„…S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:26)

     În Cortul Întâlnirii existau multe piese de mobilier și fiecare slujea unui scop diferit. Dar nu exista niciun scaun. Știi de ce? Pentru că sarcina preotului nu se termina niciodată! Poporul păcătuia mereu, așa că trebuiau aduși miei, zilnic, pentru a fi sacrificați ca să le ispășească păcatele. Cu toate acestea, când Domnul Isus a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri, primul lucru pe care l-a făcut a fost să Se așeze la dreapta lui Dumnezeu (vezi Evrei 10:12). Faptul acesta vrea să transmită că lucrarea mântuirii a luat sfârșit! Biblia spune: „Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot, care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge, care nu este al lui… pe când acum, la sfârşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” (Evrei 9:25-26). Și fiindcă Hristos S-a jertfit „odată pentru totdeauna” pe cruce, avem intrare directă la Dumnezeu în orice moment. Când spui: „Tată, vin în Numele Domnului Hristos”, ești primit și toate nevoile tale vor fi împlinite în Hristos. Există o povestire din timpul Războiului Civil despre un soldat care stătea pe o bancă la Casa Albă, părând foarte deprimat. Un băiețel care trecea pe-acolo s-a oprit și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Soldatul i-a zis că gardienii nu-l lasă să intre. Auzind asta, băiatul l-a luat de mână și l-a condus direct în biroul președintelui. „Tată, a spus el, bărbatul acesta trebuie să vorbească cu tine neapărat.” Acel băiat era fiul președintelui; el a avut acces direct și continuu la tatăl său. Pentru că aparții Domnului Isus, Fiul Tatălui, și tu ai acces liber la Tatăl!

„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

     Iată și alte promisiuni minunate din Biblie pe care te poți baza când vine necazul: 1) „Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” (Psalmul 91:9-11) 2) „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34:7) 3) „La umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.” (Psalmul 57:1) 4) „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.” (Psalmul 34:18). 5) „Ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor.” (1 Petru 3:12) 6) „El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, care erau mai tari decât mine… El m-a scos la loc larg, şi m-a scăpat, pentru că mă iubeşte.” (Psalmul 18:16-19) 7) „Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!” (Mica 7:8) 8) „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” (Iov 11:18-19) 9) „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor! Amin.” (Efeseni 3:20-21).

„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

     Astăzi avem pregătite alte promisiuni minunate din partea lui Dumnezeu. 1) „Toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura… căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău” (Psalmul 5:11). 2) „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta.” (Deuteronom 33:27). 3) „Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.” (Naum 1:7). 4) „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10). 5) „Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20). 6) „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Psalmul 23:6). 7) „Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:17-18). 8) „Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10). 9) „Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:21-23). 10) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8).

„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.” (Isaia 40:8)

     În următoarele câteva zile ne vom împrospăta memoria cu câteva din cele mai minunate promisiuni pe care ni le-a lăsat Dumnezeu în Cuvântul Său. Să nu le citim doar ocazional, ci să medităm la profunzimea lor, să le rostim ca o rugăciune în mod repetat și să lăsăm ca adevărul lor să ne schimbe gândirea și să ne întărească credința. 1) „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului.” (Isaia 54:17). 2) „Domnul… este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nici o nenorocire!… ca un viteaz care poate ajuta… voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi…” (Țefania 3:15-19). 3) „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi înaintea împăratului… Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta şi va lupta pentru noi.” (2 Cronici 32:7-8). 4) „Numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.” (Psalmul 62:1-2). 5) „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). 6) „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură (sau: zidire.) nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39).

„Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului!” (Isaia 52:11)

     Într-o zi, cineva aștepta să-i fie spălat parbrizul la stația de combustibil. Când acea persoană a terminat, omul i-a zis: „Ce groaznic l-ai spălat. Spală-l din nou – e la fel de murdar ca la început.” Așa că băiatul l-a spălat încă o dată. Omul s-a uitat și frustrat, a zis: „Geamul ăla nu s-a schimbat cu nimic.” Soția lui stătea lângă el în mașină, fierbând de mânie. S-a aplecat spre el, i-a smuls ochelarii, i-a șters și apoi i-a dat înapoi. Băiatul își făcuse bine slujba. Ochelarii bărbatului fuseseră, de fapt, problema de la bun început. Spiritual vorbind, ochelarii prin care privești determină ceea ce vezi și felul în care vezi. Când privești prin lentilele geloziei și ale invidiei, vei fi plin de resentimente față de binecuvântările celorlalți. Când te uiți prin ochelarii judecății, vorbești și te porți fără milă și fără bunătate. Când te uiți prin ochelarii fricii și îndoielii, îl limitezi pe Dumnezeu și amâni ceea ce poate face pentru tine. Când te uiți prin ochelarii egoismului, te pui pe tine pe primul loc și cei dragi ai tăi au de suferit. Când te uiți prin lentilele negativismului și ale cinismului, oamenii încep să te evite pentru că nu mai ești o persoană plăcută. „Curăţiţi-vă cei ce purtaţi vasele Domnului!” La fel cum ochelarii tăi trebuie șterși periodic, la fel trebuie și inima și mintea ta. Cum se poate întâmpla asta? Domnul Isus a spus: „Acum voi sunteţi curaţi din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Dacă citești zilnic din Scriptură și te rogi, perspectiva ta asupra vieții va fi cea corectă.

„Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu…” (Faptele Apostolilor 9:15)

     Saul din Tars era ultima persoană la care s-ar fi gândit cineva că ar putea deveni creștin, cu atât mai puțin autorul a jumătate din Noul Testament! Descriindu-și viața pe care a avut-o înainte de a-L întâlni pe Hristos, el a scris: „Prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea” (Galateni 1:13). Așa că, atunci când Dumnezeu l-a chemat pe Anania să meargă și să se roage pentru Saul, lui Anania nu i-a surâs prea tare ideea deoarece: „Am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău. Dar Domnul i-a zis: „„Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel…” (Faptele Apostolilor 9:13-15). Anania știa ce făcuse Saul bisericii, și cu toate acestea, el avea să afle că Dumnezeu lucra la inima lui Saul. În numai câțiva ani, Dumnezeu avea să-l folosească pe Pavel ca să schimbe lumea, însă mai întâi Dumnezeu l-a folosit pe Anania ca să-l schimbe pe Saul. Ți-a dat Dumnezeu și ție o misiune similară? Ți-a dat și ție un Saul? Nu renunța la el! Când ceilalți îl resping, tu acordă-i o a doua șansă. Anania nu a știut nimic despre întâlnirea lui Saul cu Hristos pe drumul Damascului. Dumnezeu poate merge acolo unde tu nu poți ajunge și poate atinge o persoană asupra căreia tu nu poți avea nicio influență. Ține minte mereu: Dumnezeu nu te trimite acolo unde El nu a fost niciodată. Așadar, atunci când vei ajunge la Saul, Dumnezeu a pregătit deja terenul pentru tine.

„Îţi iartă toate fărădelegile tale.” (Psalmul 103:3)

     Psalmistul a scris: „El îţi iartă toate fărădelegile tale. El îţi vindecă toate bolile tale.” Să remarcăm următorul lucru: Conștientizarea faptului că toate păcatele îți sunt iertate se află înaintea vindecării tuturor bolilor tale. Să observăm totodată și cuvintele „toate fărădelegile”. Unii dintre noi se mulțumesc cu iertarea parțială și refuză ca iertarea lui Dumnezeu să atingă anumite domenii întunecate la care nu pot renunța și pentru care refuză să se ierte și ei înșiși. Oricare ar fi aceste fărădelegi, lasă-L pe Dumnezeu să-ți ierte toate păcatele și primește vindecarea pentru toate bolile tale. Lasă trecutul și greșelile în urmă. Alege eliberarea și învață să te ierți, primind cu inima deschisă iertare totală și deplină din partea lui Dumnezeu. Nu te mai răni singur, întrucât Domnul Isus a fost rănit pentru toate păcatele tale. Nu te mai lovi singur, pentru că Domnul Isus a luat asupra Lui toată bătaia la cruce. Nu te mai pedepsi singur, întrucât Domnul Isus a luat asupra Lui toată pedeapsa ta. A sosit timpul să nu te mai întrebi dacă ai făcut destul pentru a câștiga iertarea și acceptarea lui Dumnezeu. Acestea sunt nemeritate – ele nu pot fi dobândite prin strădanie și efort; ele se pot primi numai prin credință. Dacă ai dărui un cadou cuiva drag și acea persoană ar insista să-l plătească, cum te-ai simți? Rănit? Supărat? Așa se simte Dumnezeu când încerci să „câștigi” iertarea Lui, vindecarea Lui și neprihănirea. Cu cât lași mai mult ca revărsarea harului și iertării lui Dumnezeu să curgă peste tine în fiecare zi, cu atât mai mult vei primi sănătate pentru trupul tău și sănătate pentru mintea ta.

„M-am făcut tuturor totul…” (1 Corinteni 9:22)

