„Ea a făcut ce a putut…” (Marcu 14:8)

     Domnul Isus a făcut unul dintre cele mai mari complimente unei femei, care a turnat  untdelemn foarte scump dintr-o sticlă de alabastru pe capul Său: „Ea a făcut ce a putut…” Dumnezeu nu cere mai mult, și este demn să primească cel puțin atât. Într-o noapte a anului 1837, o femeie pe nume Florence a auzit glasul lui Dumnezeu spunându-i că are o misiune specială în viață. Nouă ani mai târziu, acea misiune a început să prindă contur, când o prietenă i-a trimis informații despre o instituție din Germania care instruia infirmiere… așa că s-a dus acolo și a învățat să aibă grijă de bolnavi. În 1835, a devenit superintendent într-un spital de femei din Londra. Când a izbucnit Războiul din Crimeea în 1854, ea s-a oferit voluntar să aibă grijă de soldații britanici și s-a dus la Constantinopol. Odată ajunsă în Turcia, a devenit șefa unui spital militar. Era o societate dominată de bărbați și doctorii erau ostili față de ea. Spitalul era într-o stare mizerabilă, așa că s-a motivat singură acordând toată atenția pacienților săi, la început folosind proviziile pe care le-a adus cu ea, apoi pornind o campanie prin corespondență pentru reaprovizionarea spitalului. Petrecea multe ore pe zi în saloane, luând în primire fiecare soldat care intra. Alinarea pe care le-o aducea în rondurile sale de noapte era imensă. Era poreclită: „femeia cu lampa”… Cine era aceasta? Florence Nightingale. Una din cele mai cunoscute vorbe ale sale a fost: „Nu mi-am găsit niciodată scuze și nici nu am acceptat scuze.” Așadar, în loc să te concentrezi asupra talentelor și resurselor pe care nu le ai, folosește ceea ce ți-a dat Dumnezeu, astăzi.

„Suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1)

     Charles Stanley spunea că a întrebat odată o chelneriță: „Dacă i-ai putea cere orice lui Dumnezeu, care ar fi lucrul acela?” Ea a răspuns pe loc: „Vreau să am pace!” Printre lacrimi, ea i-a povestit despre pierderile dureroase care i-au transformat viața într-o frământare emoțională intensă. Mulți oameni, la fel ca această tânără, își doresc pacea lăuntrică – fără să aibă o relație cu Isus, Prințul Păcii. Ei o caută în mod greșit: în exerciții fizice, înfrumusețare, siguranță financiară, faimă, statut social sau relații. Alții o caută în alcool și droguri. Dar niciunul din aceste lucruri nu poate da pacea inimii și a minții; numai relația cu Domnul Isus o poate da! Înainte să ne întâlnim cu Hristos, suntem robi ai păcatului, trăind în vrăjmășie cu Dumnezeu (Romani 6:16). Păcatele noastre ne despart de Dumnezeu, așa încât trăim cu sentimentul vinovăției, cu stres și cu rușine. Dar Dumnezeu ne-a oferit un remediu. El „Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8), îndepărtând astfel păcatul, vina, rușinea și punând capăt despărțirii noastre de El. Atunci când ne încredem în Hristos ca Mântuitor al nostru, El ne promite că: „suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). Dacă ți-ai pus nădejdea în Hristos, ascultă aceste cuvinte minunate (Filipeni 4:6-7): „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.”

„Cel neprihănit se îndură de vite” (Proverbe 12:10)

     Un om a scris un mesaj hotelului în care dorea să meargă în vacanță și a întrebat: ”Pot să-mi aduc și câinele? E foarte bine dresat!” Proprietarul hotelului i-a răspuns: „Conduc acest hotel de treizeci de ani și în tot acest timp nu am avut niciun câine care să fure prosoape, lenjerie de pat, argintărie sau tablouri de pe pereți. Nu a trebuit să dau afară niciun câine pentru că era beat sau gălăgios și nu am avut niciunul care să fugă fără să plătească. Da, câinele dumneavoastră este binevenit! În plus, dacă câinele dumneavoastră garantează pentru dumneavoastră, și dumneavoastră sunteți bine venit.” Solomon a scris: „Cel neprihănit se îndură de vite”. Te-ai gândit vreodată la neprihănire din această perspectivă? Poate te gândești: „Nu sună prea spiritual!” Mai gândește-te o dată! „Orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl…” (Iacov 1:17). Multe inimi îndurerate sunt mângâiate de animale. Dragostea și loialitatea lor face ca pierderea să poată fi suportată și îi ajută pe oameni să meargă mai departe. Știai că cei ce au animale de companie trăiesc mai mult, sunt mai sănătoși, își revin mai rapid și experimentează mai puțină depresie? Cine îi va putea uita pe câinii polițiști care au căutat printre dărâmăturile de la World Trade Center, lătrând în agonie pentru că nu i-au putut salva pe cei care au pierit?! Dar pe câinii dresați care ghidează orbii și pe cei cu deficiențe de vedere? Sună destul de spiritual, nu? Când Dumnezeu a creat animalele, El „a văzut că erau bune.” De ce a spus asta? Pentru că ele au virtuți omenești fără a avea și viciile lor. Așadar, să le recunoaștem ca pe un dar de la Dumnezeu, să fim mulțumitori pentru ele și să avem grijă de ele!

