_{„Ce sunt acestea la atâția?” (Ioan 6:9)}

     _{Să observăm ce i-au spus ucenicii Domnului Isus, înainte ca El să hrănească cinci mii de oameni flămânzi: „Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâția?” Sfârșit? Nu! „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi” (Ioan 6:11-13). Dumnezeu îți dă întotdeauna un lucru de la care să începi. Dar trebuie să cauți acel ceva, să-l recunoști și să-l pui în mâinile Lui. Minunea înmulțirii s-a petrecut când un băiețel a luat ce a avut și a pus la dispoziția lui Isus. Biblia spune: „cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? …ochii Domnului… cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10). Nu-ți fie teamă când faci pași mărunți, asigură-te că sunt pași ai credinței și Dumnezeu va lucra prin tine. Domnul Isus a spus: „voi zidi Biserica Mea” (Matei 16:18). Cum a zidit-o? Cu doisprezece oameni păcătoși ca noi! Când S-a turnat însă, pe Sine în ei, amestecul a fost atât de concentrat, încât atunci când doi dintre ei se întâlneau puteau răscoli orașe întregi (Faptele Apostolilor 17:6). Tu spui: „Dar am atâtea slăbiciuni!” Cu toții venim la Domnul plini de defecte și cu nevoia de a fi reparați. Vestea bună este că poți fi puternic în anumite domenii, și cu slăbiciuni în altele, și Dumnezeu să te folosească – atâta vreme cât ești dispus să începi cu ceea ce ai!}

_{„Sunt vase pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele pentru o întrebuinţare de ocară.” (2 Timotei 2:20)}

     _{Dumnezeu a folosit un corb, o pasăre considerată „necurată” în cultura iudaică, pentru a-l hrăni pe proorocul Ilie în timpul foametei. Neemia a reconstruit zidurile Ierusalimului cu fonduri oferite de un rege păgân. Ideea este următoarea: Nu-I pune hotare lui Dumnezeu! Uneori, persoanele pe care de obicei le evităm sunt exact cele pe care le folosește Dumnezeu pentru a ne oferi lucrurile de care avem nevoie, și prin faptul că le îndepărtăm, pierdem binecuvântarea pe care a pregătit-o pentru noi. Ai grijă: tendința ta de a fi „mofturos” te poate în cele din urmă răni! Adevărul este că nu poți evita contactul cu persoane dificile. Dumnezeu a stabilit așa. De ce? Pentru că dorește să crești în mijlocul ostilității fără să devii și tu la fel. David și-a dezvoltat capacitatea de a lucra cu persoane care erau greu de suportat. Situația este la fel și pentru tine când lucrezi cu un șef rău! La început, David s-a bucurat de trecere înaintea regelui Saul, dar după ce l-a ucis pe Goliat, Saul a căutat să-i ia viața. Cu toate acestea, David nu  și-a schimbat niciodată strategia. A rămas în casa lui Saul, pentru că știa că destinul său este acolo. Datorită înțelepciunii de care a dat dovadă, a ajuns să fie stăpânul acelei case! Principiile lui Dumnezeu sunt eterne. David nu s-a îngrădit pe sine însuși și nu L-a îngrădit nici pe Dumnezeu. El a înțeles că oamenii pot fi împărțiți în două categorii: „vase de cinste” și „vase de ocară”. Dumnezeu le folosește pe amândouă. Faptul că nu s-a uitat la oameni și că nu a fost nici impresionat și nici descurajat de ei, i-a oferit lui David ocazia de a-i face pe alții liberi să fie folosiți de Dumnezeu. Așadar, învață să te înțelegi bine cu persoanele dificile; cea mai mare provocare a ta, azi, poate fi persoana dificilă cu care lucrezi… și care te poate binecuvânta mâine!}

