„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine.” (Ioan 16:33)

     Dacă vrei să știi cum să-ți rezolvi problemele – în al șaselea rând, trebuie să-ți vezi problemele în perspectivă. Probabil că ai auzit zicala: „M-am tot văicărit că nu aveam încălțăminte bună, până când m-am întâlnit cu cineva care nu avea picioare.” Într-un film de desene animate, Snoopy se uită pe geam și vede familia adunată în jurul mesei, bucurându-se de cina din Ziua Recunoștinței, în timp ce el stă afară și mănâncă mâncare de câine .„Ce zici de asta?” se gândește el. „Toată lumea se delectează astăzi cu carne de curcan, dar eu, pentru că sunt doar un câine, primesc doar mâncare de câine!” Apoi brusc, vede lucrurile din altă perspectivă: „Eeei, dar lucrurile ar putea fi mai rele: m-aș fi putut naște curcan!” Mărimea sau dificultatea problemei pare a fi deseori o chestiune de perspectivă. Majoritatea dificultăților cu care ne confruntăm sunt destul de nesemnificative în schema de ansamblu a lucrurilor. Când un prieten are cancer sau pierde pe cineva drag, ne dăm seama cât de neînsemnate sunt problemele noastre. Autorul James Agee și-a adus aminte de conversația pe care a avut-o cu o bătrânică săracă, din inima Munților Apalași, pe vremea Marii Crize Economice. Femeia locuia într-o cocioabă mică, cu podele murdare, fără căldură și fără canalizare. „Ce ai face, a întrebat el, dacă cineva ți-ar da niște bani ca să te ajute?” Femeia s-a gândit o clipă și a răspuns: „Cred că i-aș dărui săracilor!” Când înțelegi că cei din jurul tău au probleme mult mai mari decât ale tale, începi să devii plin de mulțumire și ai o nouă perspectivă. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi (Ioan 16:33): „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”

„Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii” (Proverbele 16:9)

     În al cincilea rând, tu trebuie să știi că nu e suficient doar să vezi problema, ci trebuie să cauți oportunitatea. Când președintele John Kennedy a fost întrebat cum a devenit erou de război, el a glumit zâmbind: „A fost simplu. Cineva mi-a scufundat vaporul!” Deși este adevărat că unele persoane au o viziune și o urmează, de cele mai multe ori împotrivirea pavează drumul spre succes. Așa s-a întâmplat și în cazul unui om a cărui afacere era pe punctul de a da faliment: „Îi plăteam șerifului cinci dolari pe zi ca să amâne o hotărâre judecătorească care avea ca obiect mica mea fabrică. Apoi a venit omul de la gaz și pentru că nu-i puteam plăti factura, mi-a tăiat imediat gazul. Mă aflam în miezul unor experimente foarte importante, iar faptul că cei de la gaz m-au aruncat în întuneric m-a înfuriat atât de tare încât am început imediat să mă documentez despre tehnica și economia gazului și m-am hotărât să încerc să văd dacă nu cumva electricitatea poate înlocui gazul și să-i învăț minte pe cei de la gaz.” Acest om a fost Thomas Edison, fondatorul companiei General Electric. Problemele sunt ceasul deșteptător al creativității. Dacă alegi să te trezești și să te ridici, problemele te vor ajuta să-ți folosești abilitățile cu care te-a înzestrat Dumnezeu, să-ți strângi resursele și să mergi mai departe. Adevărul este că, fără anumite probleme, am ajunge în locuri nedorite, cu persoane nepotrivite, făcând lucruri greșite. „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Prov. 16:9) Din suferință răsare scopul, și din dezastru apare direcția. Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre problema ta, și lasă-L să-ți arate potențialul și soluția pe care le-a pregătit pentru tine.

„Omul chibzuit ia seama bine cum merge” (Proverbele 14:15)