„Natan i-a zis lui David: „Tu eşti omul acesta!” (2 Samuel 12:7)

     Îți poți imagina ce curaj și ce integritate a avut proorocul Natan, când l-a provocat pe împăratul David să dea socoteală de relația lui cu Bat-Șeba? Majoritatea dintre noi avem tendința de a evita confruntarea, întrucât ne temem să nu fim disprețuiți și respinși. Dar când eviți confruntarea, de obicei lucrurile se agravează. Prin faptul că și-a ascuns păcatul, David s-a privat singur de binecuvântările Domnului. Privind în urmă, el a scris: „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.” (Psalmul 66:18-19). Problema cu care nu vrei să ai de-a face acum poate deveni ca un cancer care te va consuma în viitor. E un preț prea mare de plătit! Dacă iubești pe cineva, îți vei face curaj și vei confrunta persoana în dragoste. Confruntarea este ocazia de a ajuta la dezvoltarea acelei persoane – cu condiția s-o faci în mod respectuos și având în suflet cele mai bune intenții. Iată zece sfaturi despre cum să confrunți pe cineva în mod pozitiv: 1) Fă-o cât mai curând posibil. 2) Confruntă fapta rea, nu persoana. 3) Confruntă numai ceea ce persoana aceea poate schimba. 4) Dă-i voie să-și exprime îndoiala. 5) Fii specific. 6) Evită sarcasmul. 7) Evită să spui „tu întotdeauna” și „tu niciodată”, pentru că nu sunt adevărate. 8) Când se cade lucrul acesta, spune-i ce simți despre răul care a fost făcut. 9) Oferă-i un plan de rezolvare a problemei. 10) Tratează-l ca pe o persoană și un prieten. Biblia spune: „Domnul mustră pe cine iubeşte…” (Proverbe 3:12). Dacă iubești o persoană, o vei confrunta așa cum se cuvine.

„Bogăţia slavei tainei acesteia… şi anume: Hristos în voi” (Coloseni 1:27)

     Pavel scria galatenilor (Galateni 2:20): „Hristos trăieşte în mine”. Nicio altă religie nu mai pretinde acest lucru. Nicio altă mișcare nu implică prezența vie a fondatorului ei în urmași. Nu e de mirare că Pavel se referă la el ca la „o taină”. Noi pricepem ideea de Hristos în felul următor: pentru mine, cu mine sau în fața mea. Dar Pavel a spus că e mai bine de atât – Hristos în mine! În scrierile sale, Pavel se referă la această unire cu Hristos de 216 ori! Ioan o amintește de 26 de ori. Ei descriu un Hristos care ne dorește cu tot dinadinsul pentru Sine, și care de fapt „ne face una cu El.” Ioan scrie: „Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.” (1 Ioan 4:15). Așa cum ești proprietarul casei în care locuiești, la fel Hristos care locuiește în tine este proprietarul tău. Atunci când ai o casă o aranjezi după cum dorești. Tot astfel, Hristos se mută în inima ta și îți comandă mâinile și picioarele, îți revendică mintea și inima. Astăzi ai impresia că lucrurile sunt rearanjate în viața ta? Acest lucru se datorează lui „Hristos care este în tine”. Eugene Peterson parafrazează astfel cuvintele lui Pavel (Romani 8:29): „El a hotărât ca de la început să modeleze viețile celor care îl iubesc în același fel cu viața Fiului Său”. Ai auzit vreodată acest proverb: „Fă o poșetă de mătase din urechea unui porc”? Asta face Domnul Isus când locuiește în inima ta. El are un plan pentru viața ta și El îți dă și puterea de a-l împlini. Dar care este contribuția ta? Să te predai și să cooperezi în întregime cu El!

„Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou” (Ezechiel 36:26)

     Când Dumnezeu a zis: „Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou”, lucrul acesta s-ar putea numi „transplant de inimă spirituală.” Tara Storch a trăit un asemenea miracol. În 2010, fetița ei Taylor și-a pierdut viața într-un accident de schi, la vârsta de treisprezece ani. Ceea ce a urmat pentru Tara și pentru soțul ei Todd a fost coșmarul fiecărui părinte: priveghiul, înmormântarea și un potop de întrebări și de lacrimi. S-au hotărât să doneze organele fiicei lor pacienților în nevoie. Și cea mai mare nevoie de-a primi o inimă nouă a fost Patricia Winners. De cinci ani, inima ei era așa de bolnavă, slăbind-o atât de tare, încât nu putea face altceva decât să doarmă. Inima lui Taylor i-a dat Patriciei un nou început în viață. Mama lui Taylor a avut o singură dorință: să audă bătând din nou inima fiicei ei. Împreună cu soțul ei a mers cu avionul din Dallas la Phoenix, până acasă la Patricia, unde cele două mame s-au îmbrățișat îndelung. Apoi Patricia i-a oferit Tarei și lui Todd un stetoscop. Întrebarea care se ridică este următoarea: Oare a cui inimă o auzeau? Nu cumva auzeau inima fiicei lor care mai bătea? Inima aceea sălășluia acum într-un alt trup, dar era tot a fiicei lor. Când Dumnezeu îți ascultă inima, nu cumva El aude inima care încă mai bate – a Fiului Său?! Pavel a spus: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Pavel a simțit înlăuntrul său nu doar învățătura, idealurile și influența lui Hristos, ci persoana lui Hristos Însuși. Hristos S-a mutat în inima lui – și El încă mai face lucrul acesta. Cum scrie în Coloseni 1:27: „Hristos în voi, nădejdea slavei”!

„Ca să arate… nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Efeseni 2:7)

     Biblia ne spune (Efeseni 2:6-7) că Dumnezeu „ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus.” Dumnezeu l-a trimis pe Domnul Isus jos pe pământ pentru ca într-o zi noi să putem pleca de pe pământ sus în cer. Aceasta e o dovadă a bunătății lui Dumnezeu, chiar și față de cei ce nu sunt încă credincioși. Pe lângă asta, când ne vom bucura de prezența lui Hristos în ceruri ne vom aduce aminte de marea bunătate a lui Dumnezeu toată veșnicia. Pentru că a pus un premiu atât de mare ca miză pentru bunătate, Dumnezeu dorește să nu uităm de ea niciodată. Așadar, dacă vrei să semeni cu Hristos, trebuie să te străduiești să fii bun. Uneori, creștinii sunt atât de adânciți în doctrinele lor, încât par niște persoane dure și ajung să-i îndepărteze pe oameni. Ai grijă; poate ai doctrina potrivită – dar duhul nepotrivit! Harul lui Dumnezeu atrage oameni, nu-i respinge. Prin fabula „Leul și șoricelul”, Esop ne-a transmis o lecție: „Nicio faptă bună, indiferent cât de mică, nu este vreodată în zadar.” Te costă să fii lipsit de bunătate, dar ești răsplătit când ești bun. Așadar, profită astăzi de ocazia de a fi bun cu ceilalți. Sau, ia aminte la cuvintele lui Ralph Waldo Emerson: „Nu poți da dovadă de bunătate ‘în curând’, pentru că nu știi niciodată dacă ‘în curând’ nu va fi ‘prea târziu’!” Apostolul Pavel o spune astfel: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia” (Romani 12:10). Astăzi, nu uita că bunătatea te aseamănă cu Hristos!

„Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună”     (Romani 1:12)

     Avem tendința de a adopta atitudinile persoanelor care ne sunt cele mai apropiate. De aceea și apostolul Pavel a scris: „Să ne îmbărbătăm laolaltă în mijlocul vostru, prin credinţa pe care o avem împreună”. Persoanele îndoielnice primesc ceea ce așteaptă – la fel și credincioșii! Nu doar că e biblic să cauți planul lui Dumnezeu în fiecare situație, dar astfel reușești și să identifici oportunități pe care altfel le-ai rata. Când te uiți la oameni prin ochii lui Dumnezeu, ei se vor simți atrași de tine și vor fi deschiși în modul lor de a reacționa. E important acest lucru? Categoric! De ce? Pentru că deseori atitudinea ta îi va atinge înainte ca mesajul tău să facă lucrul acesta. Consultantul pe probleme de management, Fred Smith, subliniază faptul că există două categorii de oameni în orice organizație: poluatorii și purificatorii. Cei ce poluează sunt precum coșurile care emană fum nociv tot timpul. Urăsc cerul senin și indiferent cât de clar este, ei găsesc o cale să-l întunece. Când cei din jurul lor le aspiră toxinele, se simt din ce în ce mai rău şi se îmbolnăvesc. Purificatorii, pe de altă parte, fac ca totul în jurul lor să fie mai bun. Nu contează cât de fetidă este atmosfera pe care o găsesc. Ei absorb vorbele toxice rostite de poluatori, la fel ca toți ceilalți, dar le filtrează înainte de a le transmite mai departe. Ceea ce este întunecat și negativ, devine proaspăt și limpede. Din care categorie faci parte? După ce petreci timp cu oamenii, ei pleacă de lângă tine simțindu-se mai bine sau mai rău? Limpezești atmosfera, prin faptul că le oferi încurajare și o perspectivă nouă? Sau pleacă simțindu-se deprimați și descurajați? Uită-te atent azi cum reacționează oamenii când eşti prin preajmă și vei ști din care categorie faci parte!

„Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei.” (Luca 2:19)

     Max Lucado scrie: „Unele lucruri pot fi făcute numai de către mame. De exemplu, să schimbe un bebeluș cu o mână, în timp ce cu cealaltă ține telefonul, să petreacă o zi întreagă ștergând nasuri, spălând șosete, făcând bugetul și mulțumindu-I sincer lui Dumnezeu pentru copii. Unele lucruri pot fi reparate numai de către mame… cum ar fi ușile de la dulapuri pe care soții lor nu le-au putut repara, și eul lor rănit atunci când ei descoperă că ele au reușit! Șireturi desfăcute, inimi zdrobite, despărțirile de prieteni. Unele lucruri pot fi știute numai de către mame… cum ar fi cât durează drumul cu mașina de la lecțiile de pian la antrenamentele de fotbal, câte pizza îți trebuie când ai musafiri, câte zile mai sunt până se termină semestrul. Ceilalți nu putem decât să ne întrebăm: „Mamelor, cum a fost când plânsul acelui nou-născut a umplut încăperea pentru prima oară? Sau ziua în care autobuzul s-a oprit în stație, ai sărutat obrazul odraslei tale de cinci ani, i-ai făcut cu mâna și apoi ai văzut tricicleta – nemișcată și tăcută? Cum te-ai simțit? Ai plâns? Ai zâmbit?” Ai fost și tu ca Maria, care „păstra toate cuvintele acelea, şi se gândea la ele în inima ei”? O mamă care își iubește copiii și care se roagă pentru ei este o forță care trebuie să fie înțeleasă. Când un predicator s-a oprit în fața unei case și a cerut să vorbească cu mama, băiețelul a zis: „Nu poate veni chiar acum, pentru că se roagă.” Aceasta era Susanna Wesley, care petrecea minimum un ceas pe zi rugându-se pentru cei șaptesprezece copii ai ei. În cele din urmă, doi dintre ei, John și Charles, au fost folosiți de Dumnezeu pentru a aduce o trezire spirituală în Marea Britanie și America, și pentru a întemeia Biserica Metodistă. Așa se manifestă influența unei mame care se roagă!

„Care îşi dă rodul la vremea lui…” (Psalmul 1:3)

     Viața este trăită în etape, așadar pentru a fi roditor, trebuie să știi în ce anotimp te găsești și să profiți la maxim. „Cum îmi dau seama când se termină o etapă?” poate că întrebi. Harul care însoțește o etapă va dispărea, și ceea ce a adus odată satisfacții va începe să nu-ți mai aducă. Biblia spune că bărbatul sau femeia de succes este ca un copac plantat lângă un râu, „care îşi dă rodul la vremea lui.” Nu poți fi roditor decât atunci când ți-a venit vremea. Atunci apar binecuvântarea și succesul! Nu le poți avea atunci când vrei tu, ci la vremea hotărâtă. Când vine vremea potrivită, copacul produce fără efort ceea ce s-a înmagazinat în el. În lăuntrul tău există un rod care va ieși la iveală la timpul său, de aceea trebuie să înțelegi în ce etapă te afli. Și există reguli pentru fiecare etapă. Să ne uităm la ele. Primăvara este pentru pregătire și disciplinare. Atunci începi să vezi planul lui Dumnezeu pentru viața ta și te pregătești pentru el. Vara este pentru coacerea celor concepute primăvara. Semințele pe care le-ai semănat și le-ai hrănit atunci vor crește și se vor înmulți acum. Toamna este atunci când nu mai ai pasiunea tinereții, ci calmul statornic al unui veteran trecut prin viață. Dacă ești înțelept, lucrezi cu multă pricepere și dibăcie. E vremea tranziției și pregătirii pentru iarna care vine. Iar iarna este perioada de evaluare a realizărilor, când te bucuri de răsplată, când dai sfaturi și când ți se recunosc meritele. Te-ai luptat lupta cea bună, ai păzit credința și ai sfârșit alergarea (vezi 2 Timotei 4:7)! Dacă îl trăiești cum trebuie, fiecare anotimp poate deveni cea mai bună etapă din viața ta!