_{„Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez…” (Isaia 50:4)}

     _{Dumnezeu te poate pregăti dinainte pentru a face față problemelor vieții, dându-ți „o limbă iscusită.” Așa a făcut cu Isaia. Vei spune: „Dar Isaia a fost un prooroc!” Da! Dar când Dumnezeu l-a chemat prima dată, el a protestat: „Sunt un om cu buze necurate…” (Isaia 6:5). Asta înseamnă că și tu poți să-L auzi pe Dumnezeu vorbindu-ți! Ți s-a întâmplat vreodată să te afli într-o încăpere cu cineva care a spus ceva ce ți-a atras atenția? În acel moment, mintea ta s-a luminat și nu ai mai spus nimic. De ce? Pentru că ai auzit ceva rostit de „o limbă iscusită”. Dar Dumnezeu nu te va lumina privitor doar la propria viață, El îți va da înțelepciune ca s-o împărtășești și altora. Dacă ești destul de smerit ca să nu domini toate conversațiile, El îți va vorbi și ție prin ei. Gândește-te: Dumnezeu nu a creat universul piatră cu piatră – El l-a adus în ființă rostind o singură propoziție. Deci, imaginează-ți ce posibilități ai când îți dă „o limbă iscusită”! Mai întâi, însă, trebuie să înveți să-I recunoști vocea și asta cere timp. Când Dumnezeu i-a vorbit lui Samuel prima dată, el a crezut că Eli, marele preot, a fost cel care l-a chemat. Samuel a rămas receptiv, și în cele din urmă, a devenit vocea lui Dumnezeu pentru popor. Firește, a devenit atât de priceput, curajos și dependent de Dumnezeu, încât a putut să le spună împăraților: „Așa vorbește Domnul!” Problema este că trebuie să vrei să asculți, să-ți pui timp deoparte ca să auzi și să exersezi ascultatul până ajungi să-L recunoști „din prima”!}

_{„Doamne, auzi-mi glasul dimineața!”  (Psalmul 35:3)}                                

     _{De ce spune Dumnezeu atât de des în Scriptură că El vrea să ne vorbească dimineața? El ne poate vorbi în orice clipă dorește, nu?! Există cel puțin două motive: 1) El dorește să aibă primul loc în viața noastră. Dumnezeu vrea să fie numărul unu pe lista noastră de priorități în fiecare zi. Așadar, înainte să-ți pornești televizorul, să-ți verifici computerul, telefonul sau să-ți începi alergătura, învață să te oprești și să-L lași pe Dumnezeu să-ți dea o perspectivă a ceea ce este important pentru această zi și pentru viața ta. Vei fi uimit de soluțiile pe care ți le oferă: idei creative, un sentiment clar al călăuzirii. Vei descoperi că este adevărată promisiunea: „Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui.” (Psalmul 37:23) De fapt, după câteva săptămâni sau luni de viață în felul acesta, nu vei mai dori să te întorci la vechea rutină. 2) El dorește o pagină albă pe care să scrie. Ai încercat vreodată să vorbești cu cineva care nu este atent sau care este preocupat de altceva? Nu vrei decât să pleci de-acolo. Însă când persoana aceea este într-adevăr importantă pentru tine, încerci să-ți alegi un moment în care știi că te va asculta efectiv. Ei bine, tu ești important pentru Dumnezeu, și El dorește să-ți vorbească! Îți poți imagina pierderea suferită dacă nu reușești să auzi ce are de spus sau să înțelegi ce ți-a pregătit? Unul din secretele puterii lui David a fost acesta: „Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.” (Psalmul 5:3). Pentru a reuși, trebuie să faci ca prioritatea ta, dimineața, să fie ascultarea vocii lui Dumnezeu!}

