„…Fierul de la secure a plutit pe apă.” (2 Împărați 6:6)

     În această împrejurare (din cartea a doua a Împăraților, capitolul 6) este vorba despre un fiu al prorocilor, care tăia copaci lângă un râu, iar capul toporului său a căzut în apă. Așa că i-a spus repede prorocului Elisei: „Ah, domnul meu, era împrumutat!” (vers. 5). Pentru că folosește timpul trecut, din punctul său de vedere, acel cap de topor dispăruse pentru totdeauna; nu mai avea nicio așteptare să-l recupereze. Dar i-a arătat lui Elisei locul unde l-a pierdut. Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în apă și s-a întâmplat ceva ce, mai mult ca sigur, nu s-a mai întâmplat niciodată înainte sau după aceea: „Fierul de la secure a plutit pe apă”! Să observăm că în această istorisire nu este vorba despre o situație de viață și de moarte. Da, era un topor împrumutat. Da, dispăruse. Dar dacă ăsta este cel mai rău lucru prin care ai trecut, înseamnă că ai dus o viață destul de sigură! Am putea pune această situație în aceeași categorie cu cea în care Domnul Isus transformă apa în vin, la nunta din Cana… De ce să-ți irosești primul miracol ajutând o mireasă și un mire să evite rușinea de a nu avea suficient vin la petrecerea lor de nuntă?! Astfel de situații ne dezvăluie ceva despre Dumnezeu. El Se preocupă chiar și de lucrurile mărunte, cum ar fi impedimentele care apar, sau lucrurile împrumutate. Nimic nu este prea mare pentru Marele nostru Dumnezeu, și nici prea mic pentru El! De aceea Petru scrie: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:7) Să reținem cuvintele „toate îngrijorările voastre” – deci ce contează pentru tine, contează și pentru Tatăl tău ceresc care te iubește! Așa că: „Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6) Dumnezeu îți spune azi că vrea ca tu să-I împărtășești fiecare detaliu al vieții tale!

„…Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23)

     Demostene, considerat cel mai mare orator al Greciei antice, avea un grav defect de vorbire. Și legenda spune că și l-a depășit recitând versuri cu pietricele în gură și vorbind mai tare decât vuietul valurilor de la malul mării. Sau Martin Luther – deși era prizonier în castelul Wartburg, a folosit timpul traducând Noul Testament în limba germană. Beethoven a scris cele mai mari capodopere simfonice ale sale după ce și-a pierdut auzul. John Bunyan a scris „Călătoria pelerinului” pe când se afla în închisoare. Daniel Defoe a scris, de asemenea, în închisoare, „Robinson Crusoe”. Abraham Lincoln este considerat de mulți drept cel mai bun dintre președinții Statelor Unite, dar probabil că nu ar fi devenit cunoscut ca un mare lider dacă nu ar fi condus țara în Războiul Civil. Ce putem învăța din toate astea? Că adesea, situațiile dificile par să producă marii lideri și gânditori! Dar acest lucru se întâmplă doar atunci când atitudinea lor este corectă. Atunci când o problemă intră în contact cu cineva care are atitudinea potrivită, rezultatul este adesea minunat. Din marile frământări ies mari diplomați, oameni de afaceri, oameni de știință, educatori, pastori și alții. Fiecare provocare este o ocazie, și fiecare ocazie conține o provocare. Dar atitudinea cu care abordezi problema este cea care determină în mare măsură rezultatul. Când un om al cărui fiu nu auzea și nu vorbea i-a cerut lui Isus să-l vindece, Isus i-a răspuns: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23). Omul a răspuns: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24) Și Isus l-a vindecat pe fiul acelui om. Așadar, dacă ai nevoie de ajutor în ceea ce privește atitudinea ta, vorbește cu Domnul astăzi.

