„Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri… Aşa va fi sămânţa ta.” (Geneza 15:5)

     Viziunea este capacitatea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu de a vedea invizibilul. Fără ea, Biblia ne spune că dacă „nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18) Când Dumnezeu i-a zis lui Avraam că va fi tatăl multor neamuri, el și Sara erau bătrâni și fără copii. Din punct de vedere fizic, părea imposibil. Așa că Dumnezeu „l-a dus afară și i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Nu a fost destul să audă ce a spus Dumnezeu, Avraam trebuia să vadă cu ochii minții. Deși promisiunea a rămas neîmplinită timp de 20 de ani, în fiecare seară când Avraam se uita spre cer, stelele îi aduceau aminte de credincioșia lui Dumnezeu. Woodrow Wilson, cel de-al 28-lea președinte al S.U.A. a spus: „Cel care nu are nicio viziune nu va împlini nicio năzuință înaltă și nici nu va întreprinde nimic măreț!” Pentru a da naștere la ceva, trebuie mai întâi să-l concepi și să-l vezi prin ochii credinței, și apoi să-i conturezi imaginea pe șevaletul minții tale. Domnul Isus a zis: „Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.” (Matei 6:22-23). Se spune că uneori Michelangelo se uita la câte o bucată de marmură, pe care proprietarul o socotea lipsită de valoare, și spunea: „Pentru mine este neprețuită! Înăuntru stă închis un înger, și eu trebuie să-l eliberez!” Ceea ce vezi prin ochii credinței va schimba direcția în care o ia viața ta! Asemenea unui termostat, credința dictează cât de sus te ridici și cât de jos cazi. Și vestea bună este că indiferent cât de întunecate par lucrurile în exterior, astăzi Dumnezeu îți poate da o viziune proaspătă și un nou viitor!

„Toți împreună cu o inimă și cu o gură să slăviți pe Dumnezeu…” (Romani 15:16)

     Nu toți oamenii sunt săraci din motive financiare; există o sărăcie spirituală de care suferi atunci când nu ai relații cu oamenii. Pastorul Allen White spunea: „Uneori este logic să-ți dorești ca grupul din care faci parte să rămână mic, însă trebuie să ții cont de următoarele motive: 1) „Noi prețuim părtășia”. Dar prea multă apropiere poate face ca grupul să rămână absorbit de propriile nevoi. Motto-ul grupului devine „doar noi și atât” sau „mergem în cer doar noi.” Ceea ce a fost cândva extraordinar, poate duce la ruperea grupului. Membrii grupului se mută, membrii nu-și mai sincronizează programul, grupul începe să intre în declin cam după doi ani, și este greu să recrutezi membri noi, deoarece prea multe lucruri s-au întâmplat. 2) „Străinii ne pot scoate din ritm.” Oamenii încep să se simtă în largul lor în tipare familiare. Se așază în același loc și fac aceleași glume, dar zona de confort poate deveni rapid o rutină. Persoanele noi „nu pricep” glumele, nu cunosc rutina, și ce e mai rău, ți-au ocupat scaunul! 3) „Confidențialitatea este obligatorie.” De ce? Pentru că „gura slobodă face să piară mari corăbii.” Când se alătură membri noi, revizuiește regulile de bază ale grupului. Conversația ar putea decurge în felul următor: „Pentru că ni s-au alăturat câteva persoane noi, să ne oprim puțin și să revizuim regulile grupului. Noi prețuim confidențialitatea, și tot ce spunem aici, rămâne în acest loc.” Dacă sunt de acord, poți merge mai departe. 4) „Dacă grupul devine prea mare, va trebui împărțit.” Mărimea ideală a unui grup este între 8 și 12 persoane. Atunci lucrurile merg bine. Dar cifrele nu sunt nici pe departe la fel de importante ca ceea ce se petrece în interiorul grupului. Când cifrele urcă, grija personală uneori scade.” În concluzie, gândul zilei: contribuie la sănătatea grupului din care faci parte!

„Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci… împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii…” (Efeseni 6:12)

     În cartea sa clasică „War on the Saints” (Război cu sfinții) autoarea Jessie Penn-Lewis scria: „Principala condiție ca duhurile rele să lucreze în ființa umană, pe lângă păcat, este pasivitatea.” De aceea apostolul Petru ne îndeamnă: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Ai văzut vreodată un leu înfometat devorându-și prada? Este imaginea care sugerează ce dorește Satan să facă cu tine. Și el se va folosi de orice, ca să reușească: plăceri, putere, presiuni, pasiuni, oameni, împrejurări… De aceea, apostolul Pavel ne spune să fim vigilenți „ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11) Cum ne putem apăra? Cunoscutul scriitor creștin Neil T. Anderson spune: „Apărarea noastră împotriva atacurilor directe ale diavolului este să rostim cu voce tare adevărul lui Dumnezeu.” De ce să vorbim cu voce tare înaintea lui Satan? Pentru că Dumnezeu cunoaște gândurile și intențiile inimii tale; Satan însă, nu! (vezi Ieremia 17:9-10 și Psalmul 139:1, 23-24) Când ești în bătaia puștii lui Satan, amintește-ți versetul din Iacov 4:7: „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” Așadar, urmează acești doi pași plini de putere: Primul, vorbește cu Dumnezeu înainte ca dușmanul să se pornească la luptă. „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi” (Psalmul 50:15). Al doilea, vorbește cu dușmanul. Vorbește scurt și cu autoritate! „În Numele sfânt al Domnului Isus, îți poruncesc să pleci de la mine, acum! Pleacă și nu te mai întoarce!” Te va asculta? Păi, dacă te-ai supus lui Dumnezeu și te-ai împotrivit lui Satan, el nu va avea alternativă. Așadar, împotrivește-te diavolului!

„Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu…” (Romani 12:19)

     Când cineva te-a rănit sau te-a trădat, este aproape imposibil să reziști pornirii de a te răzbuna, mai ales dacă ai ocazia să rezolvi acea problemă odată pentru totdeauna, iar prietenii te sfătuiesc s-o fructifici și-ți spun: „Așa e corect!” Înainte de-a lua o asemenea decizie, gândește-te la istoria din 1 Samuel 24. Regele Saul, muncit de gelozie, profita de fiecare ocazie pentru a-l amenința și persecuta pe David, succesorul rânduit de Dumnezeu la tron. Mânat de dorința de a-l ucide, Saul a luat cu el 3.000 de soldați hotărât să-l găsească și să nimicească pe David. Saul s-a oprit să se odihnească la gura unei peșteri… înăuntrul căreia se ascundeau David și oamenii săi! Aceștia i-au spus: „Acum e ocazia perfectă de a-l ucide și de a pune mâna pe tron!” Dar David nu a făcut decât să taie un colț al hainei lui Saul și să i-l arate mai târziu ca dovadă a faptului că a cruțat viața regelui. Oamenii lui David au considerat strategia sa drept ridicolă, însă David trăia după alte principii – ale Dumnezeului său! Și tot David i-a spus lui Abișai, cu altă ocazie: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” (1 Samuel 26:9). Și Dumnezeu nu S-a răzgândit. Biblia ne învață să nu ne răzbunăm. Acesta este domeniul lui Dumnezeu – nu intra pe el! (vezi Romani 12:17-21). Așadar, ce trebuie să faci? Fii pregătit să acționezi împotriva instinctelor tale! Biblia spune: „Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea… biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:20-21) Lucrul acesta îl va schimba pe dușmanul tău? Poate da, poate nu… Dar, cu siguranță, îți va schimba ție atitudinea, și Dumnezeu te va binecuvânta pentru asta!