     Pentru ca orice relație să meargă, trebuie să ne acceptăm diferențele unul altuia. În cadrul familiei, trebuie să respectăm perspectivele unice ale fiecăruia. Nu trebuie să fim de acord cu toate ideile, însă trebuie să respectăm mediul din care provine fiecare. Pavel a făcut lucrul acesta: „M-am făcut tuturor totul.” Unii dintre noi care pretind că-L urmează pe Hristos acceptă cu greu păreri și valori care diferă de ale lor. Noi spunem despre „compromis” că este un cuvânt „urât.” Unii dintre noi ne-am întors de la cele mai imorale vieți la credința în Hristos și cu toate acestea, după convertire nu vrem să avem de-a face cu nicio persoană care nu este de acord cu noi și care nu adoptă valorile pe care noi le-am descoperit. Uneori familiile noastre se destramă deoarece încercăm să-i forțăm pe cei dragi ai noștri să aibă aceleași opinii ca noi, și punem granițe pentru a-i ține departe pe nonconformiști. Cât de greșită este această utilizare a creștinismului! Domnul Isus nu i-a condamnat pe cei care l-au răstignit; El S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac.” (Luca 23:34). El nu i-a considerat răi din punct de vedere moral, ci orbi din punct de vedere spiritual. El le-a spus ucenicilor: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl” (Ioan 6:44). Datoria noastră este să-i iubim pe oameni, iar datoria lui Dumnezeu este să-i schimbe! Așa că nu mai încerca să faci ceea ce face Dumnezeu! Dacă investești cu răbdare în relațiile tale, dacă respecți părerile oamenilor și semeni sămânța cea bună, pe termen lung vei avea un seceriș bogat. Dragostea ta, și nu puterea argumentelor tale, poate reda speranța, chiar și celor mai afectați din jurul nostru – acea speranță că există vindecare pentru acele părți ale sufletului care suferă.

„Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă.” (Romani 12:8)

     Cum vei descoperi că ai darul „cârmuirii”? Cunoscând ce vrea Dumnezeu de la tine și arătându-le și altora valoarea faptului de a te însoți. Există mulți oameni talentați care nu devin niciodată lideri eficienți. De ce? Pentru că sunt mai interesați de ei înșiși decât de cei pe care îi conduc. Ceea ce-i interesant, totuși, este că odată ce trec prin școala greutăților, devin sensibili față de nevoile altora. Dar liderii buni nu așteaptă să se întâmple asta. Ei își dau seama că ideile sunt infinite, dar oamenii care le pot pune în aplicare sunt de neprețuit. Legendarul antrenor de fotbal american Bear Bryant obișnuia să spună: „Eu sunt doar un fermier din Arkansas, dar am învățat cum să țin o echipă împreună, cum să-i ridici pe unii și cum să-i liniștești pe alții, până când inima lor bate la fel. Există doar trei lucruri pe care le-aș spune: Dacă se întâmplă ceva rău, eu am făcut-o. Dacă merge ceva binișor, noi am făcut-o. Dacă ceva merge foarte bine, atunci tu ai făcut-o!” Când ai darul conducerii, vei fi, de asemenea, accesibil. Nu-ți vei pierde cumpătul, nu vei lăsa problemele minore să-ți otrăvească perspectiva, și fiecare critică o vei acoperi cu două laude. Robert Louis Stevenson a spus: „Ține-ți temerile pentru tine, dar împărtășește-ți curajul cu ceilalți.” Există oameni care fac să-ți sară inima din piept, și oameni care au grijă s-o pună înapoi. Pavel a fost un conducător model: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum” (Filipeni 1:3,5). Acesta este genul de slujitor la care trebuie să aspiri!

„Mustră, ceartă, îndeamnă…” (2 Timotei 4:2)

     Când îți dorești acceptarea și aprobarea, vei ajunge să fii controlat de cei pe care ar trebui să îi conduci. Pavel a recunoscut acest lucru, de aceea l-a învățat pe Tit: „Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască” (Tit 2:15). Temându-se că vor provoca tulburări în rândurile oamenilor, conducătorii nesiguri se zbat când trebuie să ia decizii, și își asumă răspunderea pentru reacțiile emoționale ale altor persoane. Ei nu-și dau seama că atunci când fac ceea ce trebuie, iar ceilalți nu sunt de acord, e problema lor. Un lider matur înfruntă dezamăgirea și păstrează o atitudine bună; este dispus să facă față muzicii chiar și atunci când nu îi place cântecul. Gândește-te la acest lucru: Când îți avertizezi copiii să nu pună mâna pe o sobă fierbinte, nu e responsabilitatea ta să îi faci să se și bucure că aud asta, nu? Speri doar că, pe măsură ce vor deveni maturi, vor înțelege. Dar adevărul este că unii oameni nu vor să audă cuvântul „nu”, indiferent de vârsta pe care o au! Dar noi toți avem nevoie să-l auzim din când în când; în caz contrar, nu vom fi niciodată mulțumiți decât dacă ne vom trăi viața după bunul nostru plac – și așa, nu vom ajunge niciunde sau vom avea probleme! Pavel, care îl pregătea pe Timotei să devină un conducător, i-a spus: „Mustră, ceartă, îndeamnă cu deplină putere.” Mustră-i pe oameni când greșesc, ceartă-i când sunt încăpățânați, încurajează-i când se luptă, ai răbdare când învață și cresc, și asigură-te că instrucțiunile sunt clare și ușor de înțeles. Asta fac conducătorii buni, iar singura modalitate prin care se învață lucrul acesta este practica!