„Poporul lucra cu inimă” (Neemia 4:6)

     În Statele Unite există un lanț celebru de parcuri naturale – SeaWorld, „Lumea mării”/„Lumi acvatice” – puncte de mare atracție turistică. Dacă te duci acolo, poți vedea (între altele) rațe pe patine cu rotile. Dar când te duci mai aproape, îți dai seama că rațele nu prea patinează din toată inima! Poate zâmbești, dar mulți oameni sunt la fel: doar se lasă duși de val. Nu fi unul dintre ei! Dacă vrei să ai o viață semnificativă, găsește o cauză mai mare decât tine însuți și investește tot ce ai pentru ea! Îți aduci aminte de istoria lui Neemia? El și-a riscat viața pentru a ridica din nou zidurile Ierusalimului. Deși s-a confruntat cu amenințări și cu obstacole, el a terminat lucrarea într-un timp record. Cum a fost posibil? „Poporul lucra cu inimă.” În Dicționarul Webster din 1828, „curajul” este definit drept însușirea care „ne ajută să facem față dificultăților și pericolului… fără teamă sau depresie.” Apoi, Webster adaugă cuvintele rostite de Moise atunci când i-a transferat lui Iosua conducerea poporului: „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta… căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (vezi Iosua 1:9) La vârsta de o sută douăzeci de ani, Moise le spunea încă celor din poporul Israel: „Trebuie să aveți curaj!” De ce? Pentru că se cuvine să te lupți pentru lucrurile pe care merită să le ai! E nevoie de „inimă” ca să știi cum să procedezi cu încăpățânarea sau sfidarea deliberată a unui copil, cum să faci față propriilor tale frici sau cum să te ridici (după ce ai căzut) și s-o iei de la capăt. E ușor să vorbești despre ceea ce e greșit, dar îți trebuie „inimă” ca să faci ceva în această privință. De unde vine acest curaj? De la Dumnezeu. Așa că… vorbește cu El astăzi, și roagă-L să te ajute să faci toate lucrurile „cu inimă”!

„El Și-a arătat căile Sale lui Moise” (Psalmul 103:7)

     Te invit să ascultăm din nou conversația lui Moise cu Dumnezeu. „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaște și voi avea trecere înaintea Ta…” (Exodul 33:13). Poporul Israel trecea printr-o criză care amenința relația lui cu Dumnezeu, dar… pentru ce s-a rugat Moise? El nu s-a rugat „Doamne, trebuie să rezolvi această situație pentru mine!” ci „Arată-mi căile Tale, atunci Te voi cunoaște!” El dorea mai mult decât informații despre Dumnezeu, el dorea apropierea de El: dorea să-I cunoască inima și mintea – ce crede și ce simte Domnul în acea situație. De ce? Pentru că dacă Îl cunoștea pe Dumnezeu și căpăta trecere înaintea Lui, primea toate celelalte lucruri de care avea nevoie, inclusiv soluția la criză. Și Dumnezeu i-a dat ce a cerut. „El Și-a arătat căile Sale lui Moise și lucrările sale copiilor lui Israel.” Dumnezeu a răspuns cererii lui Moise, spunând: „Voi merge Eu Însumi cu tine și îți voi da odihnă.” (Exodul 33:14) Și în originalul ebraic, „cu tine” este la singular (nu „cu voi”, ci „cu tine”!). Dumnezeu a promis că-l va însoți pe Moise și că-i va da odihnă – numai lui, sau în special/în primul rând lui. Oricine altcineva ar fi acceptat bucuros, dar nu și Moise! Rugăciunea lui a devansat preocupările și îngrijorările personale: „Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (vers. 15). Cu alte cuvinte: „Nu pentru mine mă rog, ci pentru noi!” Întrebare: Sunt rugăciunile tale mai mari decât tine și decât propriile tale nevoi? Biblia spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…” (Ioan 3:16). Așa că, roagă-te ca familia ta, orașul tău și o lume aflată în pierzare „să nu piară, ci să aibă viața veșnică”! Amin?

„Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12)