„…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

     Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă: 1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea. 2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile. Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!” Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.” (Iov 8:7)

     Este mai ușor să recunoști izbânda privind în urmă, decât privind înainte. Pentru unii dintre noi, pot trece mulți ani până să recunoaștem biruința, s-o sărbătorim și să ne simțim siguri de ea. Și asta, pentru că ne lipsește o perspectivă adecvată. În punctul său cel mai larg, fluviul Mississippi necesită un pod de oțel cu o lățime de trei kilometri pentru a-l traversa; în timp ce la izvorul său, cursul de apă este atât de mic încât poți sări peste el… totuși, este același curs! Cele mai multe lucruri încep cu ceva mic! Ai auzit vreodată despre „Rugăciunea pentru seninătate” (The Serenity Prayer)? Ea sună astfel: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să le schimb pe cele pe care le pot schimba, și înțelepciunea de a face deosebirea între ele. Și astfel să trăiesc prezentul fiecărei zile, bucurându-mă de prezentul fiecărei clipe, acceptând greutățile ca pe o cale care mă duce la pace. Luând – cum a făcut Isus – această lume păcătoasă așa cum este ea, nu așa cum aș vrea eu să fie, având încederea că Tu vei face toate lucrurile drepte, dacă mă abandonez voinței Tale. În acest fel voi putea fi îndeajuns de fericit în această viață și extrem de fericit cu Tine de-a pururi în cea viitoare. Amin!” Această rugăciune a fost rostită pentru prima dată într-o bisericuță din Massachusetts de către teologul Reinhold Niebuhr în timpul unei slujbe de duminică dimineața. Doar un grup mic de oameni se afla în adunare în acea zi, dar unei persoane i-a plăcut rugăciunea și, după slujbă, i-a cerut lui Niebuhr o copie. „Poftim”, a răspuns Niebuhr, înmânându-i o bucată de hârtie mototolită. „Mă îndoiesc că voi mai avea vreodată nevoie de ea”. Dar știți ce s-a întâmplat după aceea? După Rugăciunea domnească (Tatăl nostrum), este cea mai folosită rugăciune din lume. Nu este ironic faptul că rugăciunea lui Niebuhr a devenit atât de populară? Evident, perspectiva lui nu a fost prea bună, pentru că nu a știut ce are. Cu această idee în minte, citește din nou acest verset și gândește-te bine la el: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu…” Așadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, tu poți transforma eșecul în biruință!

„Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele…” (1 Samuel 17:46)

     Toți cei care au realizat ceva important în viață au trebuit să învingă obstacole. Problema majorității dintre noi nu sunt obstacolele, ci faptul că ne subestimăm. După cum a observat și R.H. Headlee, care a spus: „Cei mai mulți oameni se desconsideră, țintesc prea jos și renunță prea repede!” Șansele ca David să-l învingă pe Goliat nu erau mari. Asta, dacă nu iei în calcul credința lui în Dumnezeu, adică exact ceea ce a contat pentru David! Ascultă cuvintele pe care I le-a adresat uriașului: „Te voi doborî și-ți voi tăia capul!” (vers. 46). În mod clar, David țintea sus. Iar când vine vorba despre ce te cheamă Dumnezeu să faci, țintește sus! Obstacolele contează prea puțin. Faptul că vei cădea contează prea puțin. Ai căzut când ai învățat să mergi, nu-i așa? Dr. Maxwell Maltz spune: „Ești un campion în arta de a trăi, dacă îți atingi doar 65% dintre obiective!” Dacă șansele indică faptul că vei face multe greșeli în drumul tău spre biruință, așa să fie! Atâta timp cât, în cele din urmă, vei reuși, nu asta este ce contează? Gândește-te în felul următor: Dacă la început nu reușești, dar continui să te încrezi în Dumnezeu și să încerci, El îți va veni în ajutor! Apostolul Iacov a spus: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții…” (Iacov 1:12) Iar apostolul Pavel scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Așadar, când crezi că Dumnezeu vrea să reușești, și perseverezi, treci de la eșec la biruință! „Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele…” (1 Samuel 17:46) Toți cei care au realizat ceva important în viață au trebuit să învingă obstacole. Problema majorității dintre noi nu sunt obstacolele, ci faptul că ne subestimăm. După cum a observat și R.H. Headlee, care a spus: „Cei mai mulți oameni se desconsideră, țintesc prea jos și renunță prea repede!” Șansele ca David să-l învingă pe Goliat nu erau mari. Asta, dacă nu iei în calcul credința lui în Dumnezeu, adică exact ceea ce a contat pentru David! Ascultă cuvintele pe care I le-a adresat uriașului: „Te voi doborî și-ți voi tăia capul!” (vers. 46). În mod clar, David țintea sus. Iar când vine vorba despre ce te cheamă Dumnezeu să faci, țintește sus! Obstacolele contează prea puțin. Faptul că vei cădea contează prea puțin. Ai căzut când ai învățat să mergi, nu-i așa? Dr. Maxwell Maltz spune: „Ești un campion în arta de a trăi, dacă îți atingi doar 65% dintre obiective!” Dacă șansele indică faptul că vei face multe greșeli în drumul tău spre biruință, așa să fie! Atâta timp cât, în cele din urmă, vei reuși, nu asta este ce contează? Gândește-te în felul următor: Dacă la început nu reușești, dar continui să te încrezi în Dumnezeu și să încerci, El îți va veni în ajutor! Apostolul Iacov a spus: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții…” (Iacov 1:12) Iar apostolul Pavel scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Așadar, când crezi că Dumnezeu vrea să reușești, și perseverezi, treci de la eșec la biruință!