„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)

     Îți place să strângi promisiuni biblice pentru vremuri tulburi? Când colecția pe care ai strâns-o nu este suficientă, cauți să mai adaugi și altele, gândindu-te: „Încă nu am găsit promisiunea potrivită”? Încrederea în promisiuni, fără înțelegerea atotsuficienței Celui care a făcut promisiunile, te poate dezamăgi. Pentru că la Dumnezeu nu este lipsă, El este tot ceea ce ai nevoie. Și El este tot ce vei avea nevoie vreodată! Biblia spune că El poate să facă „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Căutând alinare într-o perioadă grea a vieții sale, Hannah Whitall Smith (militantă și autoare metodistă de la sfârșitul sec. al XIX-lea) a vizitat un respectat învățător biblic, în speranța că va găsi un răspuns. După ce a ascultat-o cu atenție, învățătorul i-a spus: „Da, cred că tot ce mi-ai spui este adevărat, dar în ciuda tuturor acestor lucruri, există Dumnezeu!” Frustrată, Hannah a răspuns: „Cred că n-ați înțeles cât de serioase sunt greutățile mele!” „O, ba da, am înțeles, dar, așa cum îți spun, există Dumnezeu!” După mai multe discuții și vizite de felul acesta, în care tot ce auzea era același răspuns: „Există Dumnezeu!”, a răsărit lumina! Ea și-a dat seama că de fapt acesta era răspunsul de care avea nevoie: Dumnezeu și doar El era îndeajuns pentru toate nevoile ei! Dar pentru ale tale? Ea a scris apoi: „Atotsuficiența lui Dumnezeu trebuie să fie pentru noi la fel cu suficiența unei mame bune pentru copilul ei. Prezența și dragostea ei fac ca toate fricile copilului să dispară. Ea nu trebuie să promită și să explice nimic, pentru că ea singură este tot ce are nevoie copilul!” Toate binecuvântările lui Dumnezeu vin într-un singur pachet – El Însuși! Apostolul Pavel ne amintește că: „toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:22-23) Deci, și tu vei primi ce ai nevoie, pentru că ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu!

„Popoare… vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.” (Psalmul 62:8)

     Viața poate părea copleșitoare când ești responsabil pentru plata ipotecii sau a chiriei, a facturilor de întreținere, a îmbrăcămintei pentru întreaga familie, a cheltuielilor din ce în ce mai mari pentru mâncare, transport și taxe școlare, plus o contribuție lunară pentru o pensie privată! Și presiunea este și mai mare dacă ești angajat cu jumătate de normă sau ești șomer. Spre cine te poți întoarce? Înconjurat de dușmani, împăratul David s-a întors spre Dumnezeu: „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea! Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina!” (Psalmul 62:5-6). Ție, de unde îți vine nădejdea? De la o economie mai bună, sau de la piața forței de muncă? Din promisiunea guvernanților că vor veni vremuri mai bune? Nădejdea lui David venea din ceva sigur: el s-a așteptat să găsească răspunsul în caracterul neschimbător al lui Dumnezeu și în credincioșia Sa. Când ne cuprinde anxietatea, începem să ne văicărim: „Doamne, dacă…?” – și urmează o întreagă listă… Ne concentrăm asupra fricilor noastre, ne simțim complexați, și cădem pradă disperării. A fi conștient de nevoi înseamnă a fi responsabil, dar a fi copleșit de ele este dovada faptului că noi apelăm la sursa greșită pentru răspunsuri. Ne-a rămas de la George MacDonald (autor și lucrător creștin din Scoția, mentorul lui Lewis Caroll de la care ne-au rămas „Peripețiile Alisei…”) acest gând: „Ne uităm la Dumnezeu ca la ultima noastră resursă. Apelăm la El numai când nu mai avem la cine să mergem. Și atunci, vedem că furtunile vieții ne-au dus, nu pe stânci, ci la limanul dorit!” Împăratul David avea doar această nădejde, cînd a spus: „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea!” Domnul a fost sursa nădejdii lui David, dar care este sursa ta? Doar Dumnezeu, și nimeni altul – ar trebui să fie sursa ta extraordinară. Pentru că Dumnezeu Și-a dat Fiul pentru noi, este dovada supremă că (Romani 8:32) „ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile”!

„Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22)

     Un bun sfătuitor face trei lucruri: te analizează, te învață și te motivează. La început, gândul de a avea pe cineva care să te evalueze te poate intimida. Dar, gândește-te puțin: oamenii te văd oricum, deci de ce să nu ai un bun sfătuitor printre ei? Iată o listă cu anumite domenii în care te-ai putea gândi să inviți un sfătuitor să te evalueze (și-aș zice că nu e opțional, ci mai degrabă obligatoriu): dezvoltare personală, disciplină personală, relații de familie, luarea deciziilor, gestionarea banilor, rezolvarea conflictelor, alegerea persoanelor potrivite, renunțarea la obiceiuri rele și stabilirea unor obiceiuri bune, stabilirea unor scopuri și planificarea pentru viitor. Dacă ești serios în dorința ta de a reuși în oricare dintre aceste domenii, caută și fă tot posibilul să-ți găsești un mentor. Ce înveți e mai important decât ce câștigi, pentru că ce înveți la început determină cât câștigi mai târziu. Lucrurile pe care nu le știi te pot răni și îți pot stopa potențialul. E o datorie pe care o ai față de tine însuți și față de cei care depind de tine. Și nu te opri la tine! Transmite și altora ce ți s-a dat. Domnul Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Matei 10:8). Să nu te gândești că ești prea tânăr, și nimeni n-o să te ia în serios. Apostolul Pavel l-a sfătuit pe ucenicul său, Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, ci fii o pildă…” (1 Timotei 4:12). Nu ești obligat să știi totul, dar ești responsabil să împărtășești cu ceilalți ceea ce știi! Când torni în ei ceea ce Dumnezeu și alții au turnat în tine, ei vor merge mai departe și vor avansa mai rapid. Așadar, cere-I lui Dumnezeu un bun sfătuitor! Și fii la rândul tău unul, pentru altcineva!

„Înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.” (Proverbele 13:10)

     Pentru a câștiga în viață, trebuie să înveți tot timpul! Iar învățarea necesită supunere – o calitate a caracterului care nu credem că ni se aplică nouă. Noi avem impresia că supunerea este „doar pentru aceia care trebuie să fie conduși.” Lucrul acesta este adevărat mai ales în anii copilăriei, când suntem siguri că le știm pe toate și folosim fiecare ocazie pentru a o dovedi. Dar ca adult, a apela la un bun sfătuitor necesită smerenie a inimii. Adevărul este că, dacă nu suntem maleabili, viitorul nostru este deja hotărât! Cu cât crezi că știi mai mult, cu atât mai puțin vei accepta să stai sub influența celor care cunosc într-adevăr și te pot ajuta. Lucrul acesta este adevărat mai ales când te consideri mai capabil, mai pasionat și mai talentat decât ceilalți. Oamenii înțelepți caută mereu sfaturi. Dacă ești înțelept, îți vei recunoaște limitările; numai un nebun crede că nu este limitat. Numai cei naivi sunt suficient de necugetați ca să trăiască presupunând că pot lua decizii bune fără sfătuitori buni. Dar e imposibil! Iată trei versete din cartea Proverbelor la care te rog să te oprești și să te gândești astăzi: 1) „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbele 12:15) 2) „Planurile nu izbutesc când lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulţi sfetnici.” (Proverbele 15:22) 3) „Ascultă sfaturile şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor!” (Proverbele 19:20). Nu doar ceea ce cunoaște sfătuitorul, ci și ceea ce înțelege îl face valoros pentru tine. El este pentru tine ca niște ochi și urechi în plus. Așa că, dacă-l ai, prețuiește-l!

