„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

     Relațiile se bazează pe încredere reciprocă, iar încrederea se câștigă spunând adevărul. Dar există moduri diferite de a spune adevărul: unele care ajută, altele – care rănesc. Abordarea de tip „spune-le ce ai pe suflet” doar adâncește prăpastia. Dar există și modul biblic: „credincioşi adevărului, în dragoste” (Efeseni 4:15). Să presupunem că un cuplu se ceartă pentru că el întârzie mereu. Cum poate ea să se asigure că mesajul ei este transmis corect? Ei bine, ea i-ar putea spune: a) „Mă simt frustrată.” Fără acuzații, fără atacuri; doar o împărtășire sinceră a ceea ce simte; sau: b) „Când întârzii…” Fără judecată, fără jigniri, fără etichete; doar o descriere a felului în care ea vede acțiunea lui; ori: c) „Mi se pare că îmi spui că timpul meu nu este cu adevărat important pentru tine.” Fără moralizare; doar împărtășirea sinceră a emoțiilor ei. Sau: d) „În viitor, poți să încerci să fii punctual sau să mă suni și să-mi spui când ajungi?” În loc să se concentreze pe acțiuni din trecut pe care el nu le poate schimba, ea îi spune ce ar dori să facă diferit data viitoare… ori: e) „Ai fi dispus să faci asta pentru mine?” Fără a cere sau a considera de la sine înțeles… doar solicitând considerație și cooperare. Și dacă el acceptă, ei au un acord; ea îi mulțumește sincer și răsplătește fiecare efort pe care el îl face pentru a-și ține cuvântul. De fapt, ea tocmai a restabilit relația, făcând din el un aliat, în loc de adversar. De asemenea, ea a redefinit obiectivul ca fiind unul comun, nu ceva ce ea „îi face lui”! Noi putem „merge împreună” când „ne-am învoit” să facem acest lucru, așa după cum spune Scriptura.