_{„Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…” (Eclesiastul 3:7)}

     _{Este nevoie de înțelepciune pentru a confrunta o persoană atunci când are cea mai mare nevoie. Dacă abordezi o persoană când aceasta este prea concentrată asupra altei activități, ea nu se va afla în dispoziția potrivită pentru a face față confruntării în mod eficient. Așteaptă până când te poate asculta și poate fi ochi și urechi la ce ai să-i spui. Apoi, trebuie să te străduiești să confrunți persoana când este singură, după cum a poruncit Domnul Isus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur.” (Matei 18:15). Confruntarea cuiva în prezența altora îl poate face defensiv pentru a ieși cu fața curată. Scopul tău este împăcarea, nu umilirea. Dacă ai ceva „greu” de spus cuiva, nu e o idee prea bună să-l confrunți la tine sau la el acasă – alege un loc neutru. Astfel îi va fi mai ușor să plece dacă devine beligerant. Și există mereu posibilitatea să se întâmple asta. Uneori va trebui să pierzi pe cineva temporar, pentru ca abia mai apoi să-l poți recâștiga. „Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decât cel cu limba linguşitoare.” (Proverbe 28:23) Să remarcăm expresia „pe urmă”. Dacă nu obții pe loc rezultatul pe care ți-l dorești, încă mai poți avea câștig de cauză – mai ales dacă te rogi și lași ca Duhul Sfânt să lucreze în inima acelei persoane. Însă trebuie să fii dispus să-ți asumi riscul și să confrunți situația, pentru a produce reacția pe care o dorești. Altfel, lucrurile vor rămâne la fel – sau se vor înrăutăți.}