-ai îndepărtat de la credință și te-ai abătut de la calea cea dreaptă. Cred că toți am făcut așa ceva într-un moment sau altul. Însă, când citești relatările biblice despre oamenii pe care i-a binecuvântat și i-a folosit Dumnezeu, descoperi că falimentul spiritual nu este un lucru neobișnuit. Deseori face parte din procesul învățării. În realitate, nu există nimic din trecutul sau din prezentul tău de care Dumnezeu să nu se poată folosi. Când venim în lumea aceasta, niciunul dintre noi nu știm exact ce ar trebui să facem cu viețile noastre. Nu e cel mai grav lucru… Începe chiar acolo unde te găsești în acest moment. Când Dumnezeu te readuce pe cale, El începe prin a-ți dărui un simț al speranței, pentru că numai speranța venită de la Dumnezeu te poate sprijini în vremuri grele. Dacă te întrebi: „Voi ajunge vreodată acolo unde ar trebui să ajung în viață?”, întoarce-te și recitește promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu poporului Său: „Eu… vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11) Și pentru că este același Dumnezeu care a oferit poporului Israel încă o șansă, îți va oferi și ție una – atunci când te întorci la El!

„Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” (Psalmul 119:18)

     Cheia studierii Sfintei Scripturi este perseverența, s-o faci zilnic, sistematic și într-o atitudine de rugăciune. Psalmistul s-a rugat: „Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!” Iar când Dumnezeu îți deschide ochii, cel puțin următoarele trei lucruri se întâmplă: 1) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre Sine Însuși. Vei descoperi natura Sa, opiniile Sale și valorile Sale. Și dacă ai crescut cu un părinte abuziv sau absent, vei descoperi că Tatăl tău ceresc este complet diferit și plin de dragoste! 2) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre ceilalți. Vei începe să înțelegi și să apreciezi locul pe care ei îl ocupă în viața ta. Vei învăța, totodată, să le recunoști și să le anticipezi nevoile și rolul pe care Dumnezeu dorește să-l ai în a-i ajuta. De ce? Pentru că atunci când Dumnezeu te binecuvântează, El o face întotdeauna ca să te facă o binecuvântare pentru ceilalți (vezi Geneza 12:1-2). 3) Dumnezeu îți va descoperi adevărul despre tine însuți. Vei începe să înțelegi și să apreciezi cât de important ești pentru El. Da, îți va scoate la lumină problemele și defectele, dar va face mai mult decât atât: El îți va arăta calitățile pe care le vede în tine și planurile pe care le are pentru tine (vezi Ieremia 29:11). Așadar, pune-ți timp deoparte în fiecare zi pentru a studia Biblia. Și petrece o parte din acest timp pur și simplu citind, fără a încerca să sapi adânc după concepte teologice complexe. Citește și absoarbe ce are Dumnezeu de spus, și îngăduie Duhului Sfânt să vorbească inimii tale. Și încă un gând: tu deja știi că Biblia este singura carte pe care a scris-o Dumnezeu vreodată, iar într-o zi te vei înfățișa înaintea Autorului. Oare nu ți-ar plăcea să Îi poți spune în acea zi că I-ai citit și I-ai studiat cartea? Gândește-te astăzi la acest lucru!

„Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:16)

     Se spune că un pastor a fost întrebat odată de un sceptic: „Credeți că există diavolul cu adevărat?” Pastorul a zâmbit și i-a răspuns cu o întrebare: „Ați participat vreodată la vreo întâlnire pentru distribuirea fondurilor?!” Lăsând gluma la o parte, dacă faci parte dintr-o biserică, indiferent de cât timp, știi că cearta își scoate capul chiar și în familia lui Dumnezeu la fel cum o face în oricare altă parte. Pavel și Barnaba, care formaseră o strălucită echipă misionară, au permis ca o diferență de opinie cu privire la Ioan Marcu să-i separe, până acolo încât nu au mai putut lucra împreună. Deși mai târziu, apostolul Pavel s-a răzgândit, în Scriptură a rămas menționarea acestei neînțelegeri dintre ei. Iar când scrie (în Filipeni 4:2-3) despre Evodia și Sintichia: „Să fie cu un gând în Domnul. Pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie”, cred că avea acest lucru în minte. Cearta ne împiedică rugăciunile, ne mută atenția de la sufletele pierdute și ne face să fim lipsiți de eficiență în lucrarea noastră. Fiecare și toți trebuie să învățăm să ne respectăm reciproc talentele, perspectivele și pozițiile, în loc să le invidiem sau să le contestăm. Cu alte cuvinte, învață să nu fii de acord fără să fii dezagreabil! Biblia ne învață: „Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” (Iacov 3:16-18) Și nu uita că Dumnezeu îi binecuvântează pe făcătorii de pace (vezi Matei 5:9). Așadar, atunci când apar certuri în comunitatea ta, stabilește-ți ca misiune semănarea păcii!

„Toate sunt lămurite pentru cel priceput…” (Proverbele 8:9)

     Regele Solomon a scris: „Ascultați… buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept. Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna! Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevărat, nici sucit în ele. Toate sunt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru cei ce au găsit ştiinţa.” (Proverbele 8:6-9) De obicei, noi înfrumusețăm adevărul pentru a obține atenția și aprobarea ascultătorului. Dar în cele din urmă, adevărul gol-goluț va ieși la suprafață. Cu timpul, oamenii vor descoperi înclinația ta spre distorsionarea adevărului, și îți vei pierde credibilitatea în fața lor. Și odată ce o pierzi, e nevoie de mult timp s-o recuperezi – dacă vei mai reuși vreodată! Afirmații precum: „Toată lumea face la fel” sau „Ți-am spus eu”, îi fac pe oameni să te desconsidere, și în final să te dea la o parte ca fiind o persoană care nu prezintă încredere. Este bine să spui lucrurilor pe nume și cu însuflețire, dar evită exagerarea. Rămâi la fapte și împotrivește-te dorinței de a fi în centrul atenției. Nu te angaja în acest fel de minciună! Frații lui Iosif au urât faptul că el avea trecere înaintea lui Dumnezeu, așa că l-au aruncat într-o groapă, l-au vândut, i-au mânjit haina cu sânge, au dus-o acasă și i-au arătat-o tatălui lor, care era înaintat în vârstă. N-au spus nimic explicit, ci l-au lăsat pe bietul om să tragă concluzia că fiul lui a fost devorat de fiare sălbatice. Și mai mult, ei l-au lăsat să trăiască cu această crudă minciună ani de zile! În Apocalipsa 22:15 citim: „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” Așadar, dacă nu dorești să te identifici cu o astfel de tovărășie, spune mereu numai adevărul, întreg! Fie rugăciunea ta zilnică acest verset (Psalmul 120:2): „Doamne, scapă-mi sufletul de buza mincinoasă, și de limba înşelătoare!” Amin!