     Am văzut cum Moise vorbea cu Dumnezeu cum vorbești cu un prieten, spunându-I ce simțea și gândea cu adevărat, și Dumnezeu a vrut să fie așa. Să ascultăm conversația lor. Când Moise a spus: „Iată, Tu îmi zici: „Du pe poporul acesta!”… Însă Tu ai zis: „Eu te cunosc pe nume și ai căpătat trecere înaintea Mea!” (Exodul 33:12), el nu a făcut decât să redea ceea ce Dumnezeu tocmai îi spusese. Îți amintești când i-ai spus soției/soțului sau prietenului tău: „Tu ai fost cel care mi-a zis (completează singur)”? Asta a făcut și Moise: I-a adus aminte lui Dumnezeu de propriile Sale cuvinte. Adevărul e că Dumnezeu dorește să-ți amintești promisiunile Sale și să le rostești în rugăciune. Nu pentru că are nevoie de cineva care să I le reamintească, ci pentru că noi avem nevoie de asta; iar Cuvântul Său este obligatoriu ca El să-l împlinească (vezi Ieremia 1:12). Când verbalizezi Cuvântul lui Dumnezeu în rugăciune, te rogi după voia Sa și ți se garantează că vei fi ascultat. De exemplu, când spui: „Doamne, Tu ai spus că indiferent ce cer în rugăciune și crezând că am și primit deja, Tu vei face pentru mine” (vezi Marcu 11:24), lucrul acesta dă putere rugăciunii tale. Cu cât  înveți mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult timpul tău de rugăciune va fi după voia Sa și te vei simți mult mai aproape de El. Ține-ți Biblia la îndemână când vorbești cu Dumnezeu, ca El să-ți poată călăuzi gândurile spre cuvintele pe care dorește El să le spui în rugăciune.

„Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

     Când vorbești cu un prieten, lași garda jos și ești relaxat. Nu trebuie să fii atent la maniere. Poți spune tot ce gândești, fără să îți fie teamă că ești judecat. Așa au vorbit Moise și Dumnezeu unul cu celălalt – ca doi prieteni care aveau încredere unul în celălalt și erau transparenți. Spuneau ce simțeau și gândeau. Poporul Israel tocmai își făurise un vițel de aur la care să se închine și Dumnezeu era destul de mânios pe ei ca să-i renege și să-și aleagă alți prieteni. Moise avea de gestionat o criză majoră și L-a angajat pe Dumnezeu într-o conversație serioasă. În esență, el i-a zis lui Dumnezeu: „Eu văd lucrurile într-un fel, iar Tu le vezi în altul. Iar perspectiva Ta mă face să mă simt foarte stingher.” Seamănă cu un schimb onest de vorbe între prieteni, nu-i așa? Moise nu a fost lipsit de respect, el și-a deschis inima. Dumnezeu și Moise se cunoșteau suficient de bine ca să-și vorbească „față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui.” Tu te rogi la fel? Fără o pregătire prealabilă; doar o conversație de la inimă la inimă cu un prieten în care ai încredere și față de care te simți apropiat. Asta a dorit Dumnezeu de la Moise, și asta dorește și de la tine! Clișeele religioase și listele cu cereri de rugăciune îți pot submina oportunitatea de a te conecta profund și personal cu Dumnezeu. Ce-ai zice să te deschizi față de El? Vorbește cu Dumnezeu fără ocolișuri despre situația în care te afli, și despre ceea ce simți, gândești și dorești… Asta înseamnă să fii prieten cu Dumnezeu!

„La timp și ne la timp…” (2 Timotei 4:2)

     Dacă semeni la vremea nepotrivită, riști să pierzi recolta. De ce? Pentru că nu ai știut în ce anotimp ești. Ești în anotimpul micilor începuturi? Dumnezeu te încurajează: „cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” (Zaharia 4:10). Bogăția și stabilitatea care se nasc din „începuturile slabe” și din succesul treptat, durează mai mult decât teatralitatea temperamentală a celor care nu și-au cunoscut niciodată propriile vulnerabilități sau care nu au dezvoltat un adevărat sentiment al dependenței de Dumnezeu. Dacă nu ești sigur în ce anotimp te afli, întreabă-L pe Dumnezeu. El face totul potrivit unui orar și unui plan deja stabilit. Toamna, ari pământul, îl desțelenești, semeni sămânța, pui îngrășământ… și aștepți ca sămânța să încolțească primăvara viitoare. Între timp, aștepți, pentru ca solul care a cedat atâția nutrienți să fie reaprovizionat. Îngrășământul care miroase atât de urât intră în procesul producerii unei recolte de cea mai înaltă calitate. Acum se dezvoltă sistemul de rădăcini care este necesar pentru o creștere viguroasă și sănătoasă. Să înțelegem un lucru: Dumnezeu îți arată bunătatea Sa în anotimpul în care te afli – nu în cel în care ai fost cândva, sau în care ți-ar plăcea să fii… Când Pavel a zis: „stăruie asupra lui la timp și ne la timp”, el a recunoscut că se afla în iarna lucrării sale. De aceea el și-a deșertat sacul cunoștințelor peste succesorul său, Timotei. Lui Pavel nu i-a părut rău de schimbarea anotimpurilor. Nu! Când zilele sale ca jucător s-au sfârșit, el a devenit antrenor. Deci, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate în ce anotimp te afli și cum să-l faci să fie cel mai productiv din viața ta!