_{„În fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.” (Isaia 50:4)}

     _{Iată o încredințare minunată din Cuvântul lui Dumnezeu (Isaia 50:4-5): „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.” Isaia a spus că Dumnezeu îl trezea în fiecare dimineață și îi spunea ce are de făcut în acea zi… și ce să le spună celorlalți! Nu era vorba de o „întâmplare neobișnuită”, se petrecea „în fiecare dimineață”! Poți să-ți imaginezi ce diferită ar fi ziua ta dacă ți-ai face timp să-L asculți pe Dumnezeu înainte de a te ridica din pat? Să remarcăm cuvântul „urechea.” Dumnezeu îți poate da pricepere referitor la ce trebuie să spui și să faci înainte de a ajunge într-o situație dată. El a spus: „Eu, Domnul, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos, şi te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi!” (Isaia 48:17). Practic vorbind, El ne oferă tot ce avem nevoie pentru a fi biruitori astăzi. Iar dacă nu asculți, sau nu ești în locul potrivit, sau nu ai suficientă experiență în acest domeniu, Dumnezeu va lucra cu tine „în fiecare dimineață”… până vei învăța să-L recunoști și să reacționezi la vocea Sa. Ești surprins? N-ar trebui să fii! La urma urmelor, asta fac părinții buni care doresc ca urmașii lor să crească, să se maturizeze și să se bucure de  viață!}

_{„Dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete…” (Ioan 4:15)}

     _{În cadrul programului „Alcoolici anonimi” în doisprezece pași, cei ce caută vindecare sunt învățați că, atunci când devin „neliniștiți, iritabili și nemulțumiți”, îi paște pericolul de a se întoarce la drogul de care vor să scape… și care nu-i ajută! De ce? Pentru că în fiecare dintre noi există un gol, de forma lui… Dumnezeu – pe care numai El îl poate umple! Unii dintre noi încearcă să umple golul cu relații umane. Domnul Isus a întâlnit o femeie care divorțase de cinci ori și la acel moment trăia în concubinaj. Conversația dintre ei s-a desfășurat astfel: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viaţa veşnică.” „Doamne” I-a zis femeia „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete…” (Ioan 4:13-15). Trupul îți spune când îți este foame și sete. La fel și sufletul – și dacă ești înțelept, vei asculta. Singura dependență sănătoasă este dependența de Dumnezeu! Cu toții avem tendința de a răspunde dorințelor noastre firești, în loc să răspundem nevoilor sufletului. Așa că, ne întoarcem spre posibile răspunsuri, precum munca, relațiile, divertismentul. Acum am mai adăugat unul – Internetul. Psihologii îi tratează deja pe unii dintre noi care suferă de „dependență de Internet”. Regele David avea totul: putere, popularitate, plăceri și averi. Toate acestea l-au lăsat, însă, gol, așa că a scris: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1). Învață să recunoști când ești „neliniștit, iritabil și nemulțumit” – și atunci… caută-L pe Dumnezeu!}

_{„De la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (1 Tesaloniceni 1:9-10)}

     _{Să citim ce le-a scris Pavel credincioșilor din Tesalonic: „Voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; aşa că aţi ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său…” (v. 6-10). Viețile acestor credincioși s-ar putea rezuma în trei cuvinte din pasajul citat: „întors-slujiți-așteptați”. Să ne uităm la fiecare dintre acestea și să vedem ce putem învăța. 1) Întors. Pocăința înseamnă să faci o întoarcere radicală. Necesită renunțarea și părăsirea tiparelor de gândire firești și a căilor tolerante. 2) Slujiți. Încearcă să-i slujești pe alții, în loc să aștepți ca ei să te slujească. La sfârșitul fiecărei zile, roagă-L pe Dumnezeu să te lumineze: „Doamne, cât de bine Ți-am slujit astăzi?” Căci slujindu-i pe alții, Îl slujești pe El. 3) Așteptați. Dacă ai ști sigur că Domnul Isus ar veni mâine, ce ai face altfel astăzi? Ți-ai schimba obiceiurile, vorbirea, atitudinile? Unii dintre noi ne trăim viețile ca și cum Hristos S-ar fi răzgândit cu privire la a doua Sa venire! Nu te amăgi – El va reveni! Să nu fii prins cu garda jos! Străduiește-te să trăiești fiecare zi în lumina apropiatei Sale reveniri. Făcând astfel, prioritățile tale se vor rearanja! Deci cuvintele Lui pentru tine astăzi sunt… trei: întoarcere-slujire-așteptare!}