„În El avem… iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său.” (Efeseni 1:7)

     Vă aduceți aminte că Petru L-a întrebat pe Domnul Isus: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18:21-22) Noi însă n-ar trebui să ne oprim aici! Dacă Dumnezeu ne-ar da chiar și șapte „abonamente cu 70 de iertări”, am da de bucluc! Din fericire, „contul iertării”, deschis la banca lui Dumnezeu, nu se poate goli! Dar când tu refuzi să-i ierți pe ceilalți, ignori faptul că ai putea fi „ispitit şi tu.” (Galateni 6:1) Într-o traducere parafrazată a Bibliei, cuvintele Domnului Isus din Marcu 11 cu 25 sunt redate astfel: „Iertați – căci numai atunci Tatăl vostru ceresc va fi dispus să vă șteargă toată murdăria voastră!” Fie că este vorba de 7 ori, de 77 de ori, sau de 7000 de ori, întotdeauna vei culege ce ai semănat (vezi Galateni 6:7). Toți suntem oameni și, când cineva ne rănește, vrem dreptate. Dar Dumnezeu vrea să-l ierți pe cel ce ți-a greșit, înainte ca acea persoană să-și ceară iertare sau să dea vreun semn de părere de rău. Oare asta înseamnă că va scăpa de consecințele faptelor sale? Nu, dar nu mai ești tu responsabil de ce urmează, ci Dumnezeu! Când nutrești ură, lucrul acesta te secătuiește spiritual, emoțional și fizic; iertarea, în schimb, te energizează și te eliberează, ca să poți merge mai departe. Și să nu uiți niciodată că și tu ai fost iertat „după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi” (Efeseni 1:7-8). Iertarea ta vine cu cerința ca la rândul tău să-i ierți pe alții! Când te gândești la datoria pe care ți-a iertat-o Dumnezeu, orice lucru pe care ți l-ar putea face cineva ție pălește, prin comparație, nu-i așa? Annie Johnson Flint (o prolifică autoare de poezii creștine care a murit în 1932) a scris: „Dragostea Sa nu are limită, harul Său este nemăsurat, puterea Sa nu cunoaște hotare; căci din bogățiile Sale infinite în Isus, El dăruiește, dăruiește și iar dăruiește.” Asta înseamnă har nemăsurat!

„Nişte tineri… înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei… în stare să slujească în casa împăratului…” (Daniel 1:4)

     Când a ajuns în Babilon, Daniel era rob. Dar a ajuns în vârf, și s-a menținut acolo, datorită calificărilor sale. Iată care erau abilitățile în care se încadra, descrise în Biblie: „Nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească…” Ca să fii promovat într-o slujbă, mai întâi trebuie să dovedești ce știi. Biblia ne spune: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29) Dacă nu crezi în ceea ce faci, nu te vei dedica în totalitate acelui lucru; și de aceea, nu ai niciun drept să te aștepți să reușești. Ți s-a întâmplat vreodată să pășești într-o încăpere și să simți dragoste, energie și entuziasm? Gândurile tale au o prezență; ele sunt asemenea curenților de aer, ele pot atrage oamenii la tine sau îi pot îndepărta de tine. Atitudinea ta se simte întotdeauna! De aceea, pentru a reuși trebuie să crezi în ceea ce faci. Altfel, mai bine roagă-te și cere-I lui Dumnezeu să te mute într-un loc unde te poți dedica cu toată inima ta. Domnul Isus a crezut deplin în ce făcea. El i-a spus femeii de la fântână: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete…” (Ioan 4:13-14) Așadar, rezervă-ți timp și străduiește-te să-ți cunoști afacerea, misiunea sau lucrarea. Poate ești nerăbdător să vinzi ca să-ți însușești profitul, sau să-ți împlinești misiunea și să-ți vezi de viață. Dar succesul nu apare așa! Și avem exemplul perfect al Domnului Isus, care a petrecut timp în rugăciune pentru a primi o înțelegere profundă a planului Său. Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te și crede în ceea ce faci!