_{„Du-te şi mustră-l între tine şi el singur.” (Matei 18:15)}

     _{Domnul Isus a spus: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău”. Atenționarea și mustrarea cuiva necesită trei lucruri: caracter, curaj și precauție. Să ne uităm la fiecare: 1) Caracter. Datorită faptului că Mântuitorul era convins de identitatea și caracterul Său de Fiu al lui Dumnezeu, El a putut renunța la nevoia de a fi pe placul celor din jurul Său și de a fi acceptat de ei. Când ceea ce ești își are temelia în Hristos și în ceea ce a decis Tatăl tău ceresc să fii, capeți libertatea de a-i mustra pe oameni fără a te îngrijora de respingere sau de consecințe negative. 2) Curaj. Fariseii aveau puterea de a submina reputația lui Hristos, ceea ce, în final, a dus la moartea Sa pe cruce. Cu toate acestea, însă, El le-a spus adevărul. Și tu trebuie să faci la fel! Trebuie să fii dispus să-ți iei crucea și să-L urmezi, chiar și atunci când asta înseamnă să riști o ceartă și să te confrunți cu sentimente rănite. „A mustra” înseamnă a sta în fața cuiva, a-l privi în ochi și a te confrunta cu problema în mod sincer și cu dragoste, pentru că pui preț pe relație. 3) Precauție. Asigură-te că urmărești momentul ales de Dumnezeu, nu de tine. E ușor să te folosești de un curaj fals sau să bravezi – pentru a-i provoca pe ceilalți, pentru a obține ceea ce dorești. E ușor să pretinzi că mustrarea este necesară, când de fapt tu dorești controlul. Nu, tu trebuie să-L rogi pe Dumnezeu să-ți arate când și cum să-i mustri pe ceilalți! Scopul tău trebuie să fie întotdeauna acesta: împăcarea și refacerea relației. Așadar, „du-te și mustră” dacă trebuie!}