„…chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25)

     Să știi ca va veni și momentul în care va trebui să-ți înfrunți temerile și să iei atitudine pentru ceea ce crezi și știi că este corect! Așa au făcut Șadrac, Meșac și Abed-Nego: și-au riscat viața atunci când au refuzat să se închine idolului făcut de împăratul Nebucadnețar. S-ar fi putut scuza în multe feluri: „Mă voi închina pe dinafară, dar nu și pe dinăuntru” sau „Mă voi preface că idolul este Yahveh”… Dar n-au făcut-o, ci au luat atitudine făcând ce era corect, iar acest lucru a pregătit terenul pentru miracole. „Împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat… şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25). Când te afli într-o poziție lipsită de apărare, datorită convingerilor tale, practic pregătești terenul pentru ca Dumnezeu să Se arate. Ce s-ar fi întâmplat dacă Șadrac, Meșac și Abed-Nego s- ar fi plecat în fața idolului? N-ar fi ajuns să fie promovați, poporul evreu n-ar fi obținut un statut protejat în cadrul regatului babilonian, închinarea la idoli ar fi continuat în Babilon și Nebucadnețar n-ar fi experimentat o  întâlnire  cu  Dumnezeu  care  să-i  schimbe  viața!  Iată  ce-a  declarat  împăratul  despre  Dumnezeu: „Nebucadnețar a luat cuvântul și a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeu… care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut în El… nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El!” După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.” (Daniel 3:28- 30). Onorându-L pe Dumnezeu, stând ferm în credința ta și luând atitudine împotriva păcatului, vei ajunge în locul în care El te va onora și te va binecuvânta. Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Cinstește-L pe Dumnezeu, și El te va cinsti pe tine!

„Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi…” (Filipeni 1:6)

     Mulți dintre noi au vise îndrăznețe, dar le este atât de frică de eșec, încât nici măcar nu încearcă să le concretizeze. Nu-și pot imagina cum s-ar putea întâmpla, așa că nu fac nimic în acest sens! Dar iată o provocare: nu-ți mai face griji cu privire la rezultat! Nu este responsabilitatea ta, ci a lui Dumnezeu. Biblia spune că: „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. Trebuie pur și simplu să acționezi în consecință. Nu trebuie să fie neaparat ceva mare, probabil că va fi ceva mic, dar tot ce este mare a fost la început mic! Dacă faci însă lucrurile mici ca și cum ar fi lucruri mari, Dumnezeu le va binecuvânta și le va folosi. A.W. Tozer a spus: „O viziune măruntă despre Dumnezeu este cauza a o sută de lucruri rele mai mici. O viziune înaltă despre Dumnezeu este soluția la zece mii de probleme temporare!” Să ne uităm la modul în care s-a rugat apostolul Pavel pentru credincioșii din Efes: „să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui!” (Efeseni 1:18-19) Așa-i că noi nu ne putem imagina ce poate să facă Dumnezeu? Iar asta înseamnă că nu ne putem imagina nici de ce-am fi noi în stare să facem dacă I-am da lui Dumnezeu controlul asupra vieții noastre. Puterea Lui inițiază o reacție în lanț. Și cu puterea Sa care lucrează în noi, putem realiza tot ceea ce ne-a chemat El să facem!