_{„Dacă râvnește cineva să fie episcop…” (1 Timotei 3:1)}

     _{Biblia subliniază trăsăturile de caracter necesare celor aflați în conducerea unei biserici sau care își doresc să fie. „Trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârșav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârșav: ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.” (1 Timotei 3:1-13). Deci, te califici? Sau… mai ai de lucrat, fratele meu?!}

_{„Eu mustru şi pedepsesc…” (Apocalipsa 3:19)}

     _{Mustrarea lui Dumnezeu ne smerește în domeniile în care avem nevoie de smerenie. Când El ne mustră, avem trei opțiuni: 1) Să ne revoltăm împotriva Lui. 2) Să murmurăm și să ne scuzăm. 3) Să primim mustrarea Lui și să revenim pe cale. Însă schimbarea de durată nu poate nici măcar să înceapă până când nu acceptăm că Dumnezeu ne iubește necondiționat și așa cum suntem. Fără asta, vei tot încerca zadarnic să te schimbi, așteptându-te să câștigi dragostea și acceptarea Sa. În realitate, deja ai parte de ele – doar că nu o știi! Mulți dintre noi credem că dacă ne acceptăm pe noi înșine, scuzăm toate lucrurile care sunt greșite la noi. Nu e așa! Nu poți primi mustrarea lui Dumnezeu așa cum se cuvine, până nu ai o înțelegere clară a iubirii pe care ți-o poartă. Fără asta, vei interpreta mustrarea Sa ca pe o respingere și vei crede că dezaprobarea comportamentului tău este o dezaprobare a persoanei tale. Pentru a crește spiritual, trebuie să crezi că Dumnezeu este dedicat grijii față de tine, mai ales când te mustră și când te călăuzește pe căi pe care nu le înțelegi. În astfel de vremuri, trebuie să ai o încredere neclintită în dragostea Sa pentru tine. Apostolul Pavel a fost convins că nimic nu-l poate despărți de dragostea lui Dumnezeu (vezi Romani 8:39). În Apocalipsa capitolul trei, Dumnezeu vorbește fiecăruia dintre noi când spune: „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc.” Una din cele mai puternice dovezi ale dragostei și acceptării lui Dumnezeu este mustrarea Sa. Ar trebui să fii îngrijorat când ea lipsește! Așadar, dacă Dumnezeu te mustră chiar acum, fii curajos, bucură-te și ia aminte la mustrarea Lui!}

_{„Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii, şi se satură pământul…” (Psalmul 104:13)}

    _{Te-ai întrebat vreodată de ce nicăieri altundeva în univers nu găsim apă din abundență, decât aici pe pământ? Toate telescoapele, inclusiv cei care au călătorit în spațiu confirmă acest lucru. Apa, incredibilul, vitalul ingredient, dizolvă aproape orice de pe pământ, în afară de acele lucruri care susțin viața. Acest lichid uimitor, pe care îl considerăm ceva obișnuit, există sub formă de gheață, pătrunde prin stâncă și produce solul. Ca zăpadă, depozitează apa în văi. Ca ploaie, udă și curăță pământul. Ca abur, oferă umezeală aproape tuturor suprafețelor arabile de pe pământ. Se găsește în nori exact în cantitatea potrivită. Dacă ar exista nori ca pe planeta Venus, pe pământ nu ar exista viață. Însă exact 50% din suprafața pământului este acoperită de nori în orice moment, fapt care permite să se filtreze cantitatea necesară de lumină solară. Ca abur, timp de secole, apa a contribuit la funcționarea câtorva din cele mai puternice mașinării pe care le avem. În afară de bismut, e singurul lichid mai greu la patru grade Celsius decât la punctul de îngheț. Dacă nu ar fi așa, viața așa cum o știm noi nu ar putea exista pe această planetă. De aceea, când îngheață, este mai ușoară și se ridică deasupra. Dacă nu ar fi așa, lacurile și râurile ar îngheța de jos în sus și peștii ar muri; algele ar fi distruse, rezerva de oxigen s-ar termina și omenirea ar dispărea. Așadar, când sau dacă ai impresia că Dumnezeu nu te bagă în seamă sau că nu-i pasă de tine, bea un pahar cu apă și spune: „Mulțumesc, Doamne!”}