     Dacă vrei cu adevărat să-ți rezolvi problemele, în al patrulea rând, evaluează cu atenție orice problemă într-o atitudine de rugăciune. Iată ce a spus regele Solomon despre faptul de-a reacționa pripit și de-a nu cunoaște toate faptele. „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbele 18:13). Când au dureri, bolnavii își doresc o alinare rapidă. Dar medicul știe că durerea trebuie diagnosticată corect pentru a putea prescrie un tratament adecvat și pentru a-l însănătoși pe pacient. Pentru tine, lucrul acesta înseamnă: „Cine sau ce a cauzat problema? Fac oare din țânțar armăsar? Are potențialul de a provoca daune serioase, sau o voi da uitării săptămâna viitoare pe vremea asta?” Dacă nu diagnostichezi corect problema, va trebui să te întorci și s-o iei de la capăt, moment în care, probabil, soluția va fi și mai dureroasă, și mai costisitoare… Mike Leavitt, fost secretar al Departamentului pentru sănătate și probleme sociale al Statelor Unite a afirmat: „Există un moment în viața fiecărei probleme… când este suficient de mare ca s-o vezi, dar și suficient de mică pentru ca s-o rezolvi.” Cheia este să găsești acel moment potrivit, și să ai răbdare atunci când implementezi soluția. Oamenii neexperimentați se așteaptă ca problemele să se rezolve instantaneu. Dar persoanele experimentate sunt asemeni sculptorului care lovește necontenit blocul de marmură, cu lovituri precise de ciocan. Spre deosebire de novici, care s-ar aștepta să despice piatra dintr-o singură lovitură, maestrul știe că dacă nu se oprește din muncă, în cele din urmă va reuși. Și tu la fel… dacă perseverezi!

„Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă?… Nu voi intra!” (Neemia 6:11)

     Vorbim despre rezolvarea problemelor; în al treilea rând, dacă vrei să știi cum să-ți rezolvi problema, tu trebuie să te confrunți cu problema. Când Neemia a fost amenințat de către dușmanii săi, unii dintre prietenii lui i-au spus să se ascundă în Templu. Însă el a răspuns (Neem. 6:11): „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!” Prin urmare, Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului în două luni – o realizare uimitoare. Cu ani în urmă, în America exista o reclamă celebră la televizor despre dependență și abuz, în care apărea o familie aflată în acasă. Copiii se jucau, mama dădea cu aspiratorul, iar tatăl citea ziarul. Puteau fi o familie tradițională de oriunde, cu excepția unei probleme: în cameră cu ei se afla un elefant imens. Chiar dacă vedeau că le făcea viața grea și că erau nevoiți să trăiască în preajma lui, păreau că-l ignoră și se prefăceau că nu există. Această reclamă a dat naștere unei expresii: „Elefantul din cameră”, care desemnează problemele pe care nu vrem să le vedem, așa că ne prefacem că totul este în regulă. De obicei, reacționăm în următoarele feluri: 1) Fugim de probleme: Noi încercăm să scăpăm de ele, dar problemele ne urmăresc mereu; 2) Uităm de probleme: Noi sperăm că vor dispărea dacă nu ne gândim la ele, însă lăsate în pace, problemele au tendința să se agraveze; 3) Ne luptăm cu problemele: Lucrul în fața căruia rezistăm persistă. Și problemele nu fac excepție! 4) Le confruntăm: Privim problemele în mod realist și le rezolvăm. Dacă suntem înțelepți, căutăm ajutorul lui Dumnezeu și spunem „plini de încredere” (Evrei 13:6): „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme!”

„Domnul este tăria mea şi scutul meu” (Psalmul 28:7)

     Dacă am recunoscut că întotdeauna există probleme, în al doilea rând: trebuie să identifici adevărata problemă. Uneori medicii te pot vindeca, alteori ei îți prescriu medicamente care te ajută să duci o viață mai ușoară cu problema ta. Dar mai întâi, ei trebuie să-ți pună un diagnostic. Filozoful Abraham Kaplan face următoarea distincție între probleme și neplăceri: „Problema este ceva ce poți rezolva. Dacă nu poți face nimic, atunci nu ai de-a face cu o problemă, ci cu o situație neplăcută. Asta înseamnă că e ceva cu care trebuie să trăiești, ceva ce trebuie să înduri. Când tratezi neplăcerea ca pe o problemă, poți ajunge să fii frustrat, mânios și deprimat. Îți irosești energia și iei decizii proaste. Apoi toate încercările tale dau greș, renunți și te vezi ca pe o victimă.” Iată un exemplu: dacă ești căsătorit, și dacă ești „o persoană matinală” iar soțul sau soția ta este o „persoană nocturnă” sau viceversa… Asta este o neplăcere și nu o problemă. E ceva ce nu poți schimba. Nu poți schimba felul în care sunt construiți oamenii în interior. Iar dacă încerci, veți experimenta o mulțime de conflicte și nu veți ajunge la nicio rezolvare. Cu toate acestea, dificultatea de a găsi căi prin care să vă petreceți timpul împreună, din cauza înclinațiilor voastre diferite, este o problemă – și asta se poate rezolva. Și încă un gând: uneori Dumnezeu te va scăpa dintr-o situație dificilă, alteori o va folosi pentru a-ți dezvolta caracterul și pentru a te face să semeni mai mult cu Hristos. Da, El poate face ca suspinul tău să devină o cântare! David a spus (Ps. 28:7): „Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele.”

„Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.” (Numeri 21:4)

     Pentru a ajunge în Țara promisă, iudeii au fost nevoiți „să ocolească ţara Edomului” (vers. 4). Faptul acesta le-a făcut călătoria mai lungă, așa că „poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum.” Care este învățătura pentru noi din această relatare? Cea mai bună metodă de a scăpa de probleme este să le rezolvi. Între tine și „țara ta promisă” vor apărea multe probleme care trebuie rezolvate. Obstacolele sunt încercări temporare ale determinării, abilității și credinței tale în Dumnezeu; faptul că recunoști asta nu-ți va aduce prea mari beneficii, dacă nu știi cum să le faci față. Așa că, în următoarele zile vom discuta despre modalități prin care putem să ne rezolvăm problemele. În primul rând, trebuie să recunoaștem că întotdeauna vor exista probleme. Un student i-a trimis mamei sale următorul e-mail la sfârșitul semestrului: „Am renunțat la facultate, mâine vin acasă. Pregătește-l pe tata.” E-mailul pe care l-a primit de la mama sa spunea: „Tata este pregătit. Pregătește-te tu!” Al Davis, proprietarul echipei de fotbal american Oakland Raiders a spus: „Un lider bun nu tratează problemele ca fiind speciale, el le tratează ca fiind normale. Dacă lucrezi, așteaptă-te la probleme. Dacă ai familie, așteaptă-te la probleme. Dacă îți vezi de treaba ta și încerci să te relaxezi, așteaptă-te la probleme. Dacă lucrurile merg conform planului, atunci arată-te plăcut surprins. Dacă nu, și dacă ai luat în calcul și lucrul acesta, nu vei fi atât de frustrat. O problemă care nu a fost anticipată este o problemă. O problemă care a fost anticipată este o oportunitate!” Apostolul Pavel a spus: „a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor!” (Efeseni 3:20-21). Problema prin care treci astăzi este doar ocazia ca Dumnezeu să facă pentru tine, sau prin tine, ceea ce tu nu poți face singur!

„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)

Astăzi vorbim despre ravagiile divorțului asupra familiei și despre cum îți poți ajuta copiii. Mai întâi, înconjoară-i cu oameni care să îi accepte. Ca părinte, dragostea ta față de ei poate compensa neglijarea din partea celuilalt. Explică-le faptul că, deși Scriptura spune că soțul și soția ar trebui să trăiască toată viața împreună, uneori, din cauza problemelor, se despart. Amintește-le că nu totul este așa de frumos și bine ca-n filme, și pregătește-i pentru viața în lumea reală. Încurajează-i să fie puternici și să nu-și plângă de milă. Pe măsură ce cresc, învață-i că atunci când vor cunoaște pe cineva, dacă vor trebui să se „schimbe” pentru „a fi iubiți”, nu au cunoscut persoana potrivită. Când dragostea este potrivită, ea poate trăi sub același acoperiș, cu calități și defecte, deoarece „dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8). Dragostea adevărată acoperă o greșeală, la fel cum o poliță de asigurare acoperă șoferul în caz de accident. Nu-ți folosi copilul ca pe o armă pentru a te răzbuna pe celălalt. Fă-ți copilul să înțeleagă că nu el este cel care divorțează, ci tu. Explică-i faptul că dacă celălalt e posibil să fie nepotrivit ca soț/soție, e posibil să fie în continuare un părinte bun. Când dai la o parte vina, dai la o parte și rușinea – și puteți merge mai departe. Amărăciunea este un hoț, nu cumva să-i permiți să-ți fure pacea, creativitatea, cântecul sau speranța într-un viitor mai bun. Nu uita, asta a fost „atunci”, și asta e „acum”. Trebuie să existe un „acum” pentru tine și copiii tăi, așa că fă-l să înceapă în acest moment. Promisiunea lui Dumnezeu este aceasta: „Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:19). Așadar, bazează-te pe promisiunile lui Dumnezeu!