„…Cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” (Proverbele 12:22)

     Te afli cumva într-o situație în care minciuna pare a fi singura soluție viabilă? Dacă nu vrei să creezi o problemă între tine și Dumnezeu, nu o spune! De ce? Pentru că: „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” Când minți, Îl rănești pe Dumnezeu, pe alții și pe tine însuți. Și Biblia spune că: „vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.” (Proverbele 11:3) Minciuna are întotdeauna consecințe drastice, pentru că: 1) Dumnezeu te aude. Iar când te rogi, ultimul lucru pe care vei dori să-L discuți cu Dumnezeu este primul lucru pe care El va dori să-l discute cu tine – și anume, necinstea ta! 2) Îți răpește încrederea în Dumnezeu. Biblia spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22) 3) Riști să fii expus. Nu uita: „Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.” (Proverbele 12:19) Când oamenii descoperă că ai mințit, își pierd respectul față de tine, nivelul lor de încredere scade, iar reputația pe care ți-a luat ani de zile s-o construiești suferă o lovitură din care s-ar putea să nu-ți mai revii. Apostolul Pavel scria (Efeseni 4:21-25): „Dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.” Așadar, spune întotdeauna adevărul!

„Când veți secera… să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău…” (Leviticul 23:22)

     Conform Legii Vechiului Testament, Dumnezeu le-a poruncit fermierilor evrei: „Când veți secera semănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău… Să laşi săracului şi străinului aceste spice.” (Leviticul 23:22). Rut lucra într-un colț al unui câmp deținut de un om bogat pe nume Boaz, care este o frumoasă prefigurare a lui Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Când Boaz a văzut-o pe Rut, a chemat-o din acel loc, și i-a instruit pe secerători să „lase spice” în calea ei, pentru ca ea să nu fie nevoită să muncească prea mult (vezi Rut 2:16). Există o lecție aici: un moment de bunăvoință din partea lui Dumnezeu îți poate schimba viața. Iar El o poate face prin intermediul unei persoane pe care a pregătit-o deja, și pe care tu nici măcar n-ai cunoscut-o încă. Rut nu știa, dar pentru că Boaz era rudă cu Naomi, soacra ei, acest lucru îl poziționa ca fiind o persoană „cu drept de răscumpărare” (vezi Rut 3:1-9), și era calificată să-i șteargă datoria, să aibă grijă de ea și să-i împlinească nevoile. Domnul Isus ne asigură: „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6:4). Fii convins, Dumnezeu nu te-a trecut cu vederea! Este posibil ca alții să nu observe credincioșia ta, dar El o vede – și te va răsplăti pentru aceasta! De unde știm? Din Cuvântul Său, care spune: „Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10) Așadar, iată care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Ieși din ascunzătoare”!

„Încotro vei merge tu, voi merge şi eu…” (Rut 1:16)

     Cartea Rut ilustrează diferența dintre cei care pășesc prin credință și își asumă riscuri, și cei care cedează în fața fricii, preferă siguranța și ratează ce este cel mai bine pentru ei din partea lui Dumnezeu. Cartea începe cu aceste cuvinte: „Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui…” (Rut 1:1) Lucrurile au mers bine pentru o vreme, dar apoi inevitabilul s-a produs: mai întâi, soțul Naomei, Elimelec, a murit, iar ea a rămas cu cei doi fii ai săi. Aceștia s-au căsătorit cu niște fete din regiune, pe nume Orpa și Rut… Apoi, și fiii au murit! Copleșită de durere, Naomi decide să se întoarcă acasă la Betleem și le sfătuiește pe cele două nurori ale sale să rămână în Moab și să spere că-și vor găsi soți și își vor întemeia familii. Observăm diferența dintre cele două femei: Orpa a decis să rămână în Moab, chiar dacă era un loc al suferinței și al vremurilor grele. De ce? Pentru că era locul pe care îl cunoștea. Era zona ei de confort. N-a avut credința de a merge mai departe. Rut a fost diferită. Ea i-a spus soacrei ei: „Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”. (Rut 1:16) Orpa s-a întors, Rut a mers înainte. Și lucrul acesta i-a adus binecuvântare! Venind în Betleem, l-a întâlnit pe Boaz, viitorul ei soț. Acesta nu numai că era bogat, dar a avut grijă de ea și au avut un fiu – din care au descins atât regele David, cât și binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos. Știți ceva? Dumnezeu răsplătește credința, nu frica! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este deci acesta: rupe-te de trecut și mergi înainte!