„Depărtează-o la adânc…” (Luca 5:4)

     Ucenicii pescuiseră toată noaptea și nu prinseseră nimic. Atunci Domnul Isus le-a zis (Luca 5:4-6): „Depărteaz-o la adânc, și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.”… După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești…” Putem remarca trei lucruri aici: 1) Străduința nu este în mod obligatoriu soluția. Ucenicii pescuiseră toată noaptea. Nimeni nu le putea pune la îndoială etica muncii. Dar când pescuiești într-o apă prea puțin adâncă, niciun efort nu va aduce rezultatele dorite. 2) Trebuie să-L asculți pe Dumnezeu, chiar și când nu Îi înțelegi planul. Petru, pescar de meserie, a trebuit să-și lase mândria la o parte și să spună: „dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” În capitolul 5 din 2 Împărați, Naaman a trebuit să se smerească și să se scalde în apa murdară a Iordanului, pentru a se vindeca de lepră. În grădina Ghetsimani, Domnul Isus a manifestat aceeași atitudine când S-a rugat: „Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!” (Luca 22:42). 3) Căutarea profundă are întotdeauna rezultate. Domnul Isus a spus că doi oameni și-au construit câte o casă, dar numai una dintre ele a rezistat furtunii – deoarece constructorul „a săpat adânc, și a așezat temelia pe stâncă” (Luca 6:48). Fostul îndrumător spiritual al scriitorului Philip Yancey a spus că acesta se simțea ca o pompă veche, manevrată manual. „Toți care veneau la el obișnuiau să pompeze puternic de câteva ori, și de fiecare dată simțeau că au mai stors ceva de la el. În cele din urmă, nu a mai avut ce să le ofere. La un centru pentru refacerea misionarilor, el și-a deschis sufletul în fața unei consiliere, foarte înțeleaptă, așteptând ca aceasta să-i spună cuvinte mângâietoare despre ce persoană capabilă de sacrificiu a fost el. În schimb, doamna aceea i-a dat un sfat extraordinar: „Mai poți face un singur lucru, atunci când rezervorul ți s-a golit: caută mai adânc!” Și acesta este cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

„Prin credință… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27)

     Viața lui Moise poate fi rezumată în aceste trei cuvinte: „a rămas neclintit”! El a rămas neclintit în ciuda disprețului lui Faraon, cel mai puternic monarh de pe pământ la vremea aceea. A rămas neclintit în ciuda încăpățânării poporului Israel, care a cârtit, a dat vina pe el și s-a răsculat. A rămas neclintit în ciuda criticilor aduse de Miriam și de Aaron, care erau propria lui familie. A rămas neclintit în ciuda raportului negativ al celor zece iscoade care s-au întors din Țara Promisă spunând: „uriașii sunt prea mari, iar noi suntem prea mici.” (vezi Numeri 13:33). Cum a reușit Moise? Răspuns: „Prin credință… a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” El a avut privirea ațintită spre Dumnezeu, nu spre oameni! Pavel ne spune care a fost secretul victoriilor sale în bătăliile vieții: „să rămâneți în picioare, după ce veți fi biruit totul” (Efeseni 6:13). Rămâi neclintit când dușmanii tăi par să prospere. Stai neclintit când cei nelegiuiți par să câștige. Stai neclintit când cei mari se comportă josnic și cei mici pretind autoritatea pe care nu o merită. Stai neclintit chiar și când nimeni nu te cunoaște și nu se va ști că ai făcut compromisuri. Spiritual vorbind, unde te găsești tu astăzi? Te simți nesigur în domenii în care cândva erai de neclintit? Cedezi în fața ispitei, a fricii, a stărilor de spirit schimbătoare sau în fața părerilor altora, pentru că te-ai săturat de dezaprobarea lor? Rămâi neclintit! Moise a rămas neclintit chiar și când a ajuns la vârsta de optzeci de ani pentru că L-a „văzut pe Cel ce este nevăzut”. El nu și-a luat ochii de la Domnul! Și-a adus mereu aminte că singurul scop al vieții sale era să fie pe placul Domnului, să asculte de El, să-L glorifice și să Îi câștige aprobarea. Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Stai neclintit!

„Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite…” (Evrei 6:1)

     Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios, și va face lucrul acesta” (1 Tesaloniceni 5:23-24). Crești tu în maturitate spirituală? Înainte să dai un răspuns, citește aceste cuvinte: „Maturitatea este abilitatea de a-ți controla mânia și de a-ți rezolva conflictele fără violență sau resentiment. Maturitatea înseamnă răbdare; este disponibilitatea de a trece cu vederea plăcerea de o clipă pentru câștigul pe termen lung. Înseamnă abilitatea de a „răbda până la capăt” în ciuda împotrivirilor vehemente sau a obstacolelor descurajatoare. Este capacitatea de a face față neplăcerii și frustrării fără a te plânge și fără a te simți doborât. Maturitatea înseamnă smerenie. Înseamnă a fi suficient de copt pentru a spune „am greșit”, iar când ai dreptate să nu simți niciodată nevoia să rostești „ți-am spus eu”! Maturitatea este abilitatea de a lua o decizie și de-a o duce la capăt, și nu de a explora posibilități nesfârșite și a nu face nimic în sensul acesta. Maturitate înseamnă responsabilitate, respectarea promisiunii și rezistență în fața unei crize. Cei imaturi sunt maeștri ai scuzelor; ei sunt cei confuzi și dezorganizați. Viețile lor sunt un labirint de promisiuni încălcate, de foști prieteni, de lucruri neterminate și de bune intenții. Maturitatea este arta de a accepta ce nu poți schimba, de a îndrăzni să schimbi ceea ce poți schimba și de a avea înțelepciunea de a discerne între acestea.” Biblia spune: „Să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, și să mergem spre cele desăvârșite...” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: E timpul să devii matur!

„Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă…” (Filipeni 3:13-14)

     Într-o zi, Wendell Holmes, judecător la Curtea Supremă de Justiție, și-a pierdut biletul de tren. În timp ce-l căuta vădit iritat, controlorul i-a zis: „Nu-i nimic, Înălțimea voastră, ni-l veți trimite prin poștă. Vă cunoaștem și avem încredere în dumneavoastră.” Holmes a răspuns: „Nu mă îngrijorează atât că nu găsesc biletul, ci că pe el scria unde trebuie să cobor!” Când ai scopuri, știi încotro mergi în viață. Jumătate dintre oamenii din jurul tău nu au nicio idee unde se duc. Alți 40% vor merge în orice direcție sunt duși. Restul de 10% știu unde vor să meargă – dar mai puțin de jumătate dintre aceștia sunt pregătiți să plătească prețul pentru a ajunge acolo. Ceea ce L-a ajutat pe Domnul Isus să îndure rușinea crucii a fost viziunea Învierii și a Bisericii, acea Biserică a Lui care avea să schimbe lumea (Evrei 12:2). Moise a abandonat confortul de la palatul lui Faraon pentru că și-a imaginat Țara Promisă (Evrei 11:24-27). Proprietarul unui magazin, pe nume J.C. Penney a spus: „Dați-mi un vânzător care are un scop și vă voi da o persoană care va face istorie. Pe de altă parte, dați-mi o persoană fără scopuri, și vă voi da un vânzător.” Adevărul este că în timp ce lucrezi la scopurile tale, acestea te transformă. Iar răsplata pe care o primești atunci când le atingi nu este nici pe departe la fel de importantă ca ceea ce devii în alergarea ta spre ele. Așadar, tu ai scopuri? Sunt ele suficient de clare ca să le poți scrie, sunt ele suficient de scurte ca să încapă într-un paragraf, suficient de puternice ca să te ajute să perseverezi și suficient de valoroase încât să te facă să plătești prețul? Dacă este așa, vei ajunge să le vezi împlinindu-se!

„Nimeni nu poate pune o altă temelie…” (1 Corinteni 3:11)

     Un copil fără valori se află la mila valorilor oricărei alte persoane. Apostolul Pavel a scris: „noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu… nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos.” (v. 9, 11). Când modelele de adulți din viața copiilor tăi îi dezamăgesc, prezintă-li-L pe Domnul Isus. „Eu pentru aceasta M-am născut” (Ioan 18:37). Spune-le copiilor tăi că s-au născut cu un scop special și că în umblarea lor cu Dumnezeu, El li-l va descoperi. Indiferent cât de bogați sau de celebri vor deveni, ei nu se vor simți împliniți cu mai puțin. Presiunea anturajului ar fi mai puțin eficientă dacă ți-ai învăța copiii să-și păstreze propriile valori și să-și respecte propriile opinii. E periculos ca alții să exercite o influență prea mare asupra lor! Și nu te limita numai la a-i învăța pe copiii tăi, cere-le părerea – și respect-o! Acasă este locul în care copiii învață să practice exprimarea propriilor sentimente, și dacă ai pus o temelie corectă, nu ai motive de îngrijorare. Trebuie numai să-i călăuzești în formarea opiniilor corecte. Dacă nu o faci, ei nu vor învăța să gândească singuri sau să înfrunte viața cu încredere. Moise le-a spus iudeilor: „Poruncile acestea pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei scula.” (Deuteronomul 6:6-7). Deci, mamelor și taților, aceasta este datoria voastră! Așa că, perseverați în ea – și Dumnezeu vă va binecuvânta, pe voi și familiile voastre!