„Nu vă minţiţi unii pe alţii…” (Coloseni 3:9)

     Încearcă să dai un răspuns cinstit la următoarele întrebări: Ai fi în stare să minți – pentru a ieși dintr-o încurcătură? pentru a impresiona pe cineva? pentru a evita consecințele propriilor tale fapte? Ei bine, ce ai face? Într-un studiu important din Statele Unite, oamenii au fost întrebați: „Ce ai fi capabil să faci pentru 10 milioane de dolari?” (Ar fi bine să te așezi acum pe un scaun) 25% au răspuns că ar fi dispuși să-și abandoneze familiile. 23% au declarat că ar fi dispuși să se prostitueze timp de o săptămână. Și 7% au spus că ar fi în stare să ucidă un necunoscut. Ești șocat? Știu, tu nu ai face niciodată așa ceva! Ei bine, nu te grăbi! Studiul a arătat că și creștinii sunt „aproape la fel de dispuși să falsifice declarațiile de venituri precum necreștinii, să anunțe că sunt bolnavi atunci când nu sunt, să-și înșele soțul sau soția, ori să distrugă caracterul cuiva pentru ca ei să pară mai buni.” Gândește-te puțin: ai făcut vreunul din aceste lucruri în ultimul timp? Dacă da, citește cu atenție următoarele cuvinte și apoi roagă-te: „Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” (Col. 3:9-10). Fii foarte atent la cuvintele „v-ați îmbrăcat cu omul cel nou.” Cinstea este o haină pe care trebuie s-o îmbraci în fiecare zi. Așa că, declară adevărul, numai adevărul și nimic altceva decât adevărul! Așa să te ajute Dumnezeu! Gândește adevărul. Confruntă adevărul. Iubește adevărul. Urmărește adevărul. Umblă în adevăr. De azi înainte, ia hotărârea să fii mereu cinstit.

„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)

     De ce Domnul Isus și-a pus timp deoparte pentru a se odihni? Pentru ca, atunci când începea să lucreze, să fie în formă maximă. Și astăzi El dorește să-ți spună că dacă nu-ți iei o pauză, nimeni nu-ți va da o pauză. Domnul Isus vrea să supraviețuiești de-a lungul maratonului întregii vieți, nu doar în perioadele scurte de sprint. Și primul obstacol pe care trebuie să-l dai la o parte este vina. Dă la o parte tot ceea ce te face să fii dependent de muncă. Poate că te simți vinovat și-ți spui: „Sunt atâtea de făcut!” Dar Domnul Isus a abordat altfel viața: „Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, deci, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.” (vers. 31-32). Nu ai timp să mănânci, e un du-te vino continuu, și timpul necesar ca să ai grijă de tine îți lipsește… s-ar putea descrie așa viața ta, în momentul de față? Unii spun: „Mai bine să mori lucrând, decât să zaci toată ziua!” Dar acesta este un sfat greșit și nu este potrivit Scripturii. Nu te epuizezi atunci când faci voia lui Dumnezeu! „Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară”, a zis Domnul Isus (Matei 11:30). Și motivul pentru care a putut zice asta a fost acela că nu oamenii îi stabileau agenda, ci Tatăl Său ceresc. Psalmistul a spus: „El… mă duce la ape de odihnă” (Psalmul 23:2). Nu ai prefera să mergi în parc de bună voie, decât să ajungi la spital obligat? De fapt, nu Dumnezeu te va trimite acolo, ci propria ta lipsă de înțelepciune. Astăzi, Domnul Isus îți spune: „Vino la o parte și odihnește-te!” Iar dacă ești înțelept, o vei face!

„Nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 16:17)

     Apostolul Petru a fost mai întâi Petru pescarul. Tatăl său deținea bărci pentru pescuit, iar Petru se gândea că, probabil, va ajunge să conducă afacerea familiei, după ce tatăl său nu va mai fi. Dar când Domnul are un plan pentru viața ta, El va veni să te caute! Gândește-te la acest dialog fascinant între Isus și Petru: „„Dar voi” le-a zis El „cine ziceţi că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (greceşte: petros.), şi pe această piatră (greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (v. 15-18). Putem extrage o învățătură importantă din aceste versete. Când înțelegem cine este Isus și ce a făcut El pentru noi, descoperim și cine suntem noi și ce ne-a chemat să facem pentru El. Viața înseamnă mai mult decât să lucrezi patruzeci și opt de ore pe săptămână timp de patruzeci de ani, să ieși la pensie cu un ceas de aur, cu o sumă frumușică și să te joci cu nepoții. Cât e de sigur că ADN-ul tău diferă de cel al tuturor oamenilor de pe planetă, la fel este și cu destinul tău individual. Dar pentru a-l înțelege și a-l împlini, „trebuie să te naști din nou” (Ioan 3:7). Domnul Isus a afirmat la mormântul lui Lazăr: „Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:25). Și Acela care l-a înviat pe Lazăr din morți te poate readuce și pe tine la viață, în primul rând spiritual. Caută-L, și El îți va spune cine ești tu cu adevărat!