„Vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată” (Luca 6:38)

     Într-o noapte, a venit un om la Maica Tereza și i-a spus că familia lui de opt persoane nu a mâncat nimic de o săptămână. Când a ajuns la acel om acasă, Maica Tereza a văzut chipurilor celor mici suferind de malnutriție, așa că le-a dăruit un sac de orez. Atunci mama copiilor a făcut ceva interesant. A păstrat jumătate din orez și a plecat cu cealaltă jumătate. Când s-a întors, Maica Tereza a întrebat-o: „Unde ai fost?” Ea a răspuns: „La vecinii mei. Și lor le este foame.” Maica Tereza spune: „Nu am fost mirată că a dăruit; săracii sunt de obicei foarte generoși. Dar am fost surprinsă că a știut că le e foame. Ca regulă, când suferi, nu ai timp pentru alții.” Biblia ne învață că atunci când te concentrezi pe nevoile altora, Dumnezeu va avea grijă ca nevoile tale să fie împlinite (vezi Efeseni 6:8). Așadar, dacă îți dorești răsplată de la Domnul, dăruiește! Iată de ce: 1) Dărnicia este cheia binecuvântării. Domnul Isus a spus: „Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra.” 2) Sămânța pe care o semeni acum determină recolta pe care o vei culege mai târziu. Când găsești o cauză mai mare decât propriul tău interes și când te dăruiești acelei cauze, descoperi două lucruri. Primul, e bine să-ți recunoști limitările câtă vreme nu-ți trăiești viața în jurul lor. Al doilea, binecuvântarea lui Dumnezeu vine atunci când dăruiești ceea ce ai și nu atunci când vorbești despre ceea ce nu ai. Așadar, dacă îți dorești ceva, dăruiește!

„Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 10:4)

     Până la un moment dat Evanghelia a fost predicată exclusiv iudeilor. Toate acestea aveau să se schimbe: „Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat, şi a răspuns: „Ce este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru” (v. 3-5). Ca urmare a rugăciunilor și a generozității lui Corneliu, el a devenit primul păgân care a auzit Evanghelia și care a fost mântuit. Ce răsplată! Dumnezeu aude cuvintele pe care le spui altora atunci când suferă. El vede dăruirea și jertfa ta atunci când ți le permiți cel mai puțin. Când faci lucrurile acestea, pregătești calea ca Dumnezeu să te ajute. El strânge acolo sus tot ce ai făcut, ca atunci când tu te găsești la vreme de nevoie să ai de unde să primești ajutor. O doamnă se ruga să poată deschide un cabinet de îngrijire pentru animale, dar nu-și putea permite să-și facă reclamă. Așa că s-a dus la adăpostul de animale și s-a oferit voluntar să le perieze pentru ca acestea să aibă șanse mai mari să fie adoptate. În mod interesant, cu cât muncea mai mult voluntar, cu atât mai bine mergea afacerea ei, căci vestea s-a răspândit din gură în gură, până a ajuns să aibă mai mulți clienți decât putea duce. Tu spui: „Asta înseamnă că dacă nu-i ajut pe alții Dumnezeu nu mă va ajuta?” Dar dragostea lui Dumnezeu este necondiționată și când spui nu unei oportunități de a dărui, ratezi oportunitatea de a primi. Principiul reciprocității e simplu: Când ești generos cu alții, Dumnezeu promite că va fi generos cu tine (vezi 2 Corinteni 9:6-8).

„Mâna celor harnici îmbogăţeşte” (Proverbe 10:4)

     Nu presupune niciodată că instrucțiunile tale sunt înțelese clar și că vor fi duse la îndeplinire. Biblia spune: „Mâna celor harnici îmbogăţeşte”, iar cuvântul harnic înseamnă să acorzi atenție sporită detaliilor. Când dai cuiva instrucțiuni, verifică pentru a fi sigur că acea persoană a luat aminte. Dacă nu, ar trebui să-ți faci griji. Cei cu puțină carte și cei superficiali au tendința de a se baza pe memoria lor în orice lucru, dar cel mai scurt creion este totuși mai bun decât cea mai bună memorie. Când cineva crede că ceea ce spui nu e atât de important încât să-și ia notițe, acea persoană îți transmite un semnal. Chiar dacă intențiile sale sunt bune, în graba lui și în încrederea exagerată în sine însuși, instrucțiunile tale pot fi uitate cu ușurință. Cei ce duc lucrurile la capăt pun întotdeauna întrebări suplimentare despre ceea ce au de făcut și despre instrucțiunile primite. De exemplu, când spui cuiva să dea telefon pentru a rezolva o anumită problemă, acea persoană ar trebui să te întrebe automat: a) Există un termen limită pentru asta? b) Când ai nevoie de un raport privind rezultatele acestui telefon? c) Mai există și alte informații pe care trebuie să le știu? Dacă aceste întrebări nu sunt puse, probabil acea persoană nu-și prea ia în serios sarcina primită. Când cineva îți spune: „voi încerca s-o fac”, este un semnal de alarmă, pentru că în majoritatea cazurilor n-o va face. Cuvântul „a încerca” dezvăluie deseori o hotărâre pe jumătate. Dă instrucțiuni unei persoane anume – nu la două odată. Consemnează data în care ai dat instrucțiunile și data în care ai nevoie de un raport. Cu alte cuvinte, dă instrucțiuni numai persoanei calificate să le primească și să le pună în practică. Acest lucru este benefic chiar și în lucrarea de slujire din biserică.

„Nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei” (Daniel 3:27)

     Când împăratul Nebucadnețar i-a aruncat pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego în cuptorul cu foc, Dumnezeu i-a scos de acolo și „nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.” Noi am întâlnit oameni care au fost în cuptor și încă „miros a fum”. Atitudinea lor spune: „Am trecut printr-o perioadă grea și încă sunt supărat.” Dar tu? Experiențele prin care ai trecut ți-au împietrit sau ți-au înmuiat inima? Când vorbești, ai un aer pozitiv sau negativ? Ești legat cumva de amintirile trecutului? Vorbești de durerea ta cu oricine vrea să asculte? Nu-ți dai seama ce faci – că te legi cu lanțuri de trecutul tău? Când elefanții de la circ sunt mici și nu-și dau seama de forța lor, ei sunt legați cu un lanț de un stâlp, pentru a le limita mobilitatea. Mai târziu, după ce au crescut și au forță să rupă acel lanț, ei rămân în continuare legați. De ce? Pentru că ei acceptă această limitare ca fiind permanentă! Însă nu lanțul îi ține legați, ci amintirea! Dacă ești legat de amintiri dureroase care-ți produc atacuri de panică, cuvântul pentru tine astăzi este următorul: „Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăpâni în afară de Tine au stăpânit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău îl chemăm. Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea” (Isaia 26:13-14). Oricare ar fi amintirea care nu-ți dă pace, trebuie să declari eliberarea în Numele lui Isus din strânsoarea ei. Când te încrezi în Cuvântul lui Dumnezeu, activezi puterea Lui de a te face liber.

„Du-te la Sarepta … şi rămâi acolo.” (1 Împărați 17:9)

     Izvorul din care a băut Ilie a secat, iar corbii care i-au adus mâncare în fiecare zi n-au mai venit. Când se întâmplă așa, Dumnezeu încearcă să-ți atragă atenția! El te pregătește să mergi mai departe. Apoi Dumnezeu l-a trimis pe Ilie la o văduvă săracă într-o cetate numită Sarepta, asigurându-l că aceasta îi va da de mâncare. Probabil lucrul acesta nu a fost ușor pentru liderul obișnuit cu mulțimile. Ilie a găsit-o pe văduvă în mijlocul foametei, pregătind o ultimă mâncare pentru ea și fiul ei. Cu toate acestea, el i-a lansat provocarea de a-L asculta pe Dumnezeu, promițându-i: „Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.” (v. 14). Ce i-a dat lui Ilie credința de a spune așa ceva? Dovada credincioșiei lui Dumnezeu din propria lui viață! Poți vorbi despre credință numai când umbli în credință. Când te întovărășești cu oameni evlavioși, credința este contagioasă; credința ta crește. Asta i s-a întâmplat și văduvei. Poate ea și fiul ei nu au mâncat trei feluri de mâncare la o masă, dar Dumnezeu s-a îngrijit ca pe durata foametei să aibă tot ce le-a trebuit. Așadar, dacă acum nu ai chiar tot ce-ți dorești, ascultă-L pe Dumnezeu în lucrurile pe care ți le-a dat, și încrede-te că atunci când vine vremea potrivită, El te va face să prosperi. Putem observa că atât credința văduvei, cât și a profetului au fost puse la încercare. Deci fie că ești la început pe drumul credinței, fie că umbli cu Dumnezeu de mai demult, încercările credinței vor veni mereu peste viața ta. Te conduce Dumnezeu astăzi spre propria ta Sareptă? Nu te împotrivi! „Du-te degrabă”, pentru că binecuvântarea Sa depinde de ascultarea ta.

„Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea” (Evrei 13:4)

     Iată zece porunci pentru a-ți zidi o căsătorie reușită: 1) Dumnezeu a zis: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea” așa că rămâneți fideli unul altuia. Renunțând la ceilalți, pune-ți soția/soțul mai presus decât mama, tatăl, fiul și fiica ta. Soția/soțul tău este partenerul tău de viață. 2) Adu-ți aminte că „voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi” (1 Corinteni 3:16). Nu abuza de sănătatea ta prin îmbuibare și atunci poți spera că te vei bucura de viață alături de cei pe care îi iubești. 3) Nu lăsa cariera sau pasiunile să te înstrăineze de propria ta familie. „Fiii sunt o moştenire de la Domnul, … o răsplată dată de El” (Psalmul 127:3) și darul cel mai prețios pe care li-l poți oferi este timpul tău. 4) Nu uita că sfințenia este o virtute. 5) Împărțiți de bună voie bunurile lumești și nu lăsa ca soțul sau soția ta să ducă lipsă. „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25). 6) Nu uita să spui „te iubesc.” Chiar dacă dragostea este constantă, soția/soțul tău nu se satură niciodată să audă aceste cuvinte. 7) Nu uita că aprobarea soțului/soției tale valorează mai mult decât privirile admirative a sute de străini. 8) Păstrează pacea și armonia în familia ta, căci așa vei avea o bătrânețe plină de bucurii. 9) Iartă neîncetat, căci cine este acela dintre noi care nu are nevoie de iertare? „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). 10) Onorează-L pe Dumnezeu și atunci când copiii tăi vor crește Îl vor onora și ei pe Dumnezeu dar și pe tine

„Au ieşit … ca să meargă în ţara Canaan. Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo” (Geneza 11:31)

     „Alergi spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3:14) sau te-ai stabilit într-un loc? Dumnezeu a încheiat un legământ cu Avraam – unul care continuă să influențeze lumea modernă. Un fapt mai puțin cunoscut este că și Terah, tatăl lui Avraam „a ieşit … ca să meargă în ţara Canaan”, țara belșugului, unde Dumnezeu i-a zis după câțiva ani lui Avraam să meargă. Terah însă nu a ajuns niciodată acolo: „Au venit până la Haran şi s-au aşezat acolo”. Fără îndoială, nu putea fi ușor să călătorești sute de kilometri străbătând un ținut pietros, cu turme, cirezi, copii și servitori. Imaginează-ți ce logistică rudimentară exista pe atunci! Nu existau firme care să-ți împacheteze și să-ți transporte lucrurile! În cele din urmă, Terah s-a hotărât că nu poate merge mai departe, așa că s-au stabilit acolo unde li s-a părut confortabil. Un pastor adaugă: „Mă întreb de câte ori nu facem și noi la fel? Avem un vis măreț de a excela în carieră, ca părinți, în umblarea noastră cu Dumnezeu. Începem, dar dăm de greutăți și împlinirea scopului nostru nu se întâmplă atât de repede precum am sperat. Poate la fel ca tatăl lui Avraam și noi spunem: „Să rămânem aici. Nu e chiar ceea ce ne-am dorit, dar e destul de bine.” Nu cădea în această capcană. Tu ai fost menit să ai mai mult decât „destul de bine.” Nu te mulțumi cu puțină dragoste, puțină bucurie, puțină pace, puțină mulțumire sau cu puțină fericire. Asumă-ți riscuri, strânge-ți corturile, ia-ți lucrurile și mergi mai departe. Extinde-ți viziunea. Poate ai fost ținut pe loc, dar poți începe din nou.” Așa că, aleargă spre premiul chemării tale cerești.

„Tu mă înconjori pe dinapoi…” (Psalmul 139:5)

     Ce încurajare să știi că Dumnezeu este cu tine, iar Biblia spune că El îți păzește chiar și spatele. Un autor scrie: „În călătoria lui Israel prin pustie și spre Țara Promisă, soldații aveau o avangardă și o ariergardă. Avangarda era formată din santinele care mergeau înainte ca să exploreze și să sugereze un plan de înaintare. Ariergarda stătea la urmă pentru a strânge ceea ce a rămas și pentru a se asigura că nu lasă în urmă nimic de valoare. Dumnezeu este ariergarda mea. Continui să merg înainte, la fel ca tine, uneori ducându-mi viața într-un ritm prea alert și fără a duce lucrurile la bun sfârșit. Dar Dumnezeu vine în urma mea și termină ceea ce am făcut eu cu jumătate de măsură. Dacă ar fi să privești în urmă, câte sarcini ai vedea că au rămas neterminate pentru că urgența altor sarcini noi te-a solicitat înainte de a o termina pe prima? Dacă ți-ai dat toate silințele, Dumnezeu va face restul! Am discutat cu câțiva părinți despre adolescenții lor. Ei mi-au zis: „Dacă aș fi făcut…” și le reamintesc cu blândețe că au făcut tot ce au putut. Acum trebuie să se încreadă în ariergarda lui Dumnezeu care va trece la fapte și care va termina cele începute de ei, va culege lucrurile stricate, le va repara și le va transforma în ceva extraordinar de frumos.” Ți-a dat Dumnezeu ceva de făcut? „„Ațintește-ți privirea la ceea ce te așteaptă acum, peste o jumătate de an sau un an.” „Nu te abate nici la dreapta nici la stânga” (Proverbe 4:27). Aceasta e o provocare mai ales în aceste vremuri în care sunt atâtea lucruri care ne distrag atenția. Nu uita, puterea celui ce te trimite este mai importantă decât puterea celui ce este trimis. Cuvântul pentru tine astăzi este următorul: Dumnezeu te păzește pe „dinapoi și pe dinainte”!

„Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23)

     Dumnezeu dorește să reușești în viață (vezi Iosua 1:8). El îți va da uneltele, strategiile și relațiile necesare pentru aceasta. David a început ca tânăr păstor, dar Dumnezeu l-a făcut împăratul lui Israel. Biblia spune: „izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el” (1 Samuel 18:14). Însă definiția lui Dumnezeu pentru reușită este foarte diferită de definiția pe care o dă lumea. Fostul senator american Mark Hatfield povestește că a făcut turul Calcuttei împreună cu Maica Tereza. Au vizitat ”Casa muribunzilor”, în care erau îngrijiți bolnavii în faze terminale și dispensarul unde sute de săraci stăteau la rând pentru a primi îngrijiri medicale. Văzând-o pe Maica Tereza slujindu-i pe toți acești oameni, hrănindu-i și îngrijindu-i pe cei lăsați de alții să moară, Hartfield a fost copleșit de magnitudinea suferinței cu care ea și cei cu care lucra se confruntau zilnic. „Cum puteți suporta povara fără să fiți zdrobită pe dinăuntru?” a întrebat el. Maica Tereza a răspuns: „Stimate senator, eu nu sunt chemată să fiu un om de succes, eu sunt chemată să fiu un om credincios.” Unii dintre noi sunt chemați să slujească sub lumina reflectoarelor, în timp ce alții sunt chemați să slujească din umbră. Unii au privilegiul să primească aplauzele și răsplătirile, dar majoritatea dintre noi nu-l au. Trebuie să ne simțim descurajați? Deloc! Cu Dumnezeu, credincioșia este socotită drept reușită. Într-o zi, când vei sta înaintea lui Dumnezeu, vei auzi aceste cuvinte: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”

„Umblarea după lucrurile Duhului este … pace” (Romani 8:6)

     Atunci când gândurile tale, faptele tale și planurile tale sunt aprobate de Dumnezeu, El le va confirma, dându-ți o „înștiințare” lăuntrică a acestui fapt (vezi 1 Ioan 2:20). Biblia spune: „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători” (Coloseni 3:15). Când ești condus de Dumnezeu, vei avea pace chiar și în mijlocul celor mai dificile circumstanțe. Pacea Lui este asemenea unui arbitru de tenis care hotărăște ce este „safe” (în teren) și ce este aut pentru tine. Ai grijă la pacea falsă. Uneori dorința ta de a face anumite lucruri va fi atât de puternică încât va produce o pace care vine din propriul tău entuziasm vizavi de acea idee. Pe măsură ce trece timpul, această pace falsă va dispărea și va ieși la lumină voia lui Dumnezeu care este adevărată. Deci, ai răbdare. Ca regulă, nu trebuie să te grăbești prea tare atunci când iei decizii importante. Biblia spune: „Umblarea după lucrurile Duhului este … pace.” Așadar, nu trece la fapte dacă pacea lăuntrică nu este o contrapondere la ceea ce crezi sau auzi. Nu trebuie să le explici altora de ce nu ai pace; firește, uneori nu știi de ce. Spune: „Simt că nu e înțelept să fac lucrul acesta deocamdată pentru că nu am pace.” Când ai pace, ai putere. Și încă ceva: Atunci când știi că ai auzit clar vocea lui Dumnezeu, fă tot ce-ți stă în putință pentru a-ți păstra pacea și nu